Sufla vantu' prin buzunare

Pentru ca, saptamana trecuta, nenea de la chioscul de ziare de unde-mi cumpar eu cartile Jurnalul National, Adevarul si Ziarul de Iasi, a fost in concediu... saptamana asta m-am trezit cu niste cheltuieli serioase. Din nefericire, n-am calculat in avans si n-am pus niste maruntis deoparte ca sa am cu ce plati cartile si sa nu resimt golul din buzunar.

Dar astazi si ieri am simtit serios ce inseamna sa nu ai bani, sau macar sa n-ai bani la tine. Nu fac parte dintr-o familie cu o situatie financiara intr-atat de buna incat sa fie invidiata, nu. Poate am conditii de confort ceva mai mari decat o familie romaneasca tipica, asta da, de ce sa nu recunosc. Ai mei imi dau destui bani de buzunar, sau mi se par mie destui, pentru ca nu-s foarte cheltuitoare si nici nu-i am pe ce arunca. Fumez arareori, doar cate o tigara, deci nu dau zilnic 7 lei pe un pachet. Cand beau cafea, o fac de obicei acasa, dimineata, cu mama. Uneori imi mai iau de la chiosc, dar e doar 1 leu.

Ieri, cand am terminat, in sfarsit, orele, aveam o hipoglicemie data naibii. Mi-era o foame ingrozitoare, si aveam 9 lei in buzunar. Asa ca am fost la Mercur si mi-am cumparat 2 carnati cabanos si un iaurt din lapte de capra. Faza e ca m-am si saturat din astea :). Bine, totusi, am mai imbucat altceva mai tarziu, si asta n-a fost de lepadat :P. [evident]

Astazi am plecat cu 11 lei in buzunar. Mi-am luat un corn, am tras niste foi la xerox si mi-am cumparat cateva bilete RATP si iata-ma cu 1,5 lei.

Daca ar fi sa nu stau cu ai mei, cred ca as face o foame ingrozitoare. Nu zic ca nu mi-ar da, dar ..nici nu inteleg pe ce se duc banii! S-au scumpit o groaza de chestii de cand cu criza asta. La noi parca e la nebuni. In loc sa scada multe preturi, ele din contra, cresc.

Acum stau si ma gandesc cu groaza ca marti am de luat ziarul de iasi [7 lei], miercuri jurnalul [11 lei] si cotidianul [7 lei], joi adevarul [7 lei]. 8-|

Sigur, ar trebui sa ma mai calmez. Ceea ce cred ca am sa fac, cel putin cu ziarul de iasi sigur...

Probleme tehnice

Am 2 windows-uri, ambele busite.

Unul dintre ele l-am reinstalat astazi. Dupa terminarea setup-ului, am folosit cd-urile care au venit cu unitatea pentru a-mi instala placa video, audio etc. Instalat Nod32. Instalat Internetul. In 2 secunde aveam Windows-ul virusat iremediabil.

Situatia e asa de grava incat nu ma mai lasa sa accesez nimic. Nici sa instalez programe, nici mai ales sa le dezinstalez [nu ma lasa pur si simplu sa intru in settings->control panel-> add/remove programs; imi spune ca nu am autoritatea necesara. Dar acum 10 minute o aveam!!].

Ce sa fac? :| Sa reinstalez?..

Primul pas spre asigurarea de sanatate, o inselaciune.

Dupa cum probabil ati aflat ieri, din buletinele de stiri sau de pe Internet, Ministerul Sanatatii a decis ca, incepand cu data de 1 septembrie, toate vizitele la medic, fie ele la medicul de familie sau cel specialist, se vor plati. Cu 5 si respecti 10 lei. Pentru o saptamana de spitalizare un roman va fi nevoit sa scoata din buzunar in jur de 100 de lei.

Acum sa va povestesc o chestiuta.

Tata a fost operat de apendicita, in urma cu 2-3 saptamani. A acuzat simptomele specifice afectiunii cam din noaptea precedenta operatiei. In dimineata respectiva, nu a fost la servici, dar a trebuit sa mearga, pana la urma, la o sedinta, unde si colegii l-au indemnat sa faca un consult ecografic.
Dupa ce a fost examinat de vreo 3 doctori din policlinica la care este inscris, a fost trimis la alt spital, ca sa i se faca operatia.

A ajuns la ora 16:00 acolo. Si eu, si mama, am venit ca sa stam alaturi de el. De-abia la ora 21:00 a fost internat. [!!!] De-abia la ora 00:30 a fost operat. Timp in care i s-a fisurat apendicele si a avut lichid periapendicular, in cavitatea peritoneala. Deci... un fel de peritonita. Deci, daca ar fi fost operat la timp, probabil n-ar fi existat complicatia asta. Mai mult, un fost coleg de liceu al lui, actualmente medic chirurg, a insistat sa-l opereze personal, dar a fost refuzat vehement de catre conducerea spitalului.

A stat 4 sau 5 zile in spital. Ar fi trebuit, deci, conform reglementarilor noi, sa plateasca peste 100 de lei. Pentru ce? Pentru ca a asteptat intr-atat de mult sa fie examinat incat s-a agravat starea sa?

:|

Some more bookmarks

flickr.com

Dream a little dream

Friends will be friends. Will they?

Cand eram copil, debordam de energie si ma exteriorizam cat puteam de mult. Asta venea si, probabil, din faptul ca stateam mai toata ziua in casa cu bunicii, sau, mai tarziu, imi petreceam toata ziua la scoala si citind dupa-amiezele in camera mea. N-am fost un copil linistit. Le faceam tot felul de farse si probleme alor mei. Am iesit ingrozitor de agitata, comparativ cu materialul genetic vehiculat pe ambele linii, si materna si paterna. Sufeream ingrozitor pentru ca, atunci cand veneam de la scoala, la ora 1 maxim [in clasele primare], niciodata nu aveam voie sa ies dupa-amiaza afara, sa ma joc.

Cu toate astea, timiditatea n-a existat pentru mine pana prin clasa a 12-a. Cand am ajuns la facultate, desi in anul I am suferit enorm pentru ca nu intelegeam nimic din ce mi se preda si pentru ca nu dorisem sa studiez asta, am incercat sa discut cu mai multe persoane. Am gasit-o pe Georgiana. Am auzit ca se comenteaza asiduu pe seama persoanei mele, datorita tatei [care e profesor la facultatea despre care vorbesc], si datorita, bineinteles, prezumtiei cum ca as fi o proasta. Sunt convinsa ca si acum, multi oameni ma considera astfel. Cel putin de la mine din an.

Problema e ca, stiind ca exista si va exista barfa pe seama mea intotdeauna, din cauza modului "incorect" in care imi iau notele, am inceput sa detest majoritatea persoanelor pe care le vad, la cursuri. De asta acum vreau sa spun ca anturajul, mediul in care-ti desfasori actiunile de baza precum si alti factori relativ insignifianti comparativ cu primii enumerati, au un rol definitoriu in stabilirea unor interrelatii umane. Ceea ce au nu am reusit sa fac prea bine. Relatii, adica. Desi in primul an de facultate nu ne cunosteam foarte bine si prietenia noastra a evoluat mai greu, din anul II stau preponderent cu Georgiana la cursuri, cu ea vorbesc, iar cand mi se adreseaza alte persoane aproape ca am un soc. :))

Nu stiu daca sunt 20 de persoane in total [din peste 100] pe care as vrea sa le vad in fiecare zi, ca sa ma simt in regula, si ca sa-mi simt programul complet. Sunt si cam tipicara, iar asta a contribuit sanatos la dezvoltarea atitudinii mele antisociale actuale.

Am facut intotdeauna diferenta intre un amic foarte bun si un prieten adevarat. Si, imi pare rau sa admit asta, nu am avut pana in prezent nici un prieten care sa ma inteleaga in toate privintele, care sa ma sustina in totalitate, care sa-mi atraga atentia cand sar calul sau cand nu reactionez destul de vigilent la atacuri exterioare, in alte cuvinte... care sa-mi fie alaturi intotdeauna la greu. Si stiu ca asta se trage si din faptul ca, uneori, sau mai degraba in ultimii ani, chiar si cand am trecut prin momente dificile nu am prea cerut ajutorul nimanui. Am preferat sa zac intr-o balta de durere si de lacrimi si sa-mi revin singura. Sustinerile exterioare n-au insemnat mai nimic pentru mine, chiar daca uneori au venit benevol din partea unor persoane de la care nu ma asteptam.

Stiu ca scrierea asta nu are o nota optimista. Dar de-abia acum ajung la ce vreau sa spun. Dupa ce-am avut 2 ani foarte grei [intre clasa a 12-a si anul 2 de facultate], in care am suferit mai mult dupa ideea unei iubiri ratate, mi-am dat seama ca prietenii nu exista. TU esti prietenul tau cel mai bun. TU te poti sustine mai bine decat oricine altcineva, TU te cunosti cel mai bine, TU stii cum reactionezi in anumite situatii si tot TU te poti ambitiona sa atingi idealuri aparent irealizabile. TU decizi cine te va acompania pentru tot restul vietii, TU stii ce e mai bine pentru tine, TU ai puterea de a merge mai departe.

:)

eu cu cine sa mai votez?

N-as vrea sa aduc izbitor a Cetateanul Turmentat, dar in cursul zilelor care tocmai au trecut am remarcat ca orasul nostru incepe sa fie impanzit de culori de toate felurile. De la strazile care au ajuns aparent deodata la menstruatie [pentru ca sustinatorii PSD-ului nu mai prididesc cu lipitul afiselor rosii], pana la statiile de autobuz extrem de icterice [de la PNL] sau care au probleme grave cu ficatul [PD-L]..toate ajung sa ma scarbeasca.

Chiar astazi, cand ma pregateam sa pasesc onorabil in preafericitul meu mijloc de transport traditional, care ma ridica pe culmele extazului de fiecare data [autobuzul 41 - bosorogi, putoare si cocalari, 3 in 1], am constatat prezenta panourilor publicitare pline de postere si afise de tot felul. Daca era numai asta...era bine.

Problema e ca eu am fost inscrisa in PD. Nu m-am dus niciodata la sedintele tineretului democrat, nici nu mi-am mai platit cotizatia, plus ca acum nici nu mai exista aceasta partida politica. Chestia care ma deranjeaza cel mai mult e ca eu chiar am tinut cu Basescu, l-am sustinut pana in panzele albe si am mers cu prostia pana la granite inimaginabile, cum ar fi sa ma contrazic cu toti care-mi spuneau ca e la fel ca ceilalti. I-am luat apararea de fiecare data, iar cand, in sfarsit, au scapat de Tariceanu, m-am bucurat din tot sufletul.

Scarba mea vine de la momentul in care PDL s-a aliat cu PSD. Pentru mine, partidul lui Bombonel este insasi exprimarea pura a unei coruptii dusa pana la absurd, a unui jaf in masa a unui popor nevinovat, dar prea lenes si dezinteresat ca sa-si dea jos oamenii.

Asa ca, intrebarea mea e: cu cine ajung sa votez, anul asta la Europarlamentare? Va spun eu. Cu Vadim si Becali. Cu cine n-as fi votat in viata mea. Pentru ca-i consider pe ambii niste dezaxati ultranationalisti, xenofobi, cu tente puternice de mojicie disimulata in termeni bombastici, cu iz puternic de branza de oaie si cu atitudine de tarani. :|

Secretul unei casnicii reusite

Se iau doua persoane destul de diferite. Una e mama mea, alta sunt eu. Conceptii similare, dar destul de discordante pe alocuri incat sa ne diferentieze serios.

ea: un cuplu care nu se cearta tinde a avea o casnicie monotona. Rutina ucide iubirea, astfel ca, mai devreme sau mai tarziu, casatoria respectiva e sortita esecului.

eu: casniciile cele mai reusite ies din relatii statornice, sigure, cu o dragoste linistita si care se bazeaza pe incredere si respect.

Nota: discutia nu implica nici un caz particular. Probabil nu aveam despre ce vorbi in bucatarie, in timp ce eu mancam niste ciorba de pui.

Q: care dintre cele doua e corecta?

Leapsa cu si despre carti

Am furat asta de la Frunza Laura, si m-a incantat nespus.


1. Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?

Marin Preda.

2. Din ce carte ai mai multe exemplare?
Marin Preda-Morometii.

3. De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost îndrăgostită în secret?
Michelangelo Buonarotti - Agonie si extaz, Irving Stone.

4. Ce carte ai citit cel mai des?
Nu obisnuiesc sa citesc de doua ori acelasi roman.


5. Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Jules Verne - Calatorie in centrul pamantului.


6. Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Rachel Cusk - Arlington Park. Un roman despre o serie de femei nebune, frustrate ca sunt casnice si care au, in mod constant, impresia ca-si rateaza viata avand grija de copii si privind viata din umbra barbatilor lor. Mi s-a parut execrabila starea pe care mi-o dadea. Cartea nu e, in sine, scrisa rau, dar imi provoca dezgust si dispret fata de toate complexele de care erau dominate personajele.


7. Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Povestirea Cameristei - Margaret Atwood

8. Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Daca ar fi roman, Ion - Liviu Rebreanu. E cartea mea de capatai.

Daca ar fi strain, probabil ca n-ar intelege mare lucru din obsesia telurica a lui Ion si din avaritia dusa pana la paroxism a lui.Asa ca... Apa pentru elefanti, de Sara Gruen.

9. Cine crezi că ar trebui să câştige Premiul Nobel pentru Literatură?
Post Mortem - Marin Preda.

10. Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
Albastru pur, Tracy Chevalier.

11. Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un autor, o carte sau un personaj literar.
Nu-mi aduc aminte momentan.

12. Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Leaving Las Vegas, John O'Brien.

13. Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Anna Karenina, Tolstoi.


14. Preferi autorii francezi sau ruşi?
Francezi.


15. Shakespeare, Milton sau Chaucer?
Shakespeare.

16. Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Zgomotul excesiv.

17. Care e romanul tău favorit?
Cred ca, totusi, sunt mult prea multe ca sa pot numi unul singur. Oscilez intre Ion, de Rebreanu si Povestirea cameristei, M.Atwood.

18. Scriitorul favorit?
Aici intampin cam aceeasi problema ca la intrebarea anterioara. Tracy Chevalier/Marin Preda/G.Calinescu/M.Eliade.

19. Joci ceva?
Nope. Nu daca e vorba de joc actoricesc. Daca e vorba de joc video/pe calculator.. da. Farm Frenzy.

20. Povestiri scurte, schiţe?
Domnul Goe. Imi venea sa trec prin pagini si sa strangulez copilul ala.

21. Non-ficţiune?
Dan Chisu - Singur sub dus. Cam pornografica pentru gusturile mele, dar aparent socant de adevarata.

22. Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Dan Chisu. :))

23. Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Robinson Crusoe - Daniel Defoe [:P]

24. Şi acum ce citeşti?

Sotia calatorului in timp, Audrey Niffenegger

Dublu limbaj, William Golding

Cititorul, Bernhard Schlink

Anul acesta, filmul cu acelasi nume s-a numarat printre castigatorii Oscarului, cel mai prestigios premiu obtinut fiind cel al lui Kate Winslet, pentru actrita in rol principal.

Am citit aceasta carte saptamana trecuta, dupa ce, observand ca filmul nu a reusit sa ma impresioneze intr-atat de mult, am considerat ca poate Schlink a surprins unele detalii care nu au putut fi transpuse pe pelicula. Intr-adevar, asa a fost. Proza este concisa, intr-o oarecare masura rece si calculata. Inca de la primele pagini, poti remarca gandirea tipic germanica, cu detalii scurte si la obiect, care nu lasa, adeseori, prea multe de interpretat. Cu toate astea, insa, consider acest roman unul dintre cele mai bune pe care le-am citit in ultima vreme.

De ce zic asta: desi naratorul nu face eforturi sustinute pentru a mentine atentia cititorului, si pare sa insiruie o serie de evenimente oarecare, unele descrieri sunt intr-atat de bine realizate, incat poti avea impresia ca te afli in camera in care se petrece actiunea.

Romanul trateaza relatia unei femei trecuta de varsta de 30 de ani, cu un adolescent ce abia a depasit 15. Detaliile care conduc la materializarea acestei aventuri sunt aproape insignifiante, pentru ca, o data surprins in mijlocul cumulului de sentimente si senzatii, cel care parcurge randurile de pe foaie este, realmente, impresionat de o iubire aparent imposibila, si care, dupa cum rezulta ulterior, ajunge sa marcheze o fiinta pe viata. Ceea ce am apreciat cel mai mult, in special la prima parte a romanului, care trateaza propriu-zis apropierea fizica si mentala dintre cele doua personaje, a fost abundenta de detalii descriptive concise, cum ar fi pasaje de genul:

“Balansandu-se pe un picior, isi sprijini de genunchiul acestuia piciorul celelalt, se apleca inainte, isi vari varful piciorului in ciorapul rulat si, sprijinindu-l de scaun, isi intinse ciorapul peste gamba, genunchi si coapsa, apoi, inclinandu-se intr-o parte, il prinse cu jartiera. Se ridica, cobori piciorul de pe scaun si lua in mana celalalt ciorap. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. De la ceafa ei, de la umerii ei, de la sanii ei, pe care furoul mai mult ii invelea decat ii ascundea, de la fesele ei, de care furoul se lipea cand isi sprijinea piciorul de genunchi inainte de a-l aseza pe scaun, de la piciorul ei gol si alb, stralucind matasos in ciorap. Ea imi simti privirea. Se opri o clipa cand apuca celalalt ciorap, se intoarse spre usa si ma privi drept in ochi.”
“As fi renuntat cu placere la dus. Ea era de o curatenie excesiva, facuse dus de dimineata si mie imi placea mirosul de parfum, amestecat cu miros de tramvai si sudoare proaspata, pe care il aducea de la lucru. Dar imi placea si trupul ei ud, sapunit.”


Michael [adolescentul] se indragosteste de Hanna [taxatoarea de tramvai], care, intr-o zi, il paraseste fara un cuvant, fara o scrisoare. Ani mai tarziu, il regasim pe Michael student la facultatea de Drept, asistand la un proces al unor gardiene care au decis, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, soarta a cateva sute de femei inchise intr-un lagar. Una dintre acestea era si Hanna Schmitz…

In concluzie, acest roman relateaza, cu succes, atat o poveste de dragoste, intercalata cu temerile si simtamintele unui adolescent, cat si un peisaj de razboi, concretizat intr-un proces ce va stabili un verdict necrutator. Daca apreciati proza sensibila, dar concisa, atunci aceasta e, probabil, o carte pe care va veti dori sa o parcurgeti.

Cititorul, de Bernhard Schlink poate fi achizitionat de la editura Polirom , in editia a II-a, la pretul de 21,95 lei. Daca aveti norocul de a gasi in stoc prima editie, aceasta poate fi achizitionata de la ishop.ro, la un pret de 11 lei.

Cum sa faci un plic [continuare]

Intoarcerea in timp

Sa presupunem ca reusesti sa te intorci in timp. De fapt, ca sa fiu mai specifica, sa presupunem ca e vorba de cazul particular al romanului pe care il parcurg eu acum, in care personajul principal, Henry, sufera de o asa-zisa crono-afectiune, calatorind in mod constant in trecutul lui.

Problema e ca, in trecut, se intalneste adeseori cu propriul sau sine. Asa ajunge sa se invete pe el unele siretlicuri care sa-l ajute sa aiba succes, sau sa-i divulge tanarului Henry unele elemente din viitorul sau.

Se stie, insa [sau asa apare in fiecare film sau carte] ca, daca ai cumva norocul, prin nu stiu ce circumstante iesite din comun, sa ajungi sa calatoresti in trecutul tau sau al altora, nu poti schimba nimic. Nu de alta, dar orice chestie poate sa duca sau nu la inca una. Si-asa poti, la fel de bine, din trecut, fara sa vrei, sa iti anulezi intreaga existenta.

Imi pun o serie de intrebari ca:

1. Daca te poti intoarce in timp si te vezi fata in fata cu propria persoana, cu un anumit numar de ani mai tanara.. unul dintre voi nu trebuie sa dispara? Fizic mi s-ar parea imposibil sa te poti vedea in viitor. Drept pentru care, tu, cel din prezentul tau, ai prioritate si trebuie sa supravietuiesti. Daca, insa, cel din viitor dispare, vei mai ajunge la varsta lui, sau vei stie ca, la un moment dat, la o intalnire inevitabila, vei disparea?

2. Daca nu poti schimba nimic, ce sens mai are time-travelling?

3. Daca esti sortit sa te intorci in mod constant in trecutul tau... e ca si cum n-ai muri niciodata, nu? Pentru ca tu, cel de 40 de ani, daca te intalnesti cu tine, cel de 12, acesta din urma va fi nevoit ca intai sa ajunga la varsta ta [40] pentru a se putea reintalni. Nu stiu daca se intelege ce vreau sa zic. E un cerc vicios.


Pe aceeasi tema, dar pe alta variatiune - daca v-ar fi permisa o singura calatorie in trecutul personal, si ati avea alegerea de a face o singura schimbare, cu riscul ca aceasta sa atraga, dupa sine, o serie de evenimente neprevazute in 'programul' deja cunoscut... v-ati asuma riscul de a modifica elementul gresit?

Ma gandeam.. stiu ca majoritatea dintre noi trecem prin viata cu anumite traume. Fie ca e vorba de esecuri personale, profesionale sau de orice alta natura, la un moment dat e inevitabil sa pierzi, si, pentru o perioada relativ limitata de timp care urmeaza evenimentului nefast, iti doresti din tot sufletul sa te intorci si sa-l schimbi. Si eu am vrut asta, din toata inima. Asta acum cativa ani.

Sa luam circumstanta urmatoare:

Daca nu m-as fi transferat la alt liceu la inceputul clasei a 11-a:

- N-as fi ajuns sa am o medie generala cu aproape un punct mai mare decat in anii anteriori
- N-as fi participat la Spoken English Contest la Singing si n-as fi castigat
- N-as fi cantat niciodata intr-o cafenea [spre neplacerea evidenta a alor mei]
- N-as fi ajuns la Facultatea de Medicina Veterinara, dintr-un fel de greseala sau comoditate care avea sa ma coste un an intreg de regrete si lacrimi.
- N-as fi constatat, dupa o vreme, ca, de fapt, imi place chiar mult sa studiez asta, si ca, actualmente nu m-as mai vedea facand altceva.
- N-as fi cunoscut-o pe Georgiana.
- Nu mi-as fi facut cont pe DeviantArt -> nu l-as fi cunoscut pe Catalin.
- Poate n-as fi ajuns antisociala. Desi ma cam indoiesc de asta, ca deja inspre a 12-a aveam tendinte serioase.
- N-as fi ajuns sa cred ca viata e simpla cata vreme o privesti dintr-o maniera simpla, curata si optimista.
- Nu mi-as fi dorit niciodata o familie a mea.
- Nu m-as fi imaginat logodita.

Si ...multe altele. Asta derivand dintr-o alegere aparent banala, care, mai ales pentru mine, la vremea aia, n-a insemnat mare lucru. N-am pus niciodata pret pe liceu si studiile pre-universitare [mai ales pentru ca am facut profil de Filologie, o bataie de joc de clasa:)].


In concluzie, desi ne petrecem o buna parte din viata dorindu-ne ca unele lucruri sa fi fost altfel, o schimbare oricat de mica atrage asupra ei si altele, mai mari, si apoi si mai mari. Asa ca, in prezent, eu, cel putin ma multumesc cu situatia mea actuala. Chiar nu-mi mai doresc sa fi schimbat nimic.

”Toate-s vechi si noua toate“ - M. Eminescu.

Ce am mai citit

Am terminat in sfarsit Apa pentru elefanti, de Sara Gruen, saptamana asta. I-am facut si o imitatie de recenzie, desi nu pot folosi foarte multe cuvinte ca sa descriu ce-am simtit cand am citit-o. E grozava. E incredibila.

Am inceput, in urma cu vreo 2-3 zile "Sotia calatorului in timp", de Audrey Niffenegger. Deocamdata pare extrem de promitatoare, si, desi capitolele sunt organizate destul de ciudat si relativ telegrafic, sunt legate intre ele intr-un mod bizar de ..corect.

Tot astazi am citit cateva pagini din "Dublu limbaj", de William Golding. E acelasi tip care a scris "Lord of the flies", pe care intentionez sa mi-o cumpar in urmatoarele luni. Si asta pare destul de interesanta, si, cum, din nefericire, nu am ajuns la targul de carte organizat de Humanitas, daca-mi place destul de mult "Dublu limbaj", am sa o dau ca premiu la concurs. Stiu ca tot scriu de el de cateva saptamani bune, dar motivele intarzierii au variat de la probleme cu bursa, probleme cu scoala, un program extrem de aglomerat, care nu mi-ar fi permis citirea intrarilor..pana la o simpla lipsa de chef, desi stiu ca nu e frumos sa recunosc asta. Daca am, intr-o singura saptamana, si un colocviu si un examen, si stiu asta din timp, cel liber


In alta ordine de idei, una care nu are absolut nici o legatura cu titlul - Mi-am luat 2 pernute astazi! Nu stiu daca ati aflat, dar e organizat, in acest week-end, la Sala Polivalenta din Iasi, un fel de targ de haine. Mai mult am fost acolo pentru sosete, desi nu ne-a placut ce-am vazut. Mi s-a parut, totusi, destul de ciudat sa ma plimb printre standuri cu obiecte vestimentare, din moment ce, in urma cu doar cateva saptamani, aceleasi locuri erau pline de carti.

Tare frumos a mai fost la Librex si tare in largul meu m-am mai simtit. :)

Am citit un fel de manifest al Mihaelei Radulescu la adresa jurnalistilor si fostilor ei colegi de trust care au comentat-o indelung in ultima vreme. Nu-mi place sa scriu despre subiecte de cacat cum e cel pe care vad ca il dezvolt din ce in ce in paragraful asta. Dar cred ca ea, prin comportarea ei si prin moralitatea ei cu un iz acru de promiscuitate si acnee juvenila [de la Dani Otil] si-a atras barfelile ieftine ale unei tagme pe care nu o depaseste, fara indoiala, cu mult, nici ea. Nu e normal nici ce-au facut cotidiane de-alde Libertatea [un gunoi stralucitor, un exemplu clar de idiotenie crasa si de foame de scandal] din imaginea ei, dar nici alegerile ei amoroase nu mi se par printre cele mai fericite. Si, intr-o tara cum e Romania, ma tem ca doar senzationalul e capabil sa nasca o lacrima in coltul ochiului telespectatorului de rand.
Apropo de asta - nu stiu daca va amintiti reclama aia la sucul ala extrem de ieftin.. Adria se chema. Cred ca e, fara indoiala, cel mai cretin spot publicitar pe care l-am vizionat vreodata. E cel in care o ....'doamna' isi trimite sotul maltratat periodic probabil, sa ia suc, altfel neprimindu-l in cuibul de nebunii reprezentat de un apartament cu o camera, doua maxim, in care duhnesc de zor mirosuri de mici, amestecate in vartejuri in rufele care atarna unduioase pe balcon. Limbajul, jocul actoricesc si mai ales mediul in care se desfasoara intreaga actiune mi-au cauzat o migrena aproape instantanee. Mi-am dorit din tot sufletul ca NU acesta sa fie portretul traditional al familiei 'normale' romanesti. Dar, apoi, am ajuns la concluzia, inevitabila de altfel, ca asa arata gutanii, goblizanii si ceilalti handralai care ajung sa se si casatoreasca, dupa ce asculta in adolescenta manele, poarta lantul aurit in jurul grumazului si, in final, esueaza sa absolve cele 50 de facultati la care s-au inscris, vazandu-se nevoiti sa se angajeze in constructii. Ouch. That hurt. Aveam asteptari mai mari de la poporul roman.

Dar, ca sa ma intorc la ce ziceam mai sus - avand in vedere ca in asta consta audienta maxima primita de canale eronate ca OTV-ul, nu te mai poti astepta la altceva decat la gunoaie umane ca Sexy Braileanca, Moni [cu un tupeu persistent ieftin, de la o vreme], Alina Plugaru, si alte personaje ilustre ale scenei culturale romanesti. In alte cuvinte, Mihaela, ti-ai facut-o si tu cu mana ta [lucru manual am inteles ca se cheama :))], dar ti-au facut-o si ei, no doubt about that.


wtf !?

Noapte buna, pana una-alta.

Alte semne

Sursa

Cum sa faci un semn de carte dintr-o felicitare

Sursa

Instructiuni

Sortati felicitarile pe care le-ati pastrat in 3 categorii. Cele cu scris pe partea interioara nu pot fi folosite. Indepartati-le si pe cele care au grafica ce nu vi se pare, dintr-un motiv sau altul, atragatoare, sau ale caror design-uri sunt prea late. Cele care raman vor deveni semnele de carte.

Folosind un cutter sau foarfece, taiati partea interioara, scrisa, a felicitarii.

Nu decupati fara logica. Nu trebuie sa vreti sa faceti economie si sa va treziti cu jumatate de Mos Craciun pe un semn de carte, cealalta jumatate plangand de zor dupa consoarta, pe alt semn. Obiectivul nu sta in numarul bookmark-urilor, ci in frumusetea lor. Aveti, deci, grija la model, si decupati.

Pentru siguranta, este indicata trasarea unor linii dupa care sa va ghidati in decuparea felicitarilor. Ajustati lungimea si latimea semnului in functie de marimea generala a felicitarii si in functie de lungimea paginilor cartii pentru care intentionati sa il folositi. Sau, la fel de bine, puteti trasa in jurul unui semn de carte deja cumparat din magazin, pentru ca marimea sa fie universala.

Folositi apoi o masina de laminat pentru a conferi un aspect relativ profesional semnului de carte. Daca nu aveti una [ceea ce e foarte probabil, avand in vedere ca sunt destul de scumpe - eu am gasit de cumparat cu 800 si ceva de lei, deci nu se merita], cred ca puteti face operatiunea asta la orice Copy Center mai marisor.

La final, daca doriti, puteti folosi un perforator pentru a realiza o gaura in portiunea superioara a semnului, in care sa agatati un snurulet sau o mica bijuterie cu bilute.

apa pentru elefanti, sara gruen

Astazi am terminat de parcurs acest roman, care m-a impresionat nespus. Desi nu face parte, cel putin deocamdata, din nici o lista de carti de citit intr-o viata sau pana la o varsta anume, cred ca e printre cele mai de seama capodopere literare pe care am avut sansa sa le citesc in ultimii 10 ani.
Pe scurt: Suntem in anii '30. Jacob Jankowski are 23 de ani si este in ultimul an la Facultatea de Medicina Veterinara din Cornell [aici a intervenit prima coincidenta, pentru ca si eu sunt studenta la Medicina Veterinara]. Nu stie inca, dar in curs de cateva zile, intreaga lui viata va fi schimbata dramatic. Parintii ii sunt ucisi intr-un accident de masina stupid. Afla, cu aceasta ocazie, ca tatal sau, veterinar la randul sau [aici a doua coincidenta, pentru ca si tata e veterinar], a acceptat, in ultimii ani sa fie platit in produse alimentare pentru tratamentele pe care le facea animalelor. Criza economica este intr-atat de grava incat parintii sai s-au indatorat de doua ori la banca in vederea ipotecarii casei, pentru a-si sustine financiar fiul, la facultate.

Astfel, la varsta la care altii se distreaza intens pe banii parintilor, neluand in seama scoala sau oricare responsabilitate viitoare, Jacob se trezeste fara nici un leu in buzunar, fara casa si fara alt mijloc de a se intretine. Socul mortii parintilor sai il face sa renunte la sustinerea examenului de licenta. Pleaca din sala in care se sustinea testul si se regaseste plimbandu-se singur prin padure. In acel moment, trecand pe langa calea ferata, remarca trenul unui circ. Fuge de nebun ca sa-l prinda si reuseste sa intre intr-un vagon. Aici incepe calatoria lui formidabila intr-o lume ce abunda in exotism, obiceiuri sociale neobisnuite, saracie lucie, mizerie crasa, cruzime, dragoste impletita cu violenta, gelozie, si, mai presus de toate lucrurile, iubire neconditionata pentru animale. Aici descopera dragostea, rivalitatea, aici se maturizeaza si isi da seama ca este facut intr-adevar pentru meseria de medic veterinar.

Nu pot sa descriu cat de mult m-a impresionat acest roman. E scris intr-atat de bine, incat, la un moment dat, ajungi sa-ti imaginezi absolut orice detaliu din peisajul excentric al circului si cel monoton al azilului in care batranul Jacob traieste astazi, la cei 93 de ani ai sai. Am iubit fiecare cuvant, fiecare fraza, iar cu fiecare pagina am invatat mai multe lucruri fascinante despre aceasta lume, pe care nu o cunosteam deloc.

Cartea poate fi cumparata de la editura Humanitas, la pretul de 38 de lei.

apa pentru elefanti, sara gruen

Astazi am terminat de parcurs acest roman, care m-a impresionat nespus. Desi nu face parte, cel putin deocamdata, din nici o lista de carti de citit intr-o viata sau pana la o varsta anume, cred ca e printre cele mai de seama capodopere literare pe care am avut sansa sa le citesc in ultimii 10 ani.
Pe scurt: Suntem in anii '30. Jacob Jankowski are 23 de ani si este in ultimul an la Facultatea de Medicina Veterinara din Cornell [aici a intervenit prima coincidenta, pentru ca si eu sunt studenta la Medicina Veterinara]. Nu stie inca, dar in curs de cateva zile, intreaga lui viata va fi schimbata dramatic. Parintii ii sunt ucisi intr-un accident de masina stupid. Afla, cu aceasta ocazie, ca tatal sau, veterinar la randul sau [aici a doua coincidenta, pentru ca si tata e veterinar], a acceptat, in ultimii ani sa fie platit in produse alimentare pentru tratamentele pe care le facea animalelor. Criza economica este intr-atat de grava incat parintii sai s-au indatorat de doua ori la banca in vederea ipotecarii casei, pentru a-si sustine financiar fiul, la facultate.

Astfel, la varsta la care altii se distreaza intens pe banii parintilor, neluand in seama scoala sau oricare responsabilitate viitoare, Jacob se trezeste fara nici un leu in buzunar, fara casa si fara alt mijloc de a se intretine. Socul mortii parintilor sai il face sa renunte la sustinerea examenului de licenta. Pleaca din sala in care se sustinea testul si se regaseste plimbandu-se singur prin padure. In acel moment, trecand pe langa calea ferata, remarca trenul unui circ. Fuge de nebun ca sa-l prinda si reuseste sa intre intr-un vagon. Aici incepe calatoria lui formidabila intr-o lume ce abunda in exotism, obiceiuri sociale neobisnuite, saracie lucie, mizerie crasa, cruzime, dragoste impletita cu violenta, gelozie, si, mai presus de toate lucrurile, iubire neconditionata pentru animale. Aici descopera dragostea, rivalitatea, aici se maturizeaza si isi da seama ca este facut intr-adevar pentru meseria de medic veterinar.

Nu pot sa descriu cat de mult m-a impresionat acest roman. E scris intr-atat de bine, incat, la un moment dat, ajungi sa-ti imaginezi absolut orice detaliu din peisajul excentric al circului si cel monoton al azilului in care batranul Jacob traieste astazi, la cei 93 de ani ai sai. Am iubit fiecare cuvant, fiecare fraza, iar cu fiecare pagina am invatat mai multe lucruri fascinante despre aceasta lume, pe care nu o cunosteam deloc.

Cartea poate fi cumparata de la editura Humanitas, la pretul de 38 de lei.

Jaws

de la Catalin

Dragonul de Komodo [varanul] e veninos.

Pana nu de mult, se considera ca bacteriile ce se gasesc in cavitatea bucala a varanului, cunoscut si ca dragonul de Komodo, au efect potential letal asupra victimelor reptilei. Iata ca, insa, un grup de cercetatori australieni au descoperit, prin biorezonanta magnetica, faptul ca varanul poseda un numar oarecare de glande secretoare de venin.

Substanta eliberata in plaga victimei are efecte variate, printre care cele mai notabile par a fi producerea socului si proprietatea anti-coagulanta, ultima fiind responsabila pentru realizarea unei hemoragii intense, care poate provoca moartea. De aceea, de cele mai multe ori, datorita pierderii incontrolabile de sange prin plaga, victimele au din ce in ce mai putine sanse sa scape sfarsitului iminent.

Desi, in mod traditional, varanul nu ataca oamenii, a existat un caz relativ recent al unui pescar care, dorind sa vaneze un exemplar [am uitat sa specific ca dragonul de Komodo e considerat specie pe cale de disparitie], a devenit victima acestuia, murind in chinuri pe malurile unei insulite din Indonezia.

Recente

Expresii:

- Fii tu sigur că un cîine are mai puţine bacterii în gură decît o fată!

- (oprind episodul de Stargate) Auzi... e linişte. E libertate. Copiii se zblenguiesc pe afară, păsărelele cîntă prin copaci...

"oare de ce nu şi-au băgat Asgaarzii capul în device-ul Ancients-ilor?"
- Pentru că nu ajungeau la el?


Făcut metoda sedimentărilor succesive la Parazitologie. Băut o cafeluţă şi înţeles cu nenea de la chioşcul de ziare să-mi păstreze ediţia de mîine a Jurnalului Naţional, care vine împreună cu Adam şi Eva, de Liviu Rebreanu. Picotit de zor la curs [a se citi dormitat intens]. Citit vreo trei sferturi din "Apă pentru elefanţi", de Sara Gruen. Grozavă carte, îmi place foarte mult şi mă admir de zor, la fiecare pagină, pentru faptul ca mi-am cumpărat-o după ce am citit o singură recenzie pe internet.

Nimic nou, în rest. Cu toate că ar trebui sa mă plictisească, şi, pînă la un punct, chiar să mă frustreze monotonia asta, o găsesc surprinzător de relaxantă. Dacă tot urmează primele colocvii si apoi sesiunea.. trebuie să dorm şi eu cîndva.

Noapte bună. Încă nu a intrat bursa, deci încă nu am cum să cumpăr cărţile pentru concurs. :(

Bookmarks

de pe flickr

Okay...

Şoc.

Două medicamente minune

Astăzi am fost la Tomeşti, ca să vedem cum se potcovesc caii. A fost interesant, am făcut şi puţină mişcare cu ocazia asta, dat fiind faptul ca ne-am fîţîit pe acolo pe cît posibil, si, apoi, am venit din Tudor pe jos pînă acasă.
Undeva după primii 2 kilometri parcurşi, au început să mă jeneze serios două bătături pe care le posed de anul trecut. Sunt localizate la ambele tălpi, chiar de sub degetul mare pana la al treilea. De fiecare dată cînd îndrăznesc să merg ceva mai mult decît de obicei, in locul respectiv mi se formează o băşică sub-cutanată. Lucrul ăsta devine de-a dreptul chinuitor, mai ales cand vrei sa ieşi din casă după mai multă vreme, şi să te bucuri că vezi soarele, natura etc.

Eh, aşa că, după ce am mers vreo 3 staţii cu chiu cu vai pînă acasă, trecînd pe lîngă o farmacie, am decis ca trebuie să acţionez în vreun fel. Aşa că am intrat şi am cerut unguent antiinflamator pentru băşici sau bătături. Discutînd cu farmacista - o fată foarte de treabă, de altfel -, am ajuns, pînă la urmă, să cumpăr mai multe produse decît aveam nevoie -dupa cum stiţi că se întîmplă adeseori. Ajunsă acasă, n-am aşteptat mult şi am le-încercat.

Sunt cu adevărat geniale. Nu am crezut ca există medicamente de uz uman care să dea rezultate în caz de keratinizări excesive ale pielii. Majoritatea cremelor şi unguentelor pe care le-am folosit pînă în prezent nu au avut nici un efect. Dar astăzi a fost ziua cea mare în care am descoperit:

CLAVUSIN - soluţie cutanată

Bineînţeles, am citit prospectul cu atenţie mai întîi, şi am fost destul de rezervată în folosirea acestui produs,în special pentru că erau trecute, ca reacţii adverse, senzaţii de arsură şi iritaţii ale tegumentului neafectat de bătături. Observînd că are şi o compoziţie relativ problematică, fiind deosebit de bogat în acid salicilic, acid glacial şi mai ales acetonă, am aplicat soluţia pe o suprafaţă restrînsă. M-a izbit mirosul extrem de puternic de acetonă. Tegumentul s-a albit aproape instant, şi, cînd am inceput sa îl ating, deja se uscase considerabil, astfel că am reuşit să îndepărtez o cantitate apreciabilă de piele moartă. Bineînţeles, am aplicat si pe celelalte zone afectate, avînd acelaşi rezultat. Deşi, din neatentie, am atins si porţiuni cutanate fără îngroşări, n-am prezentat nici o iritaţie sau arsură.

Preţ - 5,7 lei

Grozav !

CLAVOS - cremă pentru bătături

Aceasta e o cremă destul de grasă pe care am aplicat-o ulterior, pe bătături, care miroase foarte frumos şi care conţine răşină, lanolină, ceară de albine, petrolatum, acid salicilic şi turpentină. E, din cîte am înţeles, naturistă, şi mi-a dat o senzaţie foarte plăcută cît mi-am masat bătăturile.

Preţ - 4,2 lei

Cam atît deocamdata. Acum aştept să se facă ora 5 ca să plec la şcoală şi să-mi pot aplica şi doi plasturi, pentru orice eventualitate :).

Am castigat!

Nici nu mai ţin minte cu exactitate...dar, în urmă cu cîteva săptămîni, m-am înscris la un concurs de pe www.ilovehandmade.ro, şi iată că astăzi am aflat că mă număr printre fericiţii cîştigători a două săpunuri naturiste, oferite de Dealine! Sunt foarte entuziasmată şi fericită că am avut şi eu norocul ăsta! Îmi plac foarte mult lucrurile de mînă, şi consider ca niciodata ceva făcut în casă, cu dăruire, n-are sa se compare cu un rezultat al producţiilor în masă. Fie vorba de hrană, cosmetice, haine sau orice fel de accesorii, cele făcute de mîna omului rămîn sfinte.

Deci, vă recomand din tot sufletul site-ul ILoveHandmade!

insula doctorului moreau, h.g. wells

Saptamana trecuta, a fost organizat Librex, in Iasi. Am profitat de aceasta ocazie pentru a-mi achizitiona o serie de romane pe care fie ca le doream de ceva vreme, fie ca le-am remarcat pentru ca erau la reducere. Am beneficiat de preturi absolut surprinzatoare. Spre exemplu, am cumparat Insula Doctorului Moreau, de H.G. Wells cu doar 5 lei, de la standul Grupului Editorial Corint.

Am ezitat destul de mult in ceea ce priveste inceperea lecturii, pentru ca imi aminteam vag ca vazusem filmul, in urma cu ceva ani. Cum, de cele mai multe ori, se intampla sa vizionezi pelicula si sa citesti ulterior cartea, ramanand, astfel complet consternat la multitudinea de diferente prezente intre cele doua, nu am stiut exact la ce sa ma astept nici de data aceasta.

Dar iata ca ieri, in cadrul cursului de Engleza de la facultate, am terminat romanul si am ramas foarte placut surprinsa si impresionata. N-am sa umplu randurile cu detalii triviale, pe care cred ca as prefera sa le descoperiti singuri, decat sa le preluati pe tava, de aici. Dar am sa enunt doar cateva chestiuni care si-au lasat amprenta asupra retinei mele virtuale.

Romanul e constituit foarte simplu, si, cu putina imaginatie, reusiti cu succes sa concepeti un decor pentru desfasurarea actiunii. Ca si in film, cartea trateaza povestea lui Edward, un tanar londonez, a carui ambarcatiune esueaza in ape straine si exotice, si din care nu reuseste sa se salveze decat impreuna cu alti doi indivizi si cu o imitatie de barcuta. Dovedindu-se mai rezistent decat companionii sai, supravietuieste pana este descoperit de o nava, a carui echipaj il salveaza de la sfarsitul aparent inevitabil ce il astepta, si care-i ofera gazduire pentru o perioada scurta. Nu dupa multa vreme, insa, petrecuta la bordul acestei noi ambarcatiuni, tanarul descopera unele detalii sordide, care-l impresioneaza neplacut, atat in ceea ce priveste natura si comportamentul echipajului, cat si a destinatiei vasului. Capitanul, un betiv fara pereche, ii refuza cerinta de a-l gazdui in continuare, astfel ca Edward se vede nevoit sa ramana pe insula ce i se infatiseaza in fata ochilor. Imprietenindu-se cu un individ, Montgomery, mana dreapta a unui doctor care pare a fi stapanul insulei, ajunge, in scurt timp, sa constate ca nimic din ceea ce i se infatiseaza nu e ceea ce pare. Dupa cate reuseste sa inteleaga Edward, doctorul Moreau facuse din acea insulita un teren propice pentru realizarea unei serii de experimente pe animale...

Cam atat pot sa dezvalui, pentru a nu strica surpriza oricui decide sa parcurga aceasta carte. Merita, insa, citita, si daca aveti ocazia, va invit sa nu ezitati sa patrundeti misterele artei narative ale lui H.G. Wells, unul dintre cei mai de seama prozatori stiintifico-fantastici.

La acest link puteti citi mai multe despre filmul pe care l-am vizionat, desi acesta difera in multe puncte fata de carte, si e mult mai "romantat". Cartea se gaseste la editura Leda, la pretul de 16 lei si 90 de bani.

Informatii

pentru Medicina Veterinara Iasi anul IV, in special grupa 770:

Ordinea examenelor s-a schimbat, datorita unor probleme aparute cu privire la data desfasurarii colocviului de Parazitologie. Astfel, acesta va avea loc pe data de 8 iunie. Pe 10 avem primul examen din sesiune, de Toxicologie, urmand ca ordinea celorlalte sa ramana neschimbata: 15 iunie - ITA; 20 iunie - Medicala; 25 iunie - Boli Infectioase; 30 iunie - Chirurgie; 5 iulie - Obstetrica.

De asemenea, astazi am apucat sa vizionez foile trase la xerox pentru colocviul de Dermatologie, si tin sa mentionez faptul ca nu avem toata informatia prezenta in ele.
In ordinea paginilor, avem de pregatit urmatoarele capitole:
- Corticoterapia
- Dermatita atopica
- Dermatite alergice de natura alimentara
- Dermatita de hipersensibilizare la intepaturile de purici; la endoparaziti
- Dermatite purulente

La acestea se adauga si dermatitele zoonotice, care, insa, nu sunt tratate intr-un capitol separat, dar pe care le puteti descoperi la finele fiecarui sub-capitol din manual. Acest lucru l-am constatat dupa ce-am rasfoit mai bine cele 2 manuale, desi, dupa cate am inteles, avem de pregatit preponderent materia din "Dermatopatologia animalelor de companie", a profesorului Gh. Solcan.

Cam atat, decamdata. Colocviul de Dermatologie va ramane pe data de 27, urmand ca, in cursul aceleiasi saptamani dar intr-o zi diferita, sa se desfasoare si cel de Ortopedie.

Stuff

Ce-am descoperit zilele astea:

1. A existat hobbitul. Documentar vazut pe Discovery. Precursor indepartat al lui Homo sapiens, primul descendent al Australopitecului [doar ca avea creierul si, implicit, craniul mai mare decat acesta]. Deci...chiar a existat.

2. Trustul Antena 1-2-3 a innebunit de tot. Difuzeaza aceeasi stire cu gigantii din "triunghiul din Carpati", cu mesele lor enorme si cu faptul ca au incercat comunistii, in nenumarate randuri, sa le ascunda existenta...timp de ore intregi.

3. "10 moduri de a fi rapit de extraterestri". Tot vazut pe Discovery. Lumea asta se duce naibii :)). Eu cred in extraterestri. Nu pot spune ca-s absolut convinsa ca exista, dar vreau sa zic ca nu elimin existenta unei forme de viata inteligente in tot universul. Dar.. sa vad la televizor cazul unui tip care confectioneaza si distribuie in mod gratuit casti anti-micro-unde extraterestre, anti-sondaj creier.. sau al altui tip, norvegian, la masa caruia vin in fiecare duminica, extraterestrii de pe o anumita planeta.. saaau, asta si mai si, cazul unui tip care a fost proclamat de un extraterestru purtatorul de cuvant al asociatiei intergalactice a popoarelor universale??

... Ca un fel de biolog ce sunt, trebuie sa-mi pun zi de zi intrebari de genul acesteia: "de unde provine viata?". Imi convine, cred, ipoteza ca Pamantul a fost lovit de un meteorit ce avea, in componenta, spori bacterieni. Decat sa cred ca oamenii au fost "plantati" de o civilizatie superioara. :|




Saptamana viitoare s-ar putea sa intre bursa, si, daca e asa, vinerea viitoare va incepe concursul.

Trebuie sa vad:

[inainte de a incepe sesiunea si a-mi pierde irevocabil mintile]

Knowing - cu Nicolas Cage




Trick 'r Treat - desi e horror si ma nelinistesc astea



Thick as Thieves - cu Antonio Banderas si Morgan Freeman [that says all]



Taking Woodstock [din nou, that says all]




Si, bineinteles, noul Star Trek. :)

I'm too old for this shit.

Daca nu vine sesiunea aia o data, cred ca am sa ajung sa ma dau cu crestetu de toti peretii din casa. Nu mai am deloc rabdare sa stau de la 8 la 8 la scoala, sa fiu nevoita sa ascult chestii pe care oricum o sa le citesc si singura, in pre-zilele examenelor. Sa stau la curs doar de dragul prezentelor. Sa socializez doar ca sa nu spuna lumea ca-s crescuta in padure.

In afara de ...maxim 40 de oameni, nu stiu daca vreau sa le vad fetele celorlalti din anul asta. In care sunt si eu. Nici fata mea nu vreau sa mi-o vad lunea, dupa 12 ore petrecute la scoala. Ori e sistemul asta de invatamant facut de asa maniera incat sa termini facultatea cand esti pe marginea prapastiei, iar golul e nebunie curata... ori n-am eu rezistenta, iar altii pot. Destul de frustrant, nu?

Inca 2 ani si o sesiune.

Gives me the chills.

Cand ajunge la refren, imi da fiori vocea tipei :)

soooookieeeee [ II ]

Un film interesant

Desi nu ma uit, de obicei, prea mult la televizor, aseara nu reuseam sa adorm si am vizionat un film, de pe TVR1. Pe langa faptul ca mi-a atras atentia distributia, deoarece continea nume rasunatoare, ca John Travolta si Scarlett Johansson, mi-a placut inca din primele momente, deoarece actiunea se petrecea in Sud-ul Americii. Cred ca stiti la ce ma refer, ca oamenii de pe acolo au anumite obiceiuri care sfideaza regulile morale ale societatii.

Se cheama A Love Song for Bobby Long. In mare, trateaza problema unei fete care descopera ca i-a murit mama si i-a lasat o treime dintr-o casa. E nevoita, timp de un an, sa isi imparta locuinta impreuna cu doi betivi extrem de culti, care citesc foarte mult, canta si beau bere toata ziua, si pe care ii leaga un trecut apasator. Unul dintre ei scrie un roman despre celalalt. Amandoi sunt nonconformisti si-si neaga existenta profesionala, preferand sa se adanceasca in vicii, ascunzandu-se dupa platose aparente de nesimtire si miserupism. Adevarul e, insa, foarte diferit, iar fata are sa descopere asta.

Pe scurt, e o poveste despre dragoste pierduta, despre greseli care nu pot fi corectate, despre regrete care te urmaresc toata viata... dar si despre speranta, despre iubirea pe care orice individ trebuie sa o aiba pentru propria viata, despre cat de relaxat trebuie sa fii in unele momente si sa nu bagi in seama tot, despre cat de mult inseamna scoala pentru viitorul unei persoane, despre pierderi si regasiri. Mi-a placut mult. Ba chiar pot spune ca e cel mai bun film pe care l-am vazut in ultimul an si jumatate.

Mai multe informatii puteti gasi aici -> imdb.com -a love song for bobby long

this whole blog thing is overrated.

Nu stiu cati au observat, dar de cateva zile, n-am mai scris. Nici macar banalitati, cum ma chinuiam inainte. Intr-adevar, am trecut printr-o serie de evenimente care mi-au ocupat tot timpul, si nu prea m-au facut sa ma apuc de scris, sau de intrat pe Internet, de fapt. In orice caz, astazi, in timp ce urmaream emisiunea aia cu si despre carti cu Cristian Tabara, de la Pro Tv, am constatat ca a fost abordata si problema bloggerilor prozatori/poeti, in fine..artisti.

Veronica A. Cara a spus ca, la un moment dat, dupa ce treci prin rutina actiunii de a scrie banalitati si de a pune poze din vacanta, ajungi la un stadiu care implica ceva mai multa profuzime si incepi sa-ti imaginezi posibile scenarii, sau tragi concluzii pe care nu le-ai fi putut elabora inainte. Nu cred ca a scrie e un exercitiu de imaginatie. Cred ca a gandi e un exercitiu de imaginatie. A mai adaugat, ce e drept, si faptul ca, la un moment dat, bloggerul de rand, constient de faptul ca ideile lui ajung pe taramuri imaginative neatinse pana atunci, pune mana pe o carte si-ncepe sa-si dezvolte vocabularul.

Pana acum, nu am intalnit nici un blog romanesc pe care sa citesc ceva intr-atat de interesant incat sa consider textul respectiv o aproximativa tentativa la o potentiala opera literara.

Toata viata mi-am dorit sa scriu ceva. Nu stiu exact ce, dar ceva. :) Acum imi dau seama ca e o tampenie de vis, ca nu mi-ar folosi la nimic si ca, la fel de bine cum pierd minute pretioase insirand cuvinte banale pe ecranul monitorului, la fel de bine as putea folosi momentele astea facand ceva mult mai folositor. Cum ar fi ...sa ascult cu atentie o mierla. Sa raman minunata in fata splendorii naturii. Sa citesc romane pe care le-am ravnit toata copilaria, si care nu mi-au fost oferite, dintr-un motiv, sau altul. Sa merg la teatru doar la piese bune. Sa stau in pat si sa visez cu ochii deschisi, dar sa nu vociferez ceea ce gandesc, pentru ca magia dispare. Sa aflu ce sta in spatele fascinatiei pe care o am pentru vaci, si a sentimentelor de apartenenta care ma incearca atunci cand intru intr-un grajd, si simt mirosul de balegar.

In orice caz. Treaba asta cu blog-ul devine mult prea comerciala, interesata, scarboasa in definitiv.

Ce fel de scriere educationala poate reprezenta cearta dintre doi indragostiti cretini, care se porcaiesc fiecare pe blogul sau? Asta nu e arta, e prostie.

Faptul ca Paulo Coelho, cel mai telenovelistic prozator, isi publica textele pe blog inseamna ca o face, partial, pentru ca se iubeste destul de mult si vrea sa vada ca si altii o fac, si partial pentru ca-i place publicitatea si, generalmente, bagarea in seama.

Noapte buna. Deja aiurez.

What Internal Organ Are You?

You Are The Liver

You are a very versatile, adept person. You are able to do many jobs. You seek balance at all times. You are good at adjusting yourself to keep things level. You are able to counteract bad influences. You can neutralize anything toxic. You are resilient like no one else. You can rebuild yourself completely if you need to.

What Internal Organ Are You?

Spiru Haret - masterate

Nici nu stiu ce sa scriu. Sunt, dintr-o data, atat de relaxata si ..usurata. Si nu, nu am fost la baie. :)) In ultimele 2 zile s-au intamplat atat de multe incat de-abia le-am putut face fata. N-am cum da prea multe detalii, pentru ca nu cred ca e o idee prea buna sa scriu despre asta pe blog. Dar... e mult mai bine acum. Nu prea am timp, dar pana si asta e ok, doar sa se rezolve problema cea mai importanta.

In alta ordine de idei, m-am interesat ieri pe Google despre un posibil masterat la Spiru Haret, la ID. Mi-ar fi placut sa fac ceva in Istorie. Pe mai multe site-uri am descoperit, cu o neasteptata stupoare, bineinteles, ca diplomele de masterat eliberate de Universitatea Spiru Haret nu sunt inca recunoscute de minister, iar ca cei care se inscriu la forma scurta de 3 semestre nu au nici o sansa [din cate am inteles] sa o foloseasca la ceva. Trecand peste site-urile populiste, politice, ale unor oameni care nu incearca nimic altceva decat sa isi faca publicitate denigrand alte institutii particulare sau de stat, am reusit sa accesez cateva pagini mai mult sau mai putin utile, inclusiv una a unui cotidian. Astfel, pe data de 3 septembrie 2008, in ziarul Gandul - link aici a fost publicat un articol despre frauda care inseamna masteratele de tip Bologna de la Spiru.

Nu stiu cata incredere pot avea in cateva articole de ziar sau de blog. In orice caz, chiar regret ca nu sunt atestate, pentru ca taxa de inscriere si cea de scolarizare sunt mult mai mici la aceasta universitate [in cazul studiilor fara frecventa].

Voi la ce facultati sunteti, si in ce vreti sa va specializati? Cum vedeti viitorul, si unde-ati vrea sa lucrati? :)