Treceti si pe la ei (editia Februarie 2012)

M-am hotarat sa preiau acest model de la buna mea prietena Anca (a carei zi de nastere este astazi, LA MULTI ANI si mult succes si realizari pe toate planurile!), pentru ca am o gramada de bloguri in lista din dreapta si chiar si mai multe in reader, care merita citite.

O sa incep cu cele care ma fac sa imi curga bale pe la coltul gurii, de fiecare data cand le accesez.

• Asadar, Kayotic Kitchen ne prezinta "Spanish-Style Split Pea Soup", o reteta care va va incanta prin exotismul ei. Doamna aceasta are niste poze absolut extraordinare la retetele pe care le posteaza si va invit sa-i accesati blogul, deoarece e o oaza de recreere culinara.
• One Girl in the Kitchen ne invita sa exploram posibilitatile gustative ale unei briose cu zmeura si migdale.
• Mic Dejun de Bucuresti ramane la fel de frumos ca intotdeauna, si chiar merita sa vizitati un astfel de blog, si, de ce nu, sa-l adaugati in reader si voi.

Postari personale interesante:

• Noptile alaturi de Maru, scrisa de Anca, despre pisica ei, un ghemotoc blanos si frumos, care ii face viata un pic mai frumoasa in fiecare zi.
• Ca sa nu parasesc sfera animaliceasca, Tomata cu Scufita ne prezinta sfarsitul fericit al unei povesti ce putea fi tragica, in Ricky dupa operatie.
• Le Blog Piquant, de factura traditional culinara, ne povesteste aventurile vizei sale pentru SUA.

Despre carti:

• Certitudine, la Fructitza
• 15 feluri in care ar putea arata biblioteca ta, la Bookaholic
• Cele mai frumoase vorbe de iubire, la Bialog
• Biblioteca umbrelor, la Rontziki
• Seducatoarea din Florenta, la StopnThink
• Sa nu ma parasesti, la Tara Mea Inventata
• Dear Husband (Joyce Carol Oates, woohoo!), la Blog de Carti

Nu in ultimul rand, as vrea sa atrag atentia asupra unui articol al Laurei Frunza, despre un proces cu RAO. Cred ca ar trebui sa-l citeasca toata lumea, ca sa vada cum unele edituri pur si simplu se imbogatesc pe munca neplatita a altora.

Ceaunul, Kiyoko Murata

Titlu original: Nabe no naka
Pret in RO: 12 lei, oferta speciala la o librarie online

Din start am sa spun ca am vrut sa citesc cartea asta dupa ce am dat peste recenzia Fructitzei, care o prezinta in cuvinte calde, insa nu ii augmenteaza calitatile. Mi-a placut sinceritatea ei si felul ei de a povesti despre acest roman, asa ca nu am ezitat sa-l comand de la Libris.

Si bine am facut! Ceaunul  e o alegere foarte potrivita pentru cand nu te simti in apele tale. Povestea e chiar simpla: patru copii isi petrec vacanta de vara impreuna cu bunica lor, la tara, undeva in inima Japoniei. Parintii lor intreprinsesera o calatorie in Hawaii, unde fratele bunicii era, aparent, pe moarte, asa incat ar fi dorit sa-si revada cateva rude.
In orice caz, ce m-a impresionat cel mai mult la acest roman a fost atmosfera deosebit de calma care se pastreaza pe tot parcursul lui, chiar si atunci cand se afla amanunte neplacute, false sau adevarate. Cei patru nu au cine stie ce aventuri in casa bunicii, Tami fiind cea care povesteste la persoana intai despre vacanta si despre timpul petrecut acolo. Felurile de mancare si modul ei de a gati o fascineaza pe bunica, deoarece aceasta, din cauza varstei probabil, nu mai gateste la fel de reusit. Avem trecute profilurile celor cinci personaje care domina actiunea, insa per total asta voiam sa va spun: e o liniste si un calm in cartea asta cum nu cred sa mai gasiti in vreo alta vreodata.

Nici nu stiu cum sa va explic asta. Zilele respective, petrecute de copii acolo, par a nu se fi intamplat niciodata, si cu toate astea, sunt cele care parca ii marcheaza cel mai mult. Cum zice si coperta IV (care, apropo, mi s-a parut ca a dezvaluit o bucata buna din actiune, ceea ce nu cred ca e fericit), spre finalul sederii tinerilor la casa bunicii, se releva o serie de informatii mai mult sau mai putin adevarate, care, direct sau indirect, ii ranesc.
Pana si finalul e ciudat, in felul lui, si poate fi interpretat in mai multe moduri, unul dintre ele fiind chiar tragic. Cu toate astea, in ciuda informatiilor care le perturba paradisul din vacanta, si in ciuda sfarsitului cel putin dubios, cand am inchis cartea aveam asa o pace interioara pentru ca o lecturasem...cum nu cred ca am mai simtit la vreun alt roman. Sigur, m-am bucurat sa citesc foarte multe pana acum, carti care pur si simplu mi-au deschis mintea, insa nici una dintre ele nu m-a linistit in acest grad.

Recomand cu mare caldura. Povestea in sine nu e exceptionala si n-o sa va prinda de asa maniera incat sa ziceti ca 'uau, da, asta e cea mai buna carte', insa chiar se merita parcursa datorita calmului pe care vi-l va transmite.

Ziua mea

e azi. :)) Fac 26 de ani si nu ma simt nici mai tanara, nici mai batrana, nici mai naiva, nici mai matura decat acum..eu stiu, 5 ani. Poate fata de mine, cea care eram in liceu, sunt considerabil mai pragmatica si asezata, insa am cam aceleasi, cum zic ai mei, avioane-n cap. Imi place sa citesc la fel de mult ca-ntotdeauna, imi plac filmele dar nu chiar la fel de mult, iar la capitolul muzica m-am schimbat chiar drastic, in sensul ca rareori ascult si doar cand am de mers undeva (eventual drum lung sau pe jos, si asta pentru ca nu am cum sa citesc in acelasi timp - am incercat varianta cu audiobook-urile pe strada si nu merge deloc, risca sa ma calce vreo masina la cat de atenta devin, asa ca le ascult cand ajung acasa si pornesc laptopul).

Mari schimbari cred ca nu exista. Poate ce pot sa zic e ca m-a dezamagit destul de mult facultatea pe care am terminat-0, insa asta deja nu mai are vreo relevanta...consider ca-s foarte multi tineri in situatia mea, care nu-si mai gasesc locul, sau care dupa ce termina 6 ani de invatat isteric isi dau seama ca, poate, nu asta voiau sa faca cu viata lor. Foarte, foarte trist.

Intr-o nota mai optimista, ma bucur ca cei care sunt valorosi mi-au ramas alaturi in continuare. Ma bucur ca am o relatie sanatoasa cu ai mei, ca am o relatie stabila care functioneaza foarte frumos, ca am un numar relativ redus de prieteni dar pe care ma pot baza..si-asa mai departe. Deci cat oi fi eu de antisociala, pana la urma tot e dragut sa ai oameni alaturi :).

Si intr-un final, ma bucur ca am blogul asta, desi scriu atat de rar. E o oaza de liniste sa stiu ca macar cu mine insami pot vorbi despre carti, calma, fara sa ma bata nimeni la cap, fara sa ma stresez ca n-am vizitatori sau ca am, fara sa fac din asta o afacere sau sa fiu nevoita sa scriu articole despre una sau despre alta, care sa n-aiba vreo tenta literara. I'm really happy for it. Si ma bucur ca ma cititi in momentul asta, si va apreciez enorm pentru asta (doar eu credeam ca am rabdarea necesara sa parcurg randurile mele :))). Sa vina primavara la voi cat mai repede, cum cred ca-si doreste orice roman in perioada asta.

Imbratisari calde!

Violul, o poveste de dragoste. Joyce Carol Oates

Am mai scris despre o carte de Oates anul trecut, aici.

Pret in RO: nici 20 lei, la o librarie online
Pret in EN, editie tiparita: in jur de 9 Eur, la Bookdepository.co.uk

Prima oara trebuie sa recunosc ca titlul m-a indus un pic in eroare. Am avut tendinta sa cred ca e una dintre acele carti care trateaza sindromul Stockholm sau ceva similar, in asa fel incat femeia violata ajunge sa nutreasca sentimente pozitive pentru agresorul ei. Nu credeam, totusi, ca Oates ar fi capabila de asa ceva, si pana la urma s-a dovedit ca nu e.
Cartea asta e... cum sa zic? Razbunarea tuturor fetelor asupra carora s-au atintit vreodata ochii intr-un anume fel. Chiar nu cred sa mai fi simtit de multa vreme atata satisfactie la momentul terminarii unui roman, iar asta nu pentru actiunea in sine, ci pentru ca m-am simtit realmente razbunata.

Martine Maguire impreuna cu fiica ei (de 12 ani) aleg, in seara de 4 iulie, sa se intoarca acasa de la o petrecere din cartier trecand printr-un parc, o zona relativ rau famata. Ce se intampla acolo va puteti da seama dupa titlul explicit al romanului. Oates nu face nici exces de detalii, dar nici nu ne da senzatia ca lucrurile ar putea fi altfel decat sunt. Faptul ca o femeie alege sa treaca printr-un parc doar pentru a ajunge mai repede acasa nu inseamna ca o cauta cu lumanarea, asa cum au nesimtirea crasa unii locuitori din oras sa spuna despre ea, mai tarziu. Faptul ca e batuta si sta in coma aproape o saptamana, dupa care are o perioada lunga in care nu-si aminteste ce s-a intamplat, faptul ca fata ei de 12 ani a avut nesansa sa-si vada mama la pamant, violata in cele mai groaznice moduri posibile.. asta nu a contat pentru taranii din societatea aia limitata. Ce-a contat pentru ei a fost faptul ca 5 baieti de pana in 25-30 de ani aveau sa intre la puscarie din cauza unei, ziceau ei, femei usoare. Din pacate, insa, Teena nu era prostituata, iar cei apropiati stiau asta. Sotul ei murise de cancer in urma cu ceva ani, si chiar de avea actualmente o relatie normala..chiar nu era o femeie usoara.
Ah, ca alegea sa se imbrace ceva mai elegant? Asta e cumva o crima? Asta mi se pare cea mai mare aberatie, cand lumea spune ca cele care se imbraca intr-un anume fel cauta dinadins sa fie violate. Nu domle, femeile au voie sa se imbrace asa cum vor ele (ma rog, in limita decentei, in asa fel incat sa nu fie arestate pentru expunere indecenta), la fel cum barbatii au voie sa se imbrace cum vor ei. Cata vreme exista egalitate intre sexe, si, in general, intre orice tip de cetateni, NIMENI nu are dreptul sa altereze integritatea corporala a altcuiva fara sa isi primeasca pedeapsa. In plus, violul mi se pare o actiune primitiva, violenta, ANIMALICA, si care, in speta, demonstreaza faptul ca cel care a infaptuit-o nu a evoluat cu nimic de la cretacic incoace! Violul si pedofilia sunt realmente doua crime in cazul carora as milita PRO pedeapsa cu moartea.

O buna bucata din roman m-a deprimat, de asa maniera incat la un moment dat credeam ca n-o sa-l mai pot continua, pana cand lucrurile, dintr-o data, au luat o intorsatura complet diferita si l-am dat gata in curs de doua ore maxim (cu intreruperi). Nu vreau sa dau prea multe detalii fiindca e intr-atat de redus ca dimensiune incat as ajunge sa ii povestesc intreaga actiune. Totusi, un lucru o sa va zic cu siguranta: o sa va placa. Mai ales daca ati trecut vreodata printr-o situatie in care sa fiti nedreptatiti, sa fiti priviti in vreun anume fel sau pur si simplu sa fiti marginalizati pentru ceva ce n-ar trebui considerat neobisnuit, atunci o sa va placa nespus de mult.
Inca o data, poate fi cumparat (alaturi de alte carti online) la aceasta librarie.

Lord Edgware Dies, Agatha Christie

Pret in RO: nu am gasit o varianta cat de cat recenta, insa cartea se poate achizitiona de pe diverse site-uri de anticariat (la momentul in care am scris postul, exista aceasta oferta pe okazii.ro)
Pret in EN, varianta tiparita: intre 6 si 9 Eur, la bookdepository.co.uk
Pret in EN, e-book: mobi, varianta pentru Kindle, pana in 12 $, la amazon.com

Dupa cum se poate vedea, alternez romanele Agathei Christie cu ceva carti mai serioase, in asa fel incat sa nu ajung sa ma plictisesc sau sa ma doboare seriozitatea. Nu prea am multe de spus, din pacate, despre acest roman. Poate am ajuns la acel nivel la care Christie nu prea ma mai poate surprinde cu mare lucru, si zic eu ca am avut un grad de suportabilitate chiar mare.

In orice caz, ca si carticica de mers pe tren e o alegere foarte buna. Ca lectura ceva mai grava, nu prea pot sa v-o recomand. Important e ca apar si Poirot si Captain Hastings, care, desigur, fac toata actiunea, si mai ales cel din urma, cu sugestiile sale intr-atat de eronate incat determina, indirect, sclipirile celulelor gri ale primului.
Jane Edgware e o actrita americana, casatorita cu un lord (dupa cum reiese si din titlu) insa care nu a mai impartit cu el locuinta matrimoniala deja de ani buni. Pe langa caracterul neplacut relativ infam pe care il are purtatorul titlului, acesta nici n-a dorit sa-i ofere sotiei divortului, astfel incat ea isi doreste din tot sufletul moartea lui. In afara de asta, Jane intentioneaza sa se casatoreasca cu un alt englez cu titlu, care, insa, fiind de rit catolic, n-ar putea niciodata sa initieze o casnicie cu o femeie divortata. Lucrurile in discutie par sa o indice pe actrita drept faptasa crimei lordului Edgware, atunci cand aceasta are loc. Mai mult, o persoana imbracata la fel ca ea si dandu-se drept dumneaei se prezinta la usa locuintei barbatului, ceea ce ii pune in dificultate atat pe Inspectorul Japp cat si pe Poirot, mai ales pentru ca Jane chiar are un alibi foarte bun.

Ramane sa descoperiti daca exista un complot destinat invinuirii femeii, daca apare identitatea reala a criminalului si daca belgianul simpatic isi va dovedi talentul in rezolvarea misterelor. Per total e o carticica bunisoara, insa nu as mai alege-o ca o a doua lectura (niciodata).