Am decis sa o iau mai moale cu bloggingul, desi, oricum, de la o vreme nu se prea poate spune ca am scris cine stie ce. Viata mea din cadrul acestei veri nu e deloc interesanta, ba chiar as putea spune ca am toate sansele ca din toamna, in loc sa merg la scoala, sa trebuiasca sa ma inscriu benevol la un sanatoriu. Nu stiu cat din fraza anterioara a fost gluma, si cat a fost serios. Nici macar nu ma mai recunosc.

Problema e ca ..din imediata mea proximitate, nimeni nu-si da seama de asta. In fiecare seara afisez o mina extrem de plictisita. Mi se par extrem de anoste, lungi, banale si obositoare conversatiile pe care trebuie sa le intretin zi de zi. Nu vreau sa fiu obligata sa stau cu nimeni. Ma invidiez din ce in ce mai mult. Imi invidiez timpul liber din vara anterioara, chiar daca ma plangeam ca nu prea aveam asa ceva, din cauza lucrului la farmacie. Ma invidiez pentru momentele in care puteam sa vin acasa, sa plonjez in pat, sa ma uit pe fereastra si sa las razele soarelui sa-mi mangaie fata fara ca macar o grija sa-mi treaca prin creierul asta neurotic al meu.

N-as vrea sa scriu despre ce ganduri morbide imi trec prin cap in fiecare minut al fiecarei dimineti de luni pana vineri. N-as vrea sa constat ca numai o eliberare sordida ar putea sa-mi redea independenta de care beneficiam inainte, dar pe care nu vroiam sa o constientizez sau mi se parea inca, destul de limitata.

M-am saturat sa stau degeaba, in casa, sa nutresc sentimente cotnradictorii vizavi de o persoana, sa o urasc si, in acelasi timp sa o iubesc si sa vreau sa nu o pierd. Sa imi plang de mila in timp ce-mi mananc salata, in fiecare seara, sa rad de una singura gandindu-ma cat de frumos are sa fie cand au sa-si dea seama ai mei ca traiesc cu o nebuna in casa. Adica eu, da.

Fara indoiala, nu cred ca-mi pierd mintile, sau macar un dram de ratiune trebuie sa mai am, ratacita printre circumvolutiunile astea care, de la o vreme, oricum nu-mi folosesc la nimic.

Asa ca ...uite,hai sa termin, totusi, intr-o nota relativ optimista. Va doresc o vara mai racoroasa decat a mea, cu putine ganduri tulburatoare, cu putine persoane care sa va streseze si sa va faca existenta simpla sa para o corvoada, cu cat mai mult timp liber in care sa AVETI VOIE sa cititi o carte fara ca NIMENI sa va intrerupa in mijlocul unei fraze, si cu multa, multa, multa liniste.

P.S.: Am sa scriu doar pe CineBooks o vreme destul de lunga. Cine doreste sa ma scoata de la blogroll sau link-exchange este binevenit.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com