Cam asa, da.

'ra ma-si de cutremur.

Peste tot oriunde intru, fie ca e un articol de saptamana trecuta prevestind venirea sfarsitului, pardon trebuia sa-l scriu cu S, nu cu s.. fie ca e vorba de cum s-a petrecut seismul din perspectiva personala a bloggerului,..peste tot trebuie sa descopar ceva despre cutremur.

Hai la cutremure si la mortaciuni, si la gripe porcine si la arme biologice cat mai multe, ca sa moara dracu omenirea asta si sa traiasca mama natura in pace! La modul cel mai serios, uneori ma gandesc ca daca as muri pentru o cauza de genul asta, ca sa se regenereze natura, sa evolueze toata treaba asa cum trebuie, sa nu mai existe emisii de carbon, sa nu avem incalzire globala, sa nu dispara anual cel putin cate o specie de animal sau de planta, datorita defrisarilor excesive... as muri frate cu un sens.

Ma sterg la fundul meu regal cu al vostru cutremur, in special cu cel petrecut la Realitatea TV, care ajung sa cred ca e cel mai cretin post de televiziune.

Sa explic si de ce:

In fine - cutremur. Deschidem noi Realitatea online. In emisie erau o proasta, un prost si...wait for it..wait for it... Adrian Paunescu! O adunatura de minti sclipitoare. Nu se zice nimic vreo 5 minute despre nici un cutremur. Ma tot intrebam "ba, oare astia chiar nu l-au simtit?". Si, deodata, intra alta proasta in direct, ca sa spuna ca s-a simtit in redactie, a simtit si ea, ca toata lumea l-a simtit, ca dovada e ca s-a simtit e si faptu' ca nu mai functioneaza nici o linie telefonica, ..si neavand, probabil, despre ce sa manance *****, incepe sa relateze cum si in ianuarie a fost un cutremur aproximativ insignifiant..si ghici ce, si in august 2008![precizez ca in curs de 5 minute a reusit sa pronunte verbul a simti in diferite forme de cel putin 100 de ori] Fata. Mai fata mai. In fine... cei din regie, la un moment dat, probabil isi dau seama de stupizenia infinitisima cu care fusese infectata puternic domnisoara, si reiau transmisia in direct din platou, cu Paunescu. Reusesc sa ia legatura telefonic cu o persoana de la Institutul de Fizica a Pamantului, care-si da cu presupusul, dupa care dau de director, care, auzind replica [pentru ca nu era intrebare, cum ar fi fost normal] "domnu cutare, a fost cutremur." [sa mori tu, reporterita geniala care esti tu] intreaba : "da, si care-i problema?"

Si se intrerupe legatura.

reporterita nici nu realizeaza ca e ceva in neregula cu replica lui, dar Paunescu sare repede la jugulara virtuala a directorului, invinovatindu-l de nesimtire [in fine, printre randuri]. Ei, si-asa, se apuca 3 prosti sa comenteze indelung o replica a unui om nevinovat, pana la urma.

In momente de genul asta imi vine sa vomit de la atata rahat cat se dezbate in presa si media romaneasca. Daca e sa mori, mori dracu. Iti cade blocu'n cap, mergi pe strada si esti talharit si ucis, esti implicat intr-un accident aviatic sau rutier, din care nu scapi cu viata, te sinucizi pentru ca esti emo sau pentru ca nu mai suporti ..ceva, iti da nevasta sau sotul cu toporul in cap pentru ca vii beat[a] in fiecare seara acasa, te omoara ficior-tu pentru ca nu-i dai destui bani, mori de batranete, ai uitat sa tragi frana de mana si-ti cad cheile pe jos, iar prostu de tine nu-ti dai seama ca daca ai centura pusa iti va veni roata automobilului in cap, asa aplecat pe jos cum esti, te calca tramvaiul sau orice mijloc de transport in comun [cum a patit Lucian Blaga], contactezi o boala venerica incurabila ca HIV, iar sistemul tau imunitar era deja la pamant, faci cancer de colon, de limba, pulmonar, mamar, de creier, ai hipertensiune si n-ai fost la doctor ca sa te examineze si sa afli, te-mpiedici, cazi pe scari, ai senzatia ca te simti bine, dar intre meninge si craniu incepe o sangerare infima, care va duce la compresiunea encefalului si la sucombarea functiilor nervoase a intregului organism .... se intampla!! Si daca zice ala de la Fizica Pamantului "care e problema?", asa si e..care e, in definitiv, problema? de ce trebuie sa ne panicam ca niste idioti? mai devreme sau mai tarziu, pe toti ne asteapta doamna cu coasa, si e drept, pentru unii e imbracata mai frumos, pentru altii e plina de sange. So? Merita sa te stresezi pentru ca o sa mori oricum, in viata asta? Nu cred. Altfel devii ipohondru, superstitios, plin de temeri si frici, si hai sa privim la rece situatia, nimeni nu agreeaza persoanele cu multe fobii si care-ti fac viata amara cand incep sa discute despre venirea iminenta a apocalipsei.

:| Poate ar trebui sa invatam cu totii sa traim mai mult in prezent, si sa nu ne temem atat de viitor.

Ah, si daca o sa vina sfarsitul lumii, o sa vina pentru motive ca: existenta si evolutia Imperiului Roman, uciderea lui Cristos [desi era prevazuta in scenariu], Marea Schisma, razboiul de 100 de ani dintre Anglia si Franta,Inchizitia, cele doua razboaie mondiale, Hiroshima si Nagasaki, razboiul din Kosovo in care au murit oameni nevinovati, razboiul din Iraq, in care la fel a fost...si inca o chestie. Sfarsitul sper sa inceapa din America. Adica da, sa fie cu dedicatie...

Am sa va rog sa ma pardonati daca am exagerat cu vocabularul, daca am facut [dinadins sau nu] unele greseli, si daca m-am exprimat mai liber decat de obicei. I needed it.

Fainuta

[ Paramore - Decode ]

Un inceput tulburator

de saptamana, that is. Nu numai ca a reinceput scoala, ceea ce m-a impins de pe sine ca pe un tren care deraiaza datorita unui betiv conducator de Dacia Solenza care nu ia in seama semaforu'.. [asta da comparatie].. da' am avut si niste probleme de sanatate. Sau nu. Inca nu mi-am dat seama.

Ieri la cursuri mi-a fost intr-atat de frig incat am fost nevoita sa plec acasa. Nimeni nu acuza acelasi simptom. In autobuz, au inceput sa-mi friga obrajii, si-atunci am inceput sa fac tot felul de scenarii despre un Influenzavirus contactat pe undeva, si despre care speram din tot sufletul sa nu fie nici macar inrudit cu cel al gripei porcine. Ajunsa acasa, m-am bagat tremurand in pat. Imi era foarte sete, si-am baut cel putin 1 litru de apa pe nerasuflate. Mi-au clantanit dintii cateva zeci de minute bune, pana am decis ca nu se mai poate asa, si ca mai ales nu se poate sa stau degeaba in pat si sa-mi astept moartea. Asa ca m-am apucat de citit, si-am terminat "Merde Actually", de Stephen Clarke. Apropo de asta, mi-a placut mult, si am apreciat foarte mult sfarsitul, care e mai bine realizat decat orice final de pelicula. Stilul comic si tipic britanic al tipului asta a reusit, macar, sa ma amuze in timp ce-mi cadeau dintii din gura unul cate unul, de la atata clantanit. Dupa ce-am finalizat romanul, am zis ca 'hai sa ma culc'. Buna asta. Am petrecut 2 ore incercand in van sa adorm, intorcandu-ma de pe o parte pe cealalta, fiindu-mi cand frig, cand prea cald, dezvelindu-ma si invelindu-ma cu infrigurare.

La un moment dat, m-am mobilizat si-am reusit sa iau o oarecare pozitie, pe marginea patului, privind in gol. Si-atunci am vazut avizul de la posta, de pe masa, care ma anunta ca trebuie sa merg sa-mi ridic cartile. Asa ca am facut efortul [supranatural, mi s-a parut atunci] de a ma imbraca si-a le ridica. Ma bucur ca am facut asta, pentru ca, in afara de, bineinteles, intalnirea cu, Catalin, e cam singurul lucru care mi-a imbunatatit ziua considerabil. Deocamdata ramane sa imi astampar curiozitatea cu alta carte pe care am inceput sa o parcurg aseara si care deocamdata imi place FOARTE MULT. Aceasta e Semnul lui Attila, de Guido Cervo, pe care am avut norocul, datorita ofertei Polirom, sa o achizitionez la pretul de 9,99 lei. Cartea avea eticheta de 50 si ceva de lei. Deci...o reducere serioasa, as putea spune. N-am avut mari asteptari,trebuie sa recunosc, pentru ca a trecut ceva vreme de cand am citit ultimul roman istoric [in jur de clasa a 10-a, Ecaterina cea mare, de Henry Troyat], si eram destul de reticenta, mai ales ca n-am fost niciodata fana a hunilor, popor cotropitor si salbatic, care au distrus mai tot ce-au gasit in cale, orice urma de civilizatie inlocuind-o cu obiceiuri barbare si practici complet neortodoxe. Am, insa, vaga senzatie, ca ma asteapta o surpriza, pentru ca romanul povesteste o batalie importanta. Sper sa fie cea in care hunii sunt rapusi. :)

M-am gandit zilele astea la deschiderea unui nou blog, impreuna cu Inka. N-am sa dezvalui deocamdata numele, pentru ca inca nu ne-am decis asupra lui, dar, din punctul meu de vedere e ceva interesant. Nu stiu, insa, daca asa o sa le para si celor care il vor accesa. :)

Hai o zi buna la toata lumea :))

What Would You Win an Oscar For?

You Would Win Best Original Screenplay

You are insightful and expressive. You've always been a natural storyteller. You know how to hook an audience, entertain them, and surprise them at the end. Where people see everyday life, you see an engaging plot with interesting characters. You notice details that other people ignore. People you've only met once or twice live inside your head.

What Would You Win an Oscar For?

Imbulzeala...oboseala..

Astazi cred ca au fost pe putin 20 cazuri la radiologie. Am stat la ore [maimult sau mai putin, fiind fizic prezenta la radiologie], si-am rezistat pana si la cursul de Parazitologie de la 2 la 4, desi perspectiva de a-mi umple burta cu mancare de acasa era muuuult mai atragatoare.

Sunt ingrozitor de obosita, dar am intrat pe net ca sa-mi respect promisiunea facuta fata de 2 persoane.. of of, adsense-ul asta :).

Have to cut the story short here, boys and girls.

Noapte buna :hug:

Vine scoala, bine-mi pare.

Maine incepe iarasi. Nu pot sa exprim durerea pe care o resimt in suflet in momentele astea, la gandul ca am sa ma trezesc la 6, iar maine am sa ma intorc acasa la ora 9 seara. Tot ceea ce ma consoleaza e ca mai sunt inca 5 saptamani pana la sesiune, apoi inca 4 pana la practica, si apoi inca 2 pana la terminarea acesteia din urma -> vacantaaa. Cred ca gandesc destul de optimist, nu? :))

Pana una alta, insa, am de prezentat un referat la engleza, un altul la ITA, de trecut 3 colocvii [dintre care un optional la care nici acum nu inteleg de ce m-am inscris.]... de organizat concursul de care ziceam intr-un articol precedent.. de tradus niste chestiuni in franceza pentru semiologie... Am o leaca de treaba. :)

In alta ordine de idei - trebuie sa termin o carte pana marti.. trebuie sa-mi inving greata si sa asist la unul din cele mai abominabile laboratoare din saptamana, maine..

Oh well. Cred ca majoritatea imi cunoasteti dispozitia actuala. Maine incepe ori scoala ori serviciul, deci.. same old, same old.



Vreua o casa la tara.

Oferta Polirom

Dupa cum va spuneam ieri, daca nu ma insel, Polirom vine din nou cu oferta de 4,99 lei pentru anumite carti. Din aceasta lista, eu am selectat cateva titluri, pentru care am si facut comanda:

Fulger in plina vara - P.G. Wodehouse

Maigret se insala - Georges Simenon

Maigret si ucigasul - Georges Simenon

Petrecere cu mama - Veronica A. Cara

Strigarea lotului 49 - Thomas Pynchon

Scindurica - Dan Miron

I Love Handmade

In sfarsit a aparut un site de genul acesta. Mi se pare o idee foarte buna.

I Love Handmade isi propune sa explice, prin intermediul unor tutoriale sau a unor articole extrem de interesante, manopere si traditii hand-made. De aici am aflat cum se incondeiaza un ou, cum se pot face bijuterii din lut, si, bineinteles, ce alte site-uri in materie de artizanat si lucruri facute de mana mai exista pe piata romaneasca. Mi se pare o pagina destul de folositoare, in special pentru fete :). Cred ca un hobby de genul asta poate fi extrem de relaxant, in orice caz mult mai relaxant decat a sta ore intregi in fata calculatorului :)

In alte cuvinte, site-ul acesta si-a castigat dreptul de a fi la sectiunea "Interesante". :)

Ralf

Max Frisch - Homo Faber

Mi-am cumparat aceasta carte de la Anticariatul Sophia, in urma cu mai bine de cateva luni. Nu m-am apucat de ea pentru ca am fost ocupata cu altele, si pentru ca desi stiam ca Frisch e unul dintre cei mai de seama prozatori elvetieni, alte romane mi s-au parut mai importante.

Ce pot sa spun pana acum...am parcurs 78 de pagini. E interesanta. Imi place mult faptul ca nu se incurca in dialoguri inutile, care sa mimeze actiunea. Descrie corect, concis si la obiect toate detaliile mediului si a personajelor. Are o minte matematica, ceea ce apreciez, pentru ca nu iroseste cuvinte, si nu oboseste cititorul. Face fraze putin cam complexe, dar care seamana foarte bine cu cele pe care le elaborezi atunci cand gandesti fara a si vocaliza.

Romanul incepe cu personajul principal, intr-un aeroport, dupa ce refuzase propunerea de a se casatori a iubitei lui, care, coincidental, este deja maritata. In cadrul escalei prevazute in program, Frisch are un aproximativ atac de panica si nu mai vrea sa se urce in avion, dar este recuperat de personal si readus la locul sau. Aeronava se prabuseste in Mexic. Trec 3 zile caniculare, in care se termina periodic proviziile de mancare, apa, si posibilitatile de orice fel de divertisment. Constata ca omul cu, care isi impartea timpul si pe care-l cunoscuse in ziua prabusirii este fratele prietenului sau din copilarie[Joachim]. Afla, cu stupoare, ca acesta din urma a fost casatorit cu fosta lui iubita din tinerete... Se decid, amandoi, sa plece in cautarea lui Joachim. Il gasesc mort, in casa in care locuia, in Guatemala....

Urmeaza o serie de evenimente mai mult sau mai putin fericite. :)


In cazul in care nu vreti sa va plictisiti cu descrieri obositoare, termeni pomposi, sau alte erori literare de genul acesta, va recomand Homo Faber. :) O descriere mai amanuntita se gaseste si pe bookblog.

Schimbare

De acum inainte, pot primi comentarii doar de la utilizatorii blogger.com sau google. Goodday. [pentru o perioada de timp]

Imi pare rau Tibi si Mihaela. Voi reveni la setarea normala in curand.

Iz de concurs

Cam pe saptamana viitoare previzionez un nou concurs. In cazul in care nu reusesc sa cumpar cartile pana la momentul respectiv, data desfasurarii lui va fi amanata pana peste doua, sau chiar trei saptamani. Ca de obicei, premiile au sa fie carti.

Ah si, acum, nu se vor acorda mentiuni. Premiile vor fi stabilite in functie de cat de mult mi-au placut romanele respective. Concursul se va desfasura, cel mai probabil, doar 2 sau 3 zile, si va ocupa, din nou, perioada unui week-end.

Tin sa mentionez ca doar cateva continuari m-au impresionat data trecuta. Am asteptari mult mai mari acum, si am sa elaborez o serie de incercari ceva mai dificile. Sigur, va fi vorba si de cel putin una care sa presupuna fie continuarea unui paragraf, fie dezvoltarea unei povesti pornind de la un singur termen sau de la un titlu. De data asta, insa, astept mult mai mult. Nu vreau nimic iesit din comun, dar vreau sa fiu surprinsa de idei inovatoare, si de ...in definitiv, imaginatia fiecaruia. Sper sa intelegeti ca vreau sa-mi faca placere sa va citesc cuvintele. :)

Deocamdata, am intocmit o lista cu posibile premii: [alegerea lor depinde, in primul rand, de preferinta proprie, dar aveti si voi ceva de spus]


1. O alta carte din seria Maigret, de Georges Simenon - genul politist [va fi, probabil, premiul al III-lea]
2. Cititorul, de Bernhard Schlink
3. Arlington park, de Rachel Cusk
4. Povestea unei vieti, de Aharon Appelfeld
5. Se face tot mai tarziu, de Antonio Tabucchi
6. Povestirea cameristei, de Margaret Atwood [va fi premiul I, daca o gasesc de cumparat, pentru ca mi-a placut nespus]
7. Cortul Rosu, de Anita Diamant
8. Egiptologul, de Arthur Phillips
9. Ghidul lenesului, de Tom Hodgkinson
10.Olivia Joules si imaginatia hiperactiva, Helen Fielding [ a scris Jurnalul lui Bridget Jones ]

Frumusetea tine de percepte feminine

Mergeam, aseara, cu autobuzul. Va nunt de pe acum ca povestirea asta s-ar putea sa nu fie foarte placuta, pentru ca am de gand sa fiu destul de discriminatoare si sa-mi exprim parerea destul de clar.

Am remarcat un tip la vreo 20-22 de ani, care se sprijinea de usa. Era, probabil, unul din acei indivizi care, cand vrei sa cobori, sta de-aiurea pe scara si-asteapta sa te dai tu din calea lui, nu invers. I-am observat si fizonomia. Avea buze mai groase decat ale Angelinei Jolie. Piele alba, imaculata, catifelata, fara nici un cos, nici o imperfectiune. Ochi albastri curati si limpezi. Privire tampa. Par dat cu gel. Imbracat conform ultimei mode. Cantarea 40 de kile ...in cel mai bun caz. Probabil exagerez.[doar la ultima parte]

Ce e cu oamenii astia? N-as vrea sa par vreun personaj dintr-un film sau serial [Elliot din Scrubs], dar daca stii ca n-ai pic de masculinitate in tine si ca esti o cocota cu vagi urme de testosteron..cum iti permiti sa te prezinti in societate?

Cum poate un viitor barbat sa se imbrace in tricouri cu strasuri sau sclipici? Sau, mai rau [asta fiind o dovada absoluta a prostiei dusa pana la paroxism], sa poarte tricou cu "de puta madre"? Sa se dea cu gel pe un par nespalat de 3 saptamani, plin de matreata si praf? Sa inece populatia din jur cu parfumul lui cu iz de mosc si flori de camp, in loc sa foloseasca, in limitele bunului simt, doar un deodorant sau, sa zicem, in cazul in care se rade, un after-shave? De cand a devenit metrosexualitatea un trend adulat si admirat de mari si mari de oameni?

URASC orice barbat feminin. Ii consider niste greseli genetice, sau erori ingrozitoare ale unor parinti denaturati, care n-au stiut cum sa le explice ca a avea ..ceva in plus decat o femeie inseamna si alte chestii. Inseamna a sti cum sa te impui, cum sa inspiri respect, cum sa muncesti, cum sa arati ce iti place fara a fi, neaparat, porc. Unii indivizi considera nesimtirea o masculinizare accentuata, aici referindu-ma la idioti care pisca femeile de fund in autobuz. Nici asa, domle, dar nici sa te pisi pe tine cand ti se adreseaza un barbat adevarat.


Nu stiu daca am reusit sa exprim ceva in toata chestia asta. :)


----

Vedeti ca Poliromu' are oferta iar cu 5 lei bucata cartea.

Azi e ziua Pamantului!

Am aflat asta, bineinteles, de la prietenul nostru de baza Google.

Aparuta in 1970, Ziua Pamantului simbolizeaza lupta impotriva poluarii si problemelor climaterice. Spre deosebire de mai noua si deja mai populara Ora a Pamantului, Ziua Pamantului (Earth Day in engleza) se sarbatoreste in fiecare an pe 22 aprilie si nu presupune o actiune simbolica precum stinsul luminii.
Cu toate acestea, Ziua Pamantului a avut un rol foarte important in mediatizarea problemelor climaterice ale Pamantului. Ea a dat nastere unei organizatii (Earth Day Organization) cu filiale in peste 170 de tari si rezultate notabile in constientizarea omenirii asupra problemelor de mediu, efectelor poluarii, etc .


Eehee... inseamna ca am ce sarbatori astazi, cu planurile mele de facut niste pasca [am prea multe oua ramase de la Pasti -crude] si briosette :D

Am terminat astazi Cititorul. Ramane de vazut ce-am sa mai parcurg incepand cu seara asta, pe langa "Merde Actually", a lui Stephen Clarke. :) Va urez o saptamana cat mai relaxanta in continuare si o intoarcere nu foarte traumatizanta la servici. Revenirea este dificila pentru toti dintre noi. :)

How Phobic Are You?

You Are 48% Phobic

You have a few more phobias than the average person. And you're sometimes developing new ones. Try to chill out and conquer some of your phobias. Facing your fears is the only way to get rid of them.

How Phobic Are You?

Gata si pastele.

Ma bucur ca se termina, ca deja incepeam sa devin dependenta de Colebil. Nu de alta, dar romanu' nostru [inclusiv yours truly] are un obicei cam ridicol, de a manca mult si prost la sarbatori. Prost la modul negandit. N-a fost chiar neplacut, ce sa zic, dar nici sa ajungi la spital nu e normal. Ceea ce, din fericire, n-am ajuns sa patesc. :)

Maine apare, cu Ziarul de Iasi, romanul Tuareg de Alberto Vasquez-Figueroa, unul din prozatorii mei preferati. [Tuaregii sunt un neam mandru care se conduc dupa un cod moral diferit de cel al arabilor. Ei sunt adevarati fii ai desertului si nu au rivali in ceea ce priveste supravietuirea in cele mai aspre conditii.

Actiunea romanului este simpla. Personajul principal, nobilul Gacel Sayah, este stapinul absolut al unei zone intinse in desert. In ziua cand in tabara lui ajung doi fugari din nord, Gacel, respectand legea sfanta a ospitalitatii, le ofera adapost. Ceea ce Gacel nu stie este ca tocmai aceasta ospitalitate il va tiri in mijlocul unor intimplari tragice. Tuareg este o epopee care te tine cu sufletul la gura si care, in acelasi timp, este un imn inchinat acestui popor unic. ] La doar 7 lei, nu uitati :). EU trebuie sa ma mobilizez si sa merg pana la sediul lor, nu de alta dar deja n-am nici o sansa sa mai fac vreo intelegere cu vreun vanzator de ziare [am deja una, pentru cartile care apar cu, Cotidianul, miercurea].


Aseara am parcurs primele 100 pagini din Cititorul, de Bernhard Schlink, si tin sa spun ca deocamdata imi place extrem de mult. Toata cartea e presarata cu descrieri care incita ....cititorul. Spre exemplu, la un moment dat, naratorul descrie atat de fidel felul in care femeia isi aseza simandicos dresul pe picior, incat ai senzatia ca stai chiar langa ea si-i mirosi pielea. Imi place ca infatiseaza si elemente care tin de olfactivul situatiilor, cum ar fi faptul ca hainele ei miroseau tot timpul a bumbac proaspat spalat, iar cand venea de la servici, el nici nu apuca sa-i inspire odoarea de sudoare si praf, ca se bagau in dus unde se sapuneau unul pe celalalt.. dupa care se tranteau in pat si se priveau ore intregi. Deja am atins portiunea cartii in care nu se mai insista chiar asa de mult pe detaliile ce tin de intimitatea dintre cele doua personaje principale, dar chiar si cu aspectele politice prezentate actualmente, cartea continua sa ma fascineze. Cred ca o sa fie unul din acele romane pe care regreti ca le-ai terminat de citit.

Care e mai buna?

Mi-a trasnit prin cap ideea ca ar trebui sa-mi schimb imaginea de fundal. Desigur, asta a tras dupa sine si ideea ca ar trebuie sa-mi schimb si imaginea pentru header.. care dintre cele de mai sus va pare cea mai suportabila? :) SI daca vi se pare vreuna ok, cam ce imagine de header s-ar potrivi cu ea?

Paper geekiness/alte semne de carte

Un tutorial extrem de folositor si frumos, despre cum sa faci un semn de carte in forma de puisor. Mai multe detalii gasiti pe site-ul mama, dar, in mare, pot sa va explic si eu chestiunile de baza. Luati desenele de mai jos si le imprimati pe o foaie mai grosuta sau pe un carton. Decupati in jurul puisorului, si-apoi decupati portiunea alba din interiorul lui. O sa obtineti un "folding bookmark", cum e si in imaginea de mai sus. :) Mie-mi plac foarte mult, si de-abia astept sa-mi printez o serie.

Viseaza androizii oi electrice?

Aseara am terminat de citit aceasta carte. De ce sa nu recunosc, nu sunt o cunoscatoare sau o impatimita a literaturii science fiction, decat daca trateaza chestiuni legate de serialele cu care sunt obisnuita - Star Trek si Stargate. Pana acum, am mai citit de Philip K. Dick si Omul din castelul inalt, care mi-a placut. Nu mai tin minte cu exactitate ce alta carte am incercat sa o parcurg vara trecuta, dar m-am izbit de o monotonie iesita din comun, si, din punctul meu de vedere, destul de insuportabila. Nu prea apreciez cartile in care nu se intampla nimic. Pana si o perspectiva asupra simtirilor si trairilor personajelor mi se pare mai interesanta decat sa imi fie prezentate evenimentele ca si cum ar face parte dintr-un serial plictisitor, in care nimic nu alterneaza cu nimic, si in care nu exista prea multe schimbari de situatie. Chiar imi scapa numele romanului respectiv...

In orice caz, asta a fost destul de placuta. Trebuie sa recunosc, nu am citit-o pentru ca as fi vrut sa o fac neaparat, ci pentru ca face parte, si ea, ca celelalte pe care le-am parcurs in perioada asta, din acea faimoasa lista de 1001 carti de citit intr-o viata. Cu toate astea, desi introducerea nu prea e introducere, si am reusit cu greu sa patrund in mediul imaginativ al cartii, pana la urma m-am gasit destul de fascinata de caracterul personajului principal.

Sa zic, pe scurt, despre ce e vorba: Suntem intr-un viitor posibil al Pamantului [nu se specifica, daca nu ma insel, nici o data propriu-zisa la care are loc actiunea]. Majoritatea animalelor au murit. Totul este acoperit de o pulbere radio-activa. Cand oamenii de stiinta si-au dat seama de pericolul pe care l-ar reprezenta existenta in aceste conditii pentru omenire, au inceput migratia in masa pe Marte, pe care, din cate am inteles, il terraformasera cu ceva ani inainte. Astfel, apar, orase gen New New York [prezente si in alte roman SF, apropo]. Cei care au decis sa ramana pe planeta-mama sunt doar cei care au fost, dintr-un motiv sau altul, rejectati de la transport datorita coeficientului de inteligenta extrem de slab, sau persoanele foarte rezistente la factorii de mediu, care au ales sa nu-si paraseasca familia, casa etc. Una dintre acestea [persoane, adica] este Rick Deckard, un vanator de recompense care lucreaza, actualmente, pentru politie. In perioada despre care se discuta fusesera inventate mai multe tipuri de androizi, care imitau socant de bine natura umana, dar care aveau un singur defect -> imposibilitatea de a resimti empatie [EMPATÍE s.f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă. 2. Tendinţă a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viaţa eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.]. Din acest motiv, este nascocit si un test, Voigt-Kampf, care e capabil de a testa reactivitatea organismului la posibile situatii prezentate acestuia, in vederea stabilirii gradului de empatie al subiectului respectiv.

Toate bune si frumoase, pana aici. Rick Deckard este insurat cu o tipa depresiva, Iran, care n-are prea multe sperante de la viata. Un cuplu relativ ciudat, care-si doreste cel mai si cel mai mult un animal de companie domestic adevarat. Ei detin deja o oaie electrica, dar lumea nu stie ca nu e naturala. Sansa lor apare cand in randul androizilor se ivesc 6 erori, constituite din 6 creiere Nexus-5, reprezentate de 6 indivizi periculosi. Daca reuseste sa-i retraga, Rick va primi o recompensa de 6000 de dolari, cate 1000 pentru capul fiecaruia dintre ei.

Eh, si-aici incepe toata seria de peripetii a personajului principal, si eu, desigur, n-am sa va plictisesc prin a va povesti tot ce se intampla :). In orice caz, desi mi-a luat aproape o saptamana sa o termin [ceea ce e mult, dupa mine], cartea nu m-a dezamagit, ba chiar, pana la un anumit punct, pot spune ca e scrisa destul de bine si ca accentueaza exact bucatile corecte, menite sa-l faca pe cititor sa-si imagineze cat mai fidel conditiile narative.



A...si Paste fericit, bai! :P

Tag - you're it!

Via.

IaSi Recicleaza

Am auzit astazi, la radio Guerrila, o reclama legata de site-ul acesta. Am intrat si am descoperit ca este vorba de o idee care ma interesa chiar de multa vreme. In cazul in care sunteti elevi sau studenti, puteti fi premiati pentru niste proiecte pe care le realizati in vederea informarii cetatenilor orasului nostru, despre beneficiile reciclarii si despre cat de multa hartie poate fi salvata, din cea care ajunge in gunoi, anual. Spre exemplu, stiati ca o tona de hartie irosita inseamna 2 foi de hartie de scris si un ziar pe zi, timp de un an de zile? Sau ca pentru fabricarea unei tone de hartie este nevoie de 2 - 3,5 tone de masa lemnoasa (17 - 20 arbori)?

Pentru colectare exista, in prezent, centre la cele mai importante 4 universitati din Iasi, si anume Universitatea Alexandru Ioan Cuza, U. Gheorghe Asachi, U. de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara "Ion Ionescu de la Brad" si U. Gr. T. Popa. Mai multe informatii la acest link.

Eu, personal, cred ca am deja stranse cel putin 5 kilograme de cursuri vechi, reviste inutile si alte prostioare pe care le aduni in timpul unui an scolar. Cred ca fiecare dintre noi ar putea face un efort si ar putea sa se gandeasca putin mai mult la mediul inconjurator...alegand sa nu arunce hartia la tomberonul cartierului, ci la centrele de colectare. Chit ca beneficiile financiare sunt minime, sau, mai degraba, absente, macar ramai cu satisfactia ca ai facut naturii un serviciu, si, implicit, propriei persoane - doi arbori maturi produc destul oxigen pentru o familie de 4 persoane.

O alta descoperire

Zilele trecute, ma perindam, ca de obicei, pe un site cu lucrusoare simple de facut - http://craftzine.com/...si-am descoperit, din click in click, un blog al unei designerite, care face, printre altele, si desene pentru broderii. Cand eram in anul II de facultate, mi-am cusut numele pe halat. N-am mare experienta cu treburile de genul asta, dar unele din modelele de mai jos sunt absolut irezistibile, asa ca m-am decis sa imi cos cateva pattern-uri pe viitoarea mea perdeluta din balcon.

In cazul in care va intrebati cum le puteti folosi, dupa ce la imprimati de pe calculator, mama a fost destul de ingenioasa incat sa-mi dezvaluie metoda. Luati foaia cu desenul, o suprapuneti pe una de indigo, dupa care pe panza pe care doriti sa lucrati, si trasati. Eh voila, aveti pattern-ul :D.

Deocamdata, insa, uitati numai ce frumuseti:

Cod banner exchange

Acesta este bannerul meu. :)

Cod : < a href="http://cristina-v.blogspot.com" title="Prelude in E
Minor">< img border="0"
src="http://3.bp.blogspot.com/_vDj6Id-7FfI/SejmJxhVXxI/AAAAAAAAAtQ/Bh4xk7UyKB8/s1600/Spring_II_by_zhippieone2.jpg"/><./a> - Multumesc mult Cezar pentru corectarea lui :)
- fara punctul de dinaintea /-ului final.

Happilica

Vine pastele. Multi iepurasi pufosi si oua frumos colorate am in minte, actualmente. Pana si calendarul meu pentru luna aprilie are o imagine cu un iepuras care bea apa dintr-un parau.

Am mers astazi in Iulius Mall. Am fost, for once, scutita de privirea cocalarilor traditionali, care-si fac veacul pe acolo. Insa, am reusit sa depistez de ce disparusera, multi dintre ei: 1. era prea devreme - in jurul orei 12 mi-am tarat organismul pe acolo, si 2. mall-ul era deja ocupat de alta categorie sociala, si-anume una tinand de o minoritate mai tuciurie - cred ca stiti despre care vorbesc. Racneau in gura mare unii la ceilalti, de la distante impresionante, declarandu-si cine stie ce, in cuvinte complet necunoscute de auditoriul si spectatorul nevinovati. Asta este, probabil trebuie sa se mai intample si dintr-astea, ca sa invatam sa apreciem mediul extrem de confortabil al propriului apartament.

Ca sa nu mai pierd timpul - prima oprire a fost la Bamboo, de unde am cumparat cateva chestiute foarte simpatice, dar despre care nu pot da foarte multe detalii, ca sa nu stric surpriza cuiva. :P Aveau preturi relativ acceptabile, in special daca tocmai ai primit salariul sau bursa. Am pus ochii pe o lotiune organica de corp, dar constatand ca trebuia sa ma dispensez de 13 lei pentru ea, m-am mai gandit o data si-am renuntat. Nu mi se pare scumpa, dar in conditiile financiare actuale, si mai ales, in contextul in care am acasa deja un sertar plin de produse cosmetice, am ales sa fiu ceva mai calculata si sa mai astept.

Urmatoarea oprire a fost la Leonardo, unde inca mai puteti gasi promotia 1 produs + 1 primit gratuit, sau 1+ al doilea la jumatate de pret. N-am avut ce gasi, insa, aici, pentru ca majoritatea perechilor de incaltaminte erau, probabil, destinate, speciei aceleia "Siliconatus felina", de pitipoanca de companie. Atata adunatura de sclipici, strasuri si alte elemente kitsch-oase n-am mai vazut de multa vreme.

Am facut greseala tipica, de altfel, pentru mine, de a merge la Carturesti. Am petrecut vreo ora admirand, sau, mai degraba, salivand intens dupa niste seturi de cescute pentru ceai sau cafea, dar care erau, mai toate, de la 100 lei in sus. A trebuit sa ma limitez la a-mi achizitiona un ceai, pe numele lui "Cafe Creme" si care, trebuie sa recunosc, imi inspira o curiozitate nestapanita, si la a-mi cumpara, bineinteles, o alta carte, pe numele ei Apa pentru elefanti, de Sara Gruen. Am senzatia ca o sa ma impresioneze foarte mult. E povestea unui tip, care ajunge, prin mai multe imprejurari, sa se alature unei companii de circ si sa devina clovn in cadrul acesteia. Am inteles ca romanul abunda de evenimente nefericite si neplacute, de descrieri sexuale nu neaparat frumoase, si de alte elemente mai putin fortuite, care insa concura toate la definitivarea personalitatii eroului principal. Imi plac mult cartile care se axeaza pe viata unor personaje care-si depasesc propriile limite, si care stiu sa treaca peste evenimente negative marcante, chiar traumatizante. :)

Asa ca Paste fericit la toata lumea, si va urez multa sanatate si bucurii. Acum imi iau la revedere de la voi, nu de alta dar s-o inchide posta pana m-oi decide eu sa expediez felicitarea Andreei. :P

Contact

M-am gandit ca, daca tot am categoria aia de Link Exchange, poate ar fi bine sa imi fac una si cu datele mele de contact. Astfel, imi puteti scrie legat de orice problema [preferabil fara injurii sau alte chestiuni jignitoare] la adresa de e-mail dried_daffodil@yahoo.com, care, bineinteles, nu corespunde cu id-ul meu de yahoo messenger, ergo nu incercati sa dati add degeaba. Ar fi o actiune irationala din partea mea sa imi dezvalui id-ul absolut inutil, aici.

De asemenea, imi puteti lasa note-uri sau comment-uri pe pagina mea de deviantArt.

Ma mai gasiti pe:

carbonmade
last.fm
portfolio.ro
Shelfari

Facebook
Mai nou - Twitter

Geniaal :))))

dar, si mai si, este:

De ce cuvintele scrise de altii sunt intotdeauna mai frumoase decat cuvintele proprii? De ce cand iti recitesti o insemnare nu simti acelasi fior pe care-l ai cand iti perinzi ochii asupra unor randuri ale cuiva pe care nici macar nu-l cunosti?

Cum sa-ti pictezi un perete

Ideea asta mi se pare absolut formidabila. Nu m-as fi gandit niciodata ca un videoproiector poate fi folosit in acest scop. Va recomand site-ul pe care am gasit "manopera", pentru mai multe detalii.

Barfa..

Ca tot a scris despre asta Inka, zilele trecute, insistand pe aspectul 'psihologic curativ' al acestui hobby al omenirii...m-am decis sa piers si eu cateva cuvinte pe tema asta. Am descoperit, acum cateva minute, un caietel din liceu, al carui spate [impropriu spus, dar asta este] il foloseam pentru conversatii cu o colega. Ea nici nu mai stiu ce face, actualmente, nici nu prea ma intereseaza. Ceea ce am remarcat, din asa-zisa conversatie pe care o aveam, a fost scarba pe care mi-o manifestam pentru faptul ca ea comentase pe cineva cu ceva timp in urma...

Eu cred ca barfa este pacatul capital. Probabil nu multe persoane imi impartasesc opinia, in special unele femei.. dar mi-o sustin sus si tare. Consider ca este cea mai abjecta forma de exprimare a unei pareri, si cred ca ramane, cu siguranta, cea mai dezgustatoare metoda de a-i comenta pe cei din jur. Chit ca vorbesti despre ceva pozitiv... un subiect dragalas, decent, cumintel la adresa cuiva nu atrage atentia nimanui. Asa suntem toti, asa vrem toti ceva spectaculos, ceva suculent. Nu ne-ar ajunge o existenta monotona, in care mai nimic nu se intampla, sau in care actiunile altora nu ar determina lumea sa comenteze.

"M-am nascut comentator" - ar trebui sa scrie pe fruntile unora dntre cei mai importanti exponenti ai speciei umane. Citim presa de scandal, ca sa ne simtim mai bine si sa avem o parere mai buna despre propria persoana. Chiar asta nu o prea inteleg - este absolut necesar ca cineva din jur sa faca o greseala si sa fie blamat de altii doar pentru ca acestia sa se simta mai buni decat el/ea? M-am saturat de persoane care arata cu degetul, care nu fac nimic toata ziua decat sa discute despre altele. Get a fucking life. Cata vreme nu aveti ce discuta despre propriile persoane, despre ce ati facut VOI, despre ce parere aveti despre o carte [fara a comenta si asupra autorului], o piesa de teatru [fara a comenta despre actori si ultimele "combinaje" dintre ei] sau orice altceva care implica sa nu discutati urat... n-o sa aveti niciodata o viata. Sau o sa v-o petreceti susotind, ca babele alea negre de la prea mult tutun, pe la spatele tuturor.. si ghici ce, totul se afla. Toata lumea afla lucrurile rele, mai ales, si cand toata lumea o sa stie ca nu faceti altceva toata ziua decat sa ii barfiti pe altii, toti au sa-si intoarca spatele si-au sa plece in alta directie cand va vor privi in fata, pe strada.

Nu neg faptul ca si eu mai fac asta, uneori. Insa, undeva in subsidiar, am un fel de voce care-mi urla sa nu ma intind prea mult la discutii, in special daca acestea implica o a terta persoana, care nu ia parte la paharul de vorba. Ma limitez cat pot de mult. Uneori imi e aproape imposibil, dar asta nu inseamna ca ma apuc sa comentez din ce in ce mai mult...

Colega mea [de acum] mi-a spus, spre exemplu, acum vreo doua saptamani, despre o doctoranda care avea grija sa ma faca proasta de fata cu profesorul titular, anul trecut, cand mi se preda disciplina respectiva. Acest lucru m-a mahnit... dar n-am inceput sa o comentez pe respectiva. Am zis doar ca regret asta, pentru ca, la un moment dat, i-am luat apararea fata de niste indivizi nesimtiti. Chestie care, constat actualmente, nu mi-a folosit la nimic. Sa fii bine-intentionat inseamna, actualmente, sa fii idiot.

Vai! Mi s-a topit inimioara :D

Spuneti si voi daca nu e prea dulce!! Am sa fac diabet uitandu-ma la el :))

What American City Are You?

You Are Boston

Both modern and old school, you never forget your roots. Well educated and a little snobby, you demand the best. And quite frankly, you think you are the best. Famous people from the Boston area: Conan O'Brien, Ben Affleck, New Kids on the Block

What American City Are You?

Spanac

Incredibil... nu mi-a placut niciodata aceasta leguma, dar, in urma cu vreo cateva saptamani, mi-am facut un test de nutritie online, si-am descoperit ca am carente in fier, acid folic si inca un mineral pe care l-am uitat [memoria mea extraordinara, o cunoasteti.]. Toate acestea se gaseau, conform wikipedia, in spanac.

Cum n-am fost niciodata o mare fana a lui, am decis sa il consum in salate, o vreme...proportia, insa, era destul de mica, astfel ca ieri am fost in piata si mi-am cumparat o sacusa intreaga. M-am intrebat azi dimineata, bineinteles, ce-am sa fac cu atata spanacu'.. asa ca am intrat pe un site pe care-l frecventez destul de des, http://www.e-retete.ro/, si-am descoperit o reteta pe care o stiam de dinainte, intr-o oarecare masura. Mama nu il face cu sos Bechamel, de fapt mi-a ramas pana acum destul de insidioasa metoda ei.

Asa ca am purces la spalarea spanacului, separarea frunzelor de codite, si executarea sosului Bechamel. In reteta preciza ca spanacul inmuiat in apa clocotita se strecoara si se toaca. Eu, ca sa fac lucrurile mai simple, l-am pus direct in blender, si asa m-am trezit cu un fel de supica de spanac....surprinzator de delicioasa!!!

Pentru ca sosul Bechamel contine 50 grame unt, acum amestecul asta are un gust formidabil, si-mi place atat de mult! Cred ca stiti sentimentul ala ca va scrasnesc dintii cand mancati spanac...ei, acuma nu mai poate fi vorba de asa ceva!


Linkuri: Spanac ardelenesc ; Cum facem sosul Bechamel

Obama si cainele prezidential

Dupa cum probabil ati aflat, daca sunteti dintre cei care se perinda pe mai multe site-uri cu stiri, inclusiv mondene, Obama si-a indeplinit, intr-un final, promisiunea facuta fiicelor sale, si si-a luat un caine. Acesta face parte din rasa "portuguese water dog" [nu stiu traducerea, shame on me], si, dupa parerea mea, e un dragalas.

La scurta vreme dupa publicarea anuntului si aparitiei primelor poze cu el, au inceput sa se agite toti jurnalistii  ca niste limbrici de-abia maturizati, pentru faptul ca Obama si nevasta-sa promisesera opiniei publice ca aveau sa-si cumpere un caine de la adapost, sau sortit eutanasiei. Ei spun ca l-au luat oricum de la un fost stapan, care nu mai avea nevoie de el si vroia sa-l dea spre adoptie. Problema e, insa, alta: posesorul anterior al catelului este un crescator specializat al acestei rase canine, si, bineinteles, un sustinator fervent al cauzei Obama. Ei si uite asa s-a umplut yahoo-ul de, scuzati-mi franceza, rahat. La acest link apare ditamai povestea, despre cum presedintele nu si-a respectat cuvantul si a preferat un caine care sa-i impartaseasca credintele politice.

Bai frate... ziaristii astia sunt in stare sa se lege si de un rahat din mijlocul strazii. Nu pot sa-nteleg ce poate fi atat de important. Si-asa ca saracul om a cautat luni intregi o rasa de caine care sa fie suportata de una din fiicele sale, pentru ca ea are tot felul de alergii. Uitati-va la el, nu e cel mai frumos caine din lume, e si negru - deci, in ton cu restul familiei -, e si de talie mica, deci perfect pentru fetite... ce mai poti vrea de la el ? Sa fi fost, cum zic americanii pe "death row" ? Ei si ce daca n-a gasit / n-a vrut vreun altul? Important e ca le-a luat un catel, asa cum au vrut ele!!

Who's the Muffin Man ?

Am facut doua seturi de briose. La primele am pus pe deasupra smochine si, respectiv, bucatele mici de rahat. La tura a doua, am folosit fructe de padure congelate... Sunt foarte incantata de cum au iesit !!






Inca vreo cateva imagini: [specific ca am pus glazura de caramel pe cele cu rahat si smochine]






Si, acuma ..paam pa raaaaam... cum imi creste mie patrunjelul in balcon:




ISO mare, n-aruncati cu pietre :)