marți, 21 iulie 2009

Women have their issues, but men sometimes have more.


Mutam posturile aseara, cum bine fac adeseori, avand in vedere maldarul de programe de rahat de la televizor, si-am dat peste o cretinatate de emisiune de pe Prima Tv, "Cearta in bucate". In editia de aseara era vorba de o doamna care nascuse in urma cu 10 luni si care, atat in cursul sarcinii, cat si dupa aceea, luase in greutate destul de mult.

Hotarata sa-si tina in frau poftele si sa faca o schimbare majora in modul in care se hraneste si isi hraneste familia, femeia cheama 'o echipa de profesionisti' alcatuita dintr-o doamna si un domn, care sa o ajute cu regimul si sa-i explice ce alimente sunt sanatoase si ce alimente sunt nocive. Femeia trecuse printr-o depresie post-natala, din cate am inteles, datorata mai ales cresterii in greutate. Mai mult, sotul ei nu o mai atingea [asta ca sa ma exprim frumos] deloc de la o vreme, tot din acelasi motiv.Desi problema asta nu aparuse in conversatiile dintre profesionisti si cei doi, uite ca, in timp ce erau in supermarket, doamna din echipa respectiva se hotaraste sa sparga gheata si sa-si dea cu parerea privind sprijinul pe care sotul ar trebui sa il ofere nevestei. Din nefericire, spectatorul de rand constata ca scuza principala pentru dezinteresul total pentru copil, alimentatia acestuia precum si stilul de viata al nevestei sale erau munca si... si... "daca ati fi vazut-o cum arata la nunta si cum arata acuma.. normal ca ati gandi ca mine si nu v-ati mai atinge de ea".

Bai porcule.

O femeie nu este o jucarie pe care sa o intorci pe toate partile si pe care sa o folosesti cand si cum ai tu chef. O femeie nu e o sclava oarecare, si nu e obligata prin lege sa-si respecte sotul, sa il astepte cu masa pusa, si mai ales sa ii accepte capriciile de moment. O femeie este OM in primul rand, si are si ea niste drepturi. Faptul ca, intr-adevar, avem mai multe nevoi si mult mai multe depresii decat voi nu ne face neaparat mai labile si mai greu de suportat. Cata vreme exista logica in lumea asta, si cata vreme si o femeie face parte din aceeasi clasa de Homo sapiens sapiens ca si orice barbat, se poate discuta cu ea.

Pentru noi, intotdeauna au sa fie mai importante gandurile si sentimentele decat chestii frivole ca celulita de pe cur [pardon my french] si cat de bine arati. Chiar daca multe dintre noi se ingroapa in superficialitate si,generalmente, intr-o existenta triviala, mai ales in cursul anilor de tinerete, incercand sa le facem pe plac tuturor dobitocilor care ne trec prin brate si care nu vor insemna, cu siguranta, nimic, pana la urma, cand atingi varsta onorabila de 30 de ani [pentru o femeie fiind un pas cu adevarat important, devenind cea.."trecuta"], ce conteaza mai mult ? Sa ai o familie, si sa ai cine sa-ti ofere un sprijin la greu. Sa ai cu cine sa te tii de mana cand te plimbi prin parc. Sa ai pe umarul cui sa iti asezi capul, seara cand te lungesti in pat. Sa ai cine sa te sarute pe frunte si sa te priveasca tandru.

Chiar daca majoritatea dintre noi isi pierd fizicul de invidiat, chiar daca grijile si necesitatile cotidiene ne marcheaza mai mult decat ar trebui si chiar daca, alcatuind o lista de prioritati, decidem eronat ca odraslele noastre primeaza mai mult decat o consideratie pentru propria persoana, ramanem tot oameni. La fel ca si voi.

Faptul ca unii barbati nu pot pur si simplu aprecia eforturile realmente disperate pe care le poate face o femeie doar ca sa le fie pe plac ma infurie la culme.

Ia sa vedem. O zi din viata unui barbat, din perspectiva mea.

Sa presupunem ca lucrezi la o firma. Esti contabil sau functionar, ai o oarecare munca de birou, platita cu un salariu mai mult sau mai putin satisfacator. Esti casatorit. Te trezesti dimineata la ora 7, ajungi la 8 la serviciu, iti bei cafeluta, si calculezi niste cifre pana la ora 4 cand iesi victorios de la birou. Vii acasa. Te asteapta mancarea fie in frigider [daca nevasta e plecata la piata sau prin alta parte], fie calda si proaspata. Mancati impreuna, rostind cuvinte monosilabice pe post de fraze, care ar trebui interpretate ca si conversatii afective. In cazul in care ai un copil, urletele lui te scot din sarite si-ti vine, in mod continuu, sa-l dai cu capul de pereti. Gandesti, fara indoiala, ca n-ar trebui sa fii obligat TU, din cadrul acestui cuplu, sa suporti si una ca asta, dupa ce ca muncesti zi de zi si aduci in casa majoritatea banilor. Intr-un sfarsit, se face liniste, asa ca te apuci fie de mestesugit ceva, fie de o pasiune oarecare, fie, de ce nu, de jucat pe calculator. Se face seara. Va culcati. A doua zi la fel.

Daca, in cadrul acestui scenariu, ea comenteaza ceva si isi exprima nemultumirea conform careia nu mai discutati ca la inceput, iar schimbul de informatii dintre voi doi a ajuns comparabil cu sistemul binar, tu iti motivezi plictiseala cu "probleme la serviciu" sau "oboseala".

Acum - imi dau seama ca e drept, majoritatea barbatilor chiar se spetesc muncind, in special cei care nu au diplome de bacalaureat, studii superioare sau diverse prostii de genul asta care sa-i ajute sa se plaseze pe un post ceva mai stabil si care sa nu necesite efort in special fizic. Si, intr-adevar, e la fel de drept faptul ca o femeie cand se plictiseste ajunge una-doua la o oarecare depresie. De aici o serie de intrebari fara raspuns, care trebuie neaparat enuntate barbatului, care si-asa e destul de tracasat de ceea ce face la servici.

Doar ca, in cadrul unei relatii ar trebui sa existe niste limite bine stabilite. Cand esti acasa, esti ACASA. Si chiar daca ti se pare ca nevasta-ta e o nasoala si chiar daca-ti vine sa o inseli cu cel putin primele 20 de femei pe care le-ntalnesti in cale dimineata cand iesi din casa, daca vrei o viata linistita nu o vei face. Eventual vei discuta cu ea si veti stabili impreuna un program si un regim de viata care, indirect sau in timp, sa o determine sa slabeasca fara prea mult efort, si, mai ales, sanatos.

Intotdeauna am sa regret ca m-am nascut in secolul 20. Generatia mea este plina de cocalari si pitipoance, care nici n-au par la subbrat si ies in cluburi, fumeaza, beau si, ce e si mai rau, sunt dominati de o promiscuitate iesita din comun. Ce ganduri poate sa aiba un individ care de-abia a implinit 18 ani dar fumeaza si bea de la 13, si-a inceput viata sexuala la 14, si declara, sus si tare, ca nu a citit in intreaga lui viata nici macar o carte? Ce sanse are Terra, in acest context, sa nu mai fie suprapopulata si sa ne reproducem controlat si rational, pentru a beneficia de resurse nutritionale indestulatoare? Cand mai toti prostii din ziua de azi nici macar nu stiu cum arata un prezervativ, dar au grija sa insemineze vreo 3 femei..

Ei dar barbatii au nevoi. Si asta stie toata lumea. Au nevoi mai mari decat femeile.

Dar fetele d 12-13 ani ce scuza mai au? Cand raman insarcinate cu dobitocul popular din scoala? Cine greseste aici, parintii ca nu le-au oferit destula educatie, ca nu le-au explicat cum e cu protectia, ca nu le-au controlat destul? Sau, mai degraba, chiar ele, pentru ca au cautat pe internet, s-au lasat influentate de anturaj, ca au ajuns sa creada ca, pentru ca toata lumea o face, e amuzant si popular..?

Incep sa cred ca 2012 n-ar fi un an asa de rau pentru vreun cataclism natural, ca sa decimeze vreo 3 sferturi din populatia humanoida de pe planeta asta. Si-as vrea mai ales, sa vad atunci, fara atata tehnica si fara genii, ce face un prost care a fost preocupat pana acum doar de imaginea lui. Cum isi construieste un bordei, cum isi planteaza niste grau ca sa aiba ce manca, cum poate sa vaneze sobolani sau orice altceva, cum mai gaseste timp si pentru a se reproduce printre toate grijile astea. Cum deplange, zi dupa zi, Lamborghini-ul pe care i l-a dat mamica de ziua lui, in urma cu doar cateva luni.

Oh end, do come.
Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com

5 comentarii:

Satanic-Vals spunea...

>:D<
Si eu simt la fel!Bravo!
Imi pusesem in gand sa scriu si eu ceva de acest gen acum ceva timp,daca am sa o mai fac am sa pun o trimitere la acest articol!
...cred ca nu-i cale mai buna decat resemnarea!Eu cel putin m-am revoltat destul.

Mihaela Chelaru spunea...

Ok sunt de acord ca barbatii sa nu considere femeile niste lucruri, insa trebuie sa ai in vedere un lucru: de ce o femeie se face cat o vaca dupa casatorie? Nu cumva merge pe principiul "lasa ca ma place si asa?". Asa ca nici femeile, unele dintre ele, cu toate poftele lor nu pot fi disculpate. Pentru ca nu au grija de corpul lor si sunt total indiferente.

Cristina V spunea...

Inteleg ca sunt si femei care 'let themselves go' si pe care nu le mai intereseaza absolut deloc felul in care arata. Desi, dupa parerea mea, daca un barbat s-a insurat cu o femeie doar ca sa se uite la ea din cand in cand si sa se gandeasca cat de macho e el ca ea e prea buna..nu prea cred ca are sanse asa un mariaj. In definitiv, oricat de naspa ajungi sa arati la 70 de ani, daca stai pe prispa si te tii de mana cu cineva, acel cineva nu vrei sa fie una faina si proasta, de 20 de ani, care crede ca Einstein e un nume de firma nou lansata, cu magazin recent deschis in mall.

Parerea mea e ca frumusetea este efemera, si ca toti dintre noi ajungem sa aratam de-a dreptul dezgustator, mai devreme sau mai tarziu. Intr-adevar, avem optiunea de a nu ajunge sa aratam deplorabil prea devreme.

In orice caz, in emisiunea de care am zis eu, era vorba de o femeie care nascuse. Si chiar daca asta se intamplase cu 10 luni inainte, eu cred ca o sarcina lasa niste amprente extrem de puternice asupra unui corp si asupra unei minti, amprente care nu pot fi sterse cu buretele. Cred ca o femeie are nevoie de cel putin 2-3 ani dupa o sarcina ca sa-si revina atat psihic, cat si fizic. Iar daca barbatul ala ar fi intreg la cap, si-ar da seama ca a slabi nu poate insemna absolut orice in lumea asta pentru o femeie care tocmai a devenit mama.

alexxx spunea...

Ok...hai sa privim lucrurile putin altfel:
Doamna asta de care zici tu avea candva 18 ani, era o tipa foarte draguta si tot ceea ce o interesa era sa atraga privirile cat mai multor baieti.Manca putin, poate mergea si la sala, si nu ar fi suportat ideea de a fi grasa. Se simtea foarte bine cand stia ca toti barbatii isi intorc privirea dupa ea.
S-a gandit oare vreodata sa atraga pe cineva prin alte calitati ale ei, cineva care sa nu o placa doar pt ca arata bine? Era de imaginat faptul ca nu va arata toata viata asa...
Trece timpul...se plictiseste de relatii scurte de doua saptamani...
In fine...il intalneste pe baiatul asta, i se pare ca si-a gasit jumatatea. Multe fete il vor si ce bine se simte cand stie ca e "invidiata"...
El probabil e un "imatur" caruia nu-i pasa decat de faptul ca fata e frumoasa...
Trece catva timp,si incep sa se gandeasca sa se casatoreasca...dar nici unul din ei nu-si pune problema daca intradevar se cunosc destul de bine sa faca pasul asta.
Si se casatoresc...Totul bine, toata lumea fericita...Deja ei parca nu-i mai pasa atat de mult de felul cum arata...iar el parca o place din ce in ce mai putin...
Ea se hotaraste ca e timpul sa faca si un copil...el...ce-o sa faca?...accepta...Trec noua luni in care ea se ingrasa...lucru normal in timpul sarcinii,isi spun ei...
Se naste copilul...ea are acum alta preocupare...ce daca arata ca dracu?...acum doar sunt casatoriti si au un copil care ii leaga...
El insa nu mai e deloc incantat...se casatorise cu ea ca era frumoasa, si-acum se uita la ea in scarba...ii place mai mult la servici decat acasa, o inseala decate ori are ocazia...
Cam asa se intampla cand luam decizii aiurea, fara sa ne gandim...Nu e numai vina lui. El e intradevar un bou, dar daca ea ar fi ales sa gandeasca inainte de a alege sa-si imparta viata cu el...
Oare n-ar fi stat altfel lucrurile
?

Cristina V spunea...

Ce pot sa zic la asta ? E destul de evident ca scenariul descris de tine este extrem de frecvent in realitatea generatiei noastre. Din nefericire, din ce in ce mai multe cazuri de familii trunchiate si parasite apar pe la televizor. Din ce in ce mai multi copii fara tata, fara mama, sau cu amandoi dar pe rand.

Probabil ca ai dreptate. Poate eram eu prea intaratata si-am scos, din insemnarile mele, barbatii ca fiind cei vinovati, din spatele frustrarilor si existentei inutile si pline de corvoade a femeilor. Dar acum ca am citit cu un ochi obiectiv scenariul tau..chiar cred ca ambii au aceeasi doza de vina.

Si-atunci ce-ar fi de facut? Pentru ca, fara indoiala, Terra asta e suprapopulata cu idioti superficiali, care confunda dragostea cu necesitati hormonale sexuale si care n-au sa se mai manifeste in viitor, din cauza varstei sau din cauza disparitiei obiectului asa-zisei afectiuni. Sau transformarea acestuia in ceva mult mai urat.

Problema e ca toata lumea asta face. Sunt din ce in ce mai putini oameni care ar prefera sa ramana singuri o viata intreaga decat sa-si tradeze propriile simtiri, aruncandu-se cu capul in gol, intr-o relatie fara sens, bazata pe elemente strict sexuale. Eu sunt una dintre indivizii astia, si nu spun asta ca sa ma dau mare. Dar cred ca m-as accepta mult mai bine in batranetea si nasoleala mea proprie si personala, fara ca vreun nesimtit sa imi sublinieze defectele corporale, inutile de altfel in cazul unei varste ceva mai avansate.

AH si da, lucrurile ar fi stat diferit pentru AMBII. Daca AMBII s-ar fi gandit inainte de a face o alegere proasta.

Trimiteţi un comentariu

Un produs Blogger.