Nu stiu daca persoanele care ma contacteaza pentru a face schimb de linkuri ma pastreaza in lista, la blogroll. De cele mai multe ori, recunosc, imi e pur si simplu lene sa ma apuc sa verific asta. Dar saptamana trecuta, am constatat ca site-ul Iasivezi.com m-a pierdut din bloglist. Toate bune si frumoase. Ma apuc eu sa dau un comentariu, in care-mi exprim deceptia si nelamurirea, fara a fi critica in nici un mod. Mi se raspunde ca au fost facute restructurari cu blogul, astfel incat adresa mea s-a pierdut pe drum.
Nu fac din tantar armasar, chiar nu ma intereseaza daca ma pastrati sau nu printre blogurile pe care le cititi. Consider ca oricum nu scriu cine stie ce chestii captivante, astfel incat sa merit sa intrati aici.
Am fost asigurata de rezolvarea imediata a problemei. Desi n-am vazut o remediere, respectiv n-am reaparut la blogroll, n-am mai continuat, crezand ca o sa se intample si asta, mai devreme sau mai tarziu. Dar iata ca astazi a fost ziua cea mare in care am accesat total coincidental acelasi site, iasivezi, si iata ca tot nu figurez in lista respectiva.
Schimbul de linkuri ia, deci, sfarsit astazi, intre mine si acest site.
Ah si.. ca o atentionare. Daca n-aveti de gand sa faceti link exchange [pe bune], macar nu ma mai contactati :). Mkay?
marți, 30 iunie 2009
duminică, 28 iunie 2009
watch and learn
In rest... Am aflat si eu ca a murit Michael Jackson, dar n-am vrut sa scriu despre asta, mai ales ca mi-a venit sa bocesc in nenumarate randuri, uitandu-ma la televizor la toate reportajele post-mortem despre cariera lui. Imi pare doar rau ca a decazut atat de mult in ultimii ani, ca lumea l-a privit ca un ciudat, ca a ajuns in starea in care era inainte sa moara.. si ca n-a reusit sa faca fata succesului de care a avut parte.
In alta ordine de idei.. cred ca ati auzit ca a murit si Farrah Fawcet, nu? [nu stiu daca i-am scris numele chiar corect]
Ah da, si ieri a mai murit cineva, o cunostinta indepartata.. astazi a venit o doamna la farmacie si a spus ca a avut si ea 3 decese in familie anul acesta. Nu stiu ce se intampla, e o perioada extrem de morbida.
sâmbătă, 27 iunie 2009
Sara buna, bade Ioane
Am vazut mai devreme melodia asta cantata de un copil de 8 ani, Adrian Bâc, la Tezaur Folcloric, pe TVR 1. Nu am fost niciodata o mare fana a muzicii populare de la noi in tara, dar cum a cantat baiatul asta..n-am mai auzit pe nimeni s-o faca vreodata. O voce calda, extraordinara, ..de neexprimat in cuvintele.
Imi place atat de mult incat ma trec fiorii si-mi dau lacrimile. :x
Imi place atat de mult incat ma trec fiorii si-mi dau lacrimile. :x
vineri, 26 iunie 2009
CineBooks
Cred ca am mai scris despre acest blog, initiat de catre mine si Inka [desi, deocamdata, numai eu am postat]. CineBooks se vrea un spatiu destinat culturii, in special cartilor si filmelor de buna calitate, pe care eu si Inka o sa incercam, dupa puterile noastre "critice", sa le recenzionam si asupra carora sa ne exprimam parerea intr-un mod cat mai scurt si la obiect.
Nu stiu cat am reusit, pana in prezent, sa-l fac public. Din acest motiv, m-am hotarat sa mai scriu inca o data de initiativa noastra.
Ah, si apropo - Link exchange fac, mai nou, si cu CineBooks.
Lista ramane deschisa daca mai doreste si altcineva sa-si exprime parerea vizavi de filme sau carti, astfel ca daca doriti sa faceti parte din echipa, nu ezitati sa ma contactati. :)
Parfum - de ce urasc femeile
De ce sa nu te dai cu toata sticla aia de 100 ml de parfum, cumparata din bazar, si care imita vreo firma eronat, dupa care sa intri-n lift? Ca urmatoarea care va urca in el, adica eu, care ma dau doar cu roll-on [si ma spal, evident], sa ma asfixiez cat incerc sa parcurg 6 etaje de bloc? E amuzant, nu? E amuzant sa scapi tubul de crema de corp pe tine si sa pleci in lume.
Cred ca a te da cu parfum intr-o cantitate excesiva e aproape ca a mirosi a transpiratie. Sigur, hai sa nu exagerez, oricum curatenia face totul, dar decat sa ma asfixiez langa una buna dar care pute a parfum de la 1 kilometru, mai degraba fac 10 calatorii cu autobuzul 41, si inspir jegul atator oameni. Nu stiu daca prefer asta intr-adevar, dar macar transpiratia nu ma face sa tusesc. Ma face doar sa vomit, da, sigur. Da' nu sa ma inec.
Am incercat sa gasesc solutia problemei asteia. Sa zicem..arati bine, sau din contra, n-arati bine. Daca esti o nasoala si ai si o fata de parca-i calcata cu tractorul, sa zicem ca incerci sa compensezi stropindu-te vigilent cu toti vaporii de parfum de-i gasesti prin casa. Dar daca bre, arati in regula, ba chiar te si imbraci frumos, si, mai ales, stii ca ai de calatorit cu un mijloc de transport in comun sau cu liftul...de ce naiba iti permiti sa te imbibi, sa te mumifiezi in halul asta?
:|
Cred ca a te da cu parfum intr-o cantitate excesiva e aproape ca a mirosi a transpiratie. Sigur, hai sa nu exagerez, oricum curatenia face totul, dar decat sa ma asfixiez langa una buna dar care pute a parfum de la 1 kilometru, mai degraba fac 10 calatorii cu autobuzul 41, si inspir jegul atator oameni. Nu stiu daca prefer asta intr-adevar, dar macar transpiratia nu ma face sa tusesc. Ma face doar sa vomit, da, sigur. Da' nu sa ma inec.
Am incercat sa gasesc solutia problemei asteia. Sa zicem..arati bine, sau din contra, n-arati bine. Daca esti o nasoala si ai si o fata de parca-i calcata cu tractorul, sa zicem ca incerci sa compensezi stropindu-te vigilent cu toti vaporii de parfum de-i gasesti prin casa. Dar daca bre, arati in regula, ba chiar te si imbraci frumos, si, mai ales, stii ca ai de calatorit cu un mijloc de transport in comun sau cu liftul...de ce naiba iti permiti sa te imbibi, sa te mumifiezi in halul asta?
:|
joi, 25 iunie 2009
3 more to go
Inca 3 examene si sunt un om liber. Cel putin pana pe 14 septembrie, anyway. :)
Voi ce mai faceti?
Voi ce mai faceti?
marți, 23 iunie 2009
yay
Pe 6 iulie incepe serialul Heroes pe Antena 1! De-abia astept! Am auzit o gramada despre el, si in sfarsit a ajuns si la noi [n-am incercat pana acum sa ma uit ilegal la nici un episod, si nici pe site-urile aparent legale de episoade online].
Astazi sunt optimista.
Nu stiu exact din ce motiv, nu stiu in ce pozitie se afla plantele [bullshit - oricum nu cred in astronomie] astazi.. dar uite ca, in sfarsit, sunt intr-o dispozitie ceva mai buna. Mi-am inceput ziua alaturi de bunica, dupa cum fac in ultima vreme, mergand in cautarea unei baterii pentru aparatul ei auditiv. Am luat o teapa de proportii, pentru ca m-a costat [o singura baterie] 7 lei 60, iar mama a luat-o din alta parte cu 0,5 lei. Pacat ca nu am facut legatura pe moment..dar mi-am zis ca nu conteaza prea mult, ca aici e vorba de bunica mea, si ca trebuie sa fac in asa fel sa-i fie ei bine. :)
Locul al II-lea - Dublu limbaj, de William Golding; O iubeam, de Anna Gavalda.
Locul al III-lea - O iubeam, de Anna Gavalda; Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald
Dupa ce, pe drum, ne-am intalnit cu o doamna in etate care, bineinteles, o cunostea pe bunica si astfel am asistat la o conversatie ce tindea sa nu mai ia sfarsit, am aflat ca nu s-a pus inca bursa pe card [desi inca nu stiu sigur daca au sa o mai puna, pe sesiune] fapt care m-a dezorientat putin, pentru ca, in perioada asta [fraza asta tinde sa devina proustiana], editura Nemira are o oferta de carti la 5 si respectiv 10 lei.
P.S. : Astept, in continuare, intrarile pentru concursul cu premii in carti
Din nou, o scurta recapitulare a premiilor:
Locul I - Cortul rosu, de Anita Diamant; Un DVD cu "Un film simplu".
Locul al II-lea - Dublu limbaj, de William Golding; O iubeam, de Anna Gavalda.
Locul al III-lea - O iubeam, de Anna Gavalda; Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald
Mentiune I - Homo Faber, de Max Schlink
Mentiune II - Somnul de veci, de Raymond Chandler [in editie mai veche, Enigma 1990]
Sper sa aveti o zi cat mai buna in continuare. :)
trendismul e un cacat.
Desi, de la o vreme, incep sa devin o baba comunista si-o antisociala de prim rang, ieri dupa-amiaza am decis sa ies cu ai mei si cu bunica ..undeva. Initial optasem pentru parcul Copou [cei care nu sunt din Iasi probabil au auzit vag de locul asta - e cel in care se gaseste teiul lui Eminescu -, de altfel destul de romantic] dar, pana la urma, ne-am trezit plimbandu-ne cu Dacia 1310 inspre Bucium.
Chestia asta mi-a adus aminte de un moment in care eram eu foarte frustrata si preocupata de aspectul meu fizic, de felul in care aratam in general si mai ales de perspectiva pe care o avea lumea asupra fizicului meu.
Am ajuns la motel. Am stat la o bere [ei], apa plata [noi = eu si bunica]. M-au flancat grupuri de snobi. Imi venea sa vomit, la un moment dat, de la afectarea unei doamne care era incapabila sa pronunte corect si concis cuvintele, si care lasa frazele in aer, doar-doar ar intelege lumea profunzimea ideilor ei. M-a scarbit un badaran iesean devenit peste noapte bucurestean, si care avea o voce cel putin spus efeminata, si niste gesturi de homosexual convins. Mai rau e ca avea in jur de 50 de ani, si era bun prieten cu doamna sus-numita. M-au dezgustat conversatii de genul "tu, dar hai tu sa ne vedem si noi, nu? hai ca fac ceva de mancare, ceva light nu.. intelegi, nu? pai ..nu?"
"desigurrrr stii ...la ce ma refer...atunci cand spun ca zona asta e frumoassssa...nu?"
"ei dar ea a slabit, da. A tinut ceva regim si-acum arata mai bine. Nu e slaba, nu.. dar ea are un 1 metru 65 si acum are vreo 60 de kilograme. Eh. tot n-arata atat de bine pe cat ar trebui, dar na. Merge."
Mai incolo doi barbati trecuti de prima tinerete bausera, probabil, prea multe beri, si hahaiau si lalaiau de zor, in timp ce doamnele care ii insoteau incercau sa-si ascunda jena fata de public. Intr-o alta parte, un grup de hockey-isti [sau ce mai erau ei], cu voci groase, cu sudoare stralucindu-le pe bicepsi si pe grumaz, si razand de zor de tarfele ieftine pe care le folosisera in noaptea anterioara.
Singura imagine relativ placuta a fost cea a unei familii zic eu, normale, cu o fetita extrem de frumusica pe la vreo 2-3 anisori, si cu o pofta de mancare de invidiat. Zulufei blonzi, barba rotunjoara, ochi inteligenti si albastri.. hai ca de-acuma par ca m-am indragostit.
In alte cuvinte.. revin la ideea ca asta mi-a amintit de propria persoana, de acum cativa ani. Am fost, intr-adevar, preocupata de felul in care aratam. Dar..am vorbit cu toata lumea. N-am fost niciodata intr-atat de cretina incat sa nu vreau sa discut cu cineva doar pentru ca face parte din alta clasa sociala. N-am vrut sa fac diferente intre oameni, desi, de ce sa nu recunosc, si eu am judecat gresit unii indivizi. Nu ma imbrac frumos. De fapt urasc sa fac asta. Ma imbrac comod. Am niste economii puse deoparte, dar n-am sa le folosesc niciodata pentru haine, creme sau produse care sa-ncerce in disperare sa-mi pastreze tineretea - pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, tot moarta ajung, deci tot o masa diforma de resturi organice.
Trendismul e o boala, nu e fain, nu e interesant. Sa te preocupe sanatatea ta, sa ai grija sa nu devii sedentar, sa fii predispus la osteoporoza, sa faci ceva miscare, sa-ti iei vitaminele, sa te cureti cu ata dentara si sa te speli pe dinti de 2 ori pe zi, sa ai minim un hobby - astea sunt interesante. Dar... sa iesi sa fumezi sau sa bei pana cazi sub masa pentru ca asa e cool.. sau sa iti cumperi o pereche de sandale cu ate [ca doar atata au] si sa dai 5 milioane pe ele mi se pare o prostie crasa. Sa vorbesti afectat, sa-ti arati bogatia prin lanturi si inele gutzanesti de aur, sa te dai cu ruj rosu si sa-ti fac contur cu un creion negru, sa nu stii cum sa vorbesti coerent pentru ca n-ai citit in viata ta o carte, sa nu fii capabil sa sustii o conversatie despre muzica, literatura, film sau orice altceva in afara de barfele uzuale care te decimeaza incet... sa-ti numeri dolareii in pozele de pe hi5, ca sa stie toaaata lumea, sa vorbesti cu "fata" sau cu "tu", sa pleci la agatat in cluburi selecte dar sa mergi la toaleta sa-ti umpli sticla de apa cu de-aia de la chiuveta, sa-ti pierzi noptile degeaba prin oras, incercand sa pari cat mai fascinant pentru altii. Te iubesti cam mult, nu?
Am cunoscut odata un tip pe care l-am crezut interesant, timp de vreo jumatate de an. Pana mi-am dat seama ca e o curva penibila a unui sistem care nu creste decat tampiti. Apar ca ciupercile dupa ploaie si se inmultesc mai repede decat o epidemie. Ii stiti si voi. Din astia care beau si se mandresc cu asta, care au masini rapide si scumpe si care, probabil, vor sa devina donatori de organe cat mai devreme in cursul vietii. Care isi pierd noptile si nu-si suna prietenele ingrijorate niciodata. Who take everything for granted.
Tare-i mai urasc eu pe astia. :)
luni, 22 iunie 2009
Concurs - continuare
Ieri a inceput perioada in care puteti sa redactati probele. Cei care ati facut-o mai devreme - va felicit. Ati scapat de o grija. :)
Persoanele care s-au inscris [lista ramane inchisa, 10 sunteti, 10 ramaneti] sunt urmatoarele:
1. Alina http://ordinarystuff.wordpress.com/
2. Alina. http://cosy-in-the-rocket.blogspot.com/
3. Aditza http://aditza365.blogspot.com/
4. Cipy http://ciprian-cipy.blogspot.com
5. Eugen http://sarmanuldionis.wordpress.com/
6. Antipatyk http://paginataweb.com/lau/
8. Mihaela http://blululup.blogspot.com/
9. Nenoroshanu http://www.stonedagain.wordpress.com
10. Francesca http://ispyta-ta.blogspot.com/
9. Nenoroshanu http://www.stonedagain.wordpress.com
10. Francesca http://ispyta-ta.blogspot.com/
11. Ylva http://satanicvals.blogspot.com/
Chiar acum intentionez sa citesc cat de mult pot. Mai aveti timp pana pe 25, adica joi. Pe 1 sau 2 iulie voi anunta castigatorii.
Sa recapitulam premiile:
Locul I - Cortul rosu, de Anita Diamant; Un DVD cu "Un film simplu".
Locul al II-lea - Dublu limbaj, de William Golding; O iubeam, de Anna Gavalda.
Locul al III-lea - O iubeam, de Anna Gavalda; Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald
Locul al II-lea - Dublu limbaj, de William Golding; O iubeam, de Anna Gavalda.
Locul al III-lea - O iubeam, de Anna Gavalda; Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald
Mentiune I - Homo Faber, de Max Schlink
Mentiune II - Somnul de veci, de Raymond Chandler [in editie mai veche, Enigma 1990]
Cam atat.
Sunt o criminala.
Nu-s printre persoanele care sa aiba multe fobii si carora sa le fie frica sa iasa din casa, dar uneori mai am si eu momentele mele de nebunie, de ce sa nu recunosc. Intr-o perioada eram complet alarmata de posibila prezenta a oricarui tip de insecta in mediul meu inconjurator, astfel ca timp de vreo cateva luni lungi am trait in mirosul intepator de Regent, Cypervet si alte insecticide si dezinfectante.
Dupa o vreme, a inceput infestatia cu molii, care, din nefericire, dureaza si in prezent, pentru ca desi am stropit in nenumarate randuri toate sursele posibile de unde ar putea proveni, iata ca inca n-am reusit sa depistam cuibul lor de baza. Eu n-am asa mare lucru impotriva lor, dar mama si bunica sunt relativ alertate, pentru ca mananca plapume, bluze groase si alte chestiuni de genul asta. Sunt convinsa, insa, ca prin stropiri repetate, o sa ajungem sa eradicam noi si molima asta.
Gandaci n-am mai avut de ani buni, dupa cum cred ca am scris si intr-un alt articol, "cum sa scapi de gandaci". Astazi, insa, cand stateam linistita in sufragerie, tragand cu dintii de ultimii neuroni ramasi in urma examenelor cu care a debutat sesiunea, am observat o ...chestie neagra marisoara, plimbandu-se pe covor. Eram cu usa deschisa de la balcon, si stiu ca, de nu putine ori, exteriorul e o sursa de contaminare cu insecte. Pai despre ce putea fi vorba - un gandac ..let me say, impresionant, care mergea tacticos, si, ce era si mai ciudat, avea doar 4 picioare. Nu stiu multe lucruri despre anatomia gandacilor, dar cei mai multi pe care am avut ocazia sa-mi pun ochii aveau cel putin 6 picioare. Sau poate stau eu cam prost cu matematica.
Tipul n-avea nici un stres, se plimba de zor pe covor, iar eu, strangandu-mi tare la piept cartea de Boli Infectioase, nu stiam cum sa reactionez. In perioada asta trec printr-o pasa extrem de eco si bio, motiv pentru care consider ca orice planta, insecta, pasare sau mamifer ucis poate distruge un ecosistem. Bine, in cazul insectelor e, totusi, destul de evident faptul ca nu prea au probleme la capitolul reproducere, mai ales ca sunt cele mai rezistente fiinte de pe planeta, suportand si grade de radiatii nemaipomenite. Dar.. chiar mi-era mila de el. Mai ales ca nu era deloc scarbos, ca orice alt gandac de bucatarie sau de apartament. Asta chiar parea ratacit.
A aparut, insa, bunica, si simpla ei prezenta m-a facut sa actionez prin strivirea capatanii gandacului. Mi-a parut asa de rau. N-a murit pe moment, s-a retras in spatele mobilei, de unde eu l-am privit speriata si totodata plina de remuscari. Cand il vedeam ca se mai misca, imi tot muscam buzele, dandu-mi seama ca ar fi fost o idee sa-ncerc printr-o stratagema sa-l scot afara. Dar..era bunica mea acolo, si nu stiu, mai devreme sau mai tarziu ori l-ar fi omorat ea, ori ..nestiind sursa gandacului, am decis sa-l ucid ca sa previn reproducerea altora? Of.
Nu pot sa cred ca-mi fac procese de constiinta pe urma uciderii unui gandac. Inainte eram a natural born flykiller, de exemplu. Eu si Entox [asa cred ca se cheama sprayul ala], we were like brothers. Acuma.. vad o musca la mine-n camera.. o las sa traiasca-n pace. Si ea e o veriga din lant.
:)
Dupa o vreme, a inceput infestatia cu molii, care, din nefericire, dureaza si in prezent, pentru ca desi am stropit in nenumarate randuri toate sursele posibile de unde ar putea proveni, iata ca inca n-am reusit sa depistam cuibul lor de baza. Eu n-am asa mare lucru impotriva lor, dar mama si bunica sunt relativ alertate, pentru ca mananca plapume, bluze groase si alte chestiuni de genul asta. Sunt convinsa, insa, ca prin stropiri repetate, o sa ajungem sa eradicam noi si molima asta.
Gandaci n-am mai avut de ani buni, dupa cum cred ca am scris si intr-un alt articol, "cum sa scapi de gandaci". Astazi, insa, cand stateam linistita in sufragerie, tragand cu dintii de ultimii neuroni ramasi in urma examenelor cu care a debutat sesiunea, am observat o ...chestie neagra marisoara, plimbandu-se pe covor. Eram cu usa deschisa de la balcon, si stiu ca, de nu putine ori, exteriorul e o sursa de contaminare cu insecte. Pai despre ce putea fi vorba - un gandac ..let me say, impresionant, care mergea tacticos, si, ce era si mai ciudat, avea doar 4 picioare. Nu stiu multe lucruri despre anatomia gandacilor, dar cei mai multi pe care am avut ocazia sa-mi pun ochii aveau cel putin 6 picioare. Sau poate stau eu cam prost cu matematica.
Tipul n-avea nici un stres, se plimba de zor pe covor, iar eu, strangandu-mi tare la piept cartea de Boli Infectioase, nu stiam cum sa reactionez. In perioada asta trec printr-o pasa extrem de eco si bio, motiv pentru care consider ca orice planta, insecta, pasare sau mamifer ucis poate distruge un ecosistem. Bine, in cazul insectelor e, totusi, destul de evident faptul ca nu prea au probleme la capitolul reproducere, mai ales ca sunt cele mai rezistente fiinte de pe planeta, suportand si grade de radiatii nemaipomenite. Dar.. chiar mi-era mila de el. Mai ales ca nu era deloc scarbos, ca orice alt gandac de bucatarie sau de apartament. Asta chiar parea ratacit.
A aparut, insa, bunica, si simpla ei prezenta m-a facut sa actionez prin strivirea capatanii gandacului. Mi-a parut asa de rau. N-a murit pe moment, s-a retras in spatele mobilei, de unde eu l-am privit speriata si totodata plina de remuscari. Cand il vedeam ca se mai misca, imi tot muscam buzele, dandu-mi seama ca ar fi fost o idee sa-ncerc printr-o stratagema sa-l scot afara. Dar..era bunica mea acolo, si nu stiu, mai devreme sau mai tarziu ori l-ar fi omorat ea, ori ..nestiind sursa gandacului, am decis sa-l ucid ca sa previn reproducerea altora? Of.
Nu pot sa cred ca-mi fac procese de constiinta pe urma uciderii unui gandac. Inainte eram a natural born flykiller, de exemplu. Eu si Entox [asa cred ca se cheama sprayul ala], we were like brothers. Acuma.. vad o musca la mine-n camera.. o las sa traiasca-n pace. Si ea e o veriga din lant.
:)
In sfarsit!
Am descoperit, pe blogul Anti-Plicti ultimele doua spoturi publicitare care fac reclama Romaniei. Ei si asta a venit dupa ce, in urma cu doar cateva zile, imi exprimam dezgustul si sictirul ca traiesc in tara asta si ca, mai ales in lumina recentelor evenimente cu tiganii criminali/violatori din Vest, nici nu prea am cum s-o parasesc.
Iata insa ca, desi nu ma asteptam la asta [mai ales dupa reclama dezastruoasa cu Draculea si vampirii din Transilvania], vorba lui Cippy, doamna Udrea chiar m-o impresionat. Poftim ca sa le vizionati si voi [in cazul in care nu le-ati vazut deja pe blogul Anti-Plicti].
duminică, 21 iunie 2009
In fine..
Chiar dupa ce l-am publicat, articolul anterior m-a facut sa regret tot ce-am scris. Nu sunt prea optimista in timpul zilelor astea, si asta pentru un motiv destul de bun. Desi as vrea mult sa scriu despre asta aici, o sa trebuiasca sa ma abtin, ca sa nu dau in patetic si ca sa nu ma priveasca toata lumea cu mila. N-as vrea asta. As prefera sa mi se raspunda la intrebari... dar, cum stiu ca asta e aproape imposibil, am sa trec la alte chestii pe care le-am mai debitat in ultima vreme.
Astfel, ajung la problema liberului arbitru. Daca Dumnezeu ne-a creat liberi si ne-a lasat sa facem alegerile de capul nostru [ dupa cum s-a vazut mai tarziu, inclusiv cele foarte proaste - razboaiele, Hiroshima/Nagasaki, cruciadele, holocaustul si toate celelalte ], cum se face ca s-a abtinut cu succes cand a venit vorba de a interveni in soarta noastra? Aici ma refer la intreaga omenire, nu la destinul unui singur individ, pentru ca toti suntem marcati de drame si traume, dar masele sufera uneori mai mult decat o singura persoana. Ah, si, apropo de asta, in ce se masoara suferinta, daca tot suntem la capitolul asta? In fire de par ale caror radacina dor atunci cand plangi? In lacrimi? In junghiuri in inima din momentul adevarului?
Si daca suferim...e pentru ca gandim prea mult, nu? Ce naiba mi-a trebuit mie sclipirea aia interneuronala care sa ma faca sa ma diferentiez de o insecta? Care [dupa cum cred, sau mai degraba sper] nu e capabila sa constientizeze nici faptul ca exista si nici faptul ca are sa moara, mai devreme sau mai tarziu. Care are doar grija de perpetuarea speciei si, eventual, de comunitate [cazul furnicilor sau albinelor]. Care actioneaza in urma unui impuls.
Of.. as continua, dar n-are sens. Ma intristez mult prea mult.
Astfel, ajung la problema liberului arbitru. Daca Dumnezeu ne-a creat liberi si ne-a lasat sa facem alegerile de capul nostru [ dupa cum s-a vazut mai tarziu, inclusiv cele foarte proaste - razboaiele, Hiroshima/Nagasaki, cruciadele, holocaustul si toate celelalte ], cum se face ca s-a abtinut cu succes cand a venit vorba de a interveni in soarta noastra? Aici ma refer la intreaga omenire, nu la destinul unui singur individ, pentru ca toti suntem marcati de drame si traume, dar masele sufera uneori mai mult decat o singura persoana. Ah, si, apropo de asta, in ce se masoara suferinta, daca tot suntem la capitolul asta? In fire de par ale caror radacina dor atunci cand plangi? In lacrimi? In junghiuri in inima din momentul adevarului?
Si daca suferim...e pentru ca gandim prea mult, nu? Ce naiba mi-a trebuit mie sclipirea aia interneuronala care sa ma faca sa ma diferentiez de o insecta? Care [dupa cum cred, sau mai degraba sper] nu e capabila sa constientizeze nici faptul ca exista si nici faptul ca are sa moara, mai devreme sau mai tarziu. Care are doar grija de perpetuarea speciei si, eventual, de comunitate [cazul furnicilor sau albinelor]. Care actioneaza in urma unui impuls.
Of.. as continua, dar n-are sens. Ma intristez mult prea mult.
esti mort sau..?
In ultima vreme, de cand citesc "Zgomot alb", de Don DeLillo, si luand in considerare si o serie de evenimente recente, am o gandire cel putin morbida. Ma urmareste in mod constant ideea ca viata este mult prea efemera si ca nu reprezinta nimic, si ca orice am face in cursul ei e la fel de inutil ca existenta in sine a unui organism pluricelular stupid.
Ma tot intreb ce se intampla cu visele, ideile, fanteziile si gandurile pe care la avem, dupa ce murim. Inteleg, anatomic si morfopatologic destul de bine procesele care ne altereaza lesul, care fac sa ne putrezeasca matele si rahatul in noi, care ne fac sa ne umflam atunci cand rudele se uita cu dragoste la noi. Noi, cei vineti, cei puturosi, cei pe care ai vrea sa-i pupi dar te abtii, de teama sa nu ti se intoarca stomacu' pe dos, intr-o incercare disperata de a te lega de existenta fizica a cuiva drag. Noi, cei la a caror inmormantare vii si plangi ca idiotul, constient ca asta ti se va intampla si tie intr-o buna zi. Sau poate esti prea prost sau tanar ca sa te gandesti la asta. Sau poate anulezi instant orice posibilitate ca asta sa ti se intample.
Bun, si deci.. inteleg. Ne-mputim, suntem la fel de decimati, groaznici, dezgustatori si triviali ca orice alta mortaciune din lumea asta. Dar ce se intampla cu gandurile noastre? De ce ne-au fost date? De ce nu pot sa mi le pastrez dupa moarte? De ce nu pot continua sa citesc si sa bantui o biblioteca, fara a fi, insa, nevoita sa ma agat de o facatura corporala?
Nu-mi plac gandurile care nu-mi dau pace. [apropo, imi dau seama ca am repetat 'gandurile' de vreo 5 ori, dar nu stiu cum sa le zic altfel] Nu-mi place sa ma gandesc in fiecare minut al vietii mele tampite ca s-ar putea sa fie ultimul pe care-l mai am. Ultimul in care zambesc, in care ma uit la soare, ultimul in care urasc cu patos sa merg cu autobuzul, ultimul in care ma joc cu o frunza si-i admir nervurile, ultimul in care le-am zis ca ii iubesc. Ultima sansa, ultimul tren.
De fapt, care e toata ratiunea din spatele existentei asteia? Ce sens grandios ascunde ea, din moment ce nu provoaca decat suferinta celor din jur, atunci cand ia sfarsit? De ce sa astept sa treaca secundele ca sa pot pleca de la scoala, de ce sa astept sa imbatranesc impasibil, uitandu-ma plangand la poze de-ale mele de cand eram tanara, si mai ales, de ce sa nu ma mai tina oasele, sa ma doara spatele, sa sufar de reumatism, sa nu mai vad, sa nu mai aud, sa nu mai pot merge, sa nu ma mai pot sterge la nas atunci cand mi se scurg mucii pe fata? De ce sa continui sa traiesc dar sa-mi pierd mintile si sa nu-i recunosc pe cei cunoscuti, sau pe cei din familie?
DE CE?
Pentru ca Dumnezeu a vrut asta? Well God must be some sick being, then.
Ma tot intreb ce se intampla cu visele, ideile, fanteziile si gandurile pe care la avem, dupa ce murim. Inteleg, anatomic si morfopatologic destul de bine procesele care ne altereaza lesul, care fac sa ne putrezeasca matele si rahatul in noi, care ne fac sa ne umflam atunci cand rudele se uita cu dragoste la noi. Noi, cei vineti, cei puturosi, cei pe care ai vrea sa-i pupi dar te abtii, de teama sa nu ti se intoarca stomacu' pe dos, intr-o incercare disperata de a te lega de existenta fizica a cuiva drag. Noi, cei la a caror inmormantare vii si plangi ca idiotul, constient ca asta ti se va intampla si tie intr-o buna zi. Sau poate esti prea prost sau tanar ca sa te gandesti la asta. Sau poate anulezi instant orice posibilitate ca asta sa ti se intample.
Bun, si deci.. inteleg. Ne-mputim, suntem la fel de decimati, groaznici, dezgustatori si triviali ca orice alta mortaciune din lumea asta. Dar ce se intampla cu gandurile noastre? De ce ne-au fost date? De ce nu pot sa mi le pastrez dupa moarte? De ce nu pot continua sa citesc si sa bantui o biblioteca, fara a fi, insa, nevoita sa ma agat de o facatura corporala?
Nu-mi plac gandurile care nu-mi dau pace. [apropo, imi dau seama ca am repetat 'gandurile' de vreo 5 ori, dar nu stiu cum sa le zic altfel] Nu-mi place sa ma gandesc in fiecare minut al vietii mele tampite ca s-ar putea sa fie ultimul pe care-l mai am. Ultimul in care zambesc, in care ma uit la soare, ultimul in care urasc cu patos sa merg cu autobuzul, ultimul in care ma joc cu o frunza si-i admir nervurile, ultimul in care le-am zis ca ii iubesc. Ultima sansa, ultimul tren.
De fapt, care e toata ratiunea din spatele existentei asteia? Ce sens grandios ascunde ea, din moment ce nu provoaca decat suferinta celor din jur, atunci cand ia sfarsit? De ce sa astept sa treaca secundele ca sa pot pleca de la scoala, de ce sa astept sa imbatranesc impasibil, uitandu-ma plangand la poze de-ale mele de cand eram tanara, si mai ales, de ce sa nu ma mai tina oasele, sa ma doara spatele, sa sufar de reumatism, sa nu mai vad, sa nu mai aud, sa nu mai pot merge, sa nu ma mai pot sterge la nas atunci cand mi se scurg mucii pe fata? De ce sa continui sa traiesc dar sa-mi pierd mintile si sa nu-i recunosc pe cei cunoscuti, sau pe cei din familie?
DE CE?
Pentru ca Dumnezeu a vrut asta? Well God must be some sick being, then.
vineri, 19 iunie 2009
doamna si licornul
Iata ca am ajuns si la momentul in care ma adun sa scriu cateva randuri. Am terminat acest roman, al lui Tracy Chevalier, in urma cu vreo 3 saptamani, dar nu am dispus de timpul necesar pentru a-i face o 'pseudo-recenzie', pe blogul asta. Tracy Chevalier este cea care a scris "Fata cu cercelul de perla", un roman care mi-a placut nespus si despre care a auzit mai multa lume, mai ales dupa ce a fost ecranizat intr-o pelicula ce i-a avut in distributie pe Colin Firth si Scarlett Johansson.
Chevalier are o proza extrem de placuta, ce nu abunda in detalii obositoare, dar care reuseste, totusi, sa traseze contururile mediului in care se desfasoara actiunea medievala a acestei carti. Am mai parcurs si "Albastru pur", tot al ei, si pot afirma ca a fost una dintre cele mai bune scrieri pe care am avut sansa sa le tin in maini, in ultimii ani.
%2B%2B371x600i.jpg)
Ca sa trec, insa, la subiectul principal - ceea ce m-a frapat din prima instanta a fost ca personajul principal este masculin, astfel ca majoritatea naratiunilor au loc la persoana I singular, masculin. Nicolas este pictor la curtea regelui Frantei, si, desi nu beneficiaza inca de o notorietate intr-atat de mare incat sa primeasca adeseori comenzi, este chemat de un nobil instarit pentru executarea unei lucrari importante. El primeste sarcina de a infatisa, prin 6 desene, batalia de la Nancy, intr-un mod cat mai eroic si victorios, schite care vor fi, ulterior, folosite, pentru executarea a 6 tapiserii. Printr-o serie de circumstante, insa, Nicolas des Innocents ajunge sa-si convinga angajatorul de necesitatea schimbarii temei picturilor si transformarea ei intr-una romantica - Seducerea unui licorn de catre o fecioara.
Desi romanul este presarat cu unele trimiteri vagi obscene [doar suntem in mintea unui barbat, nu?], pana la urma tema principala dezbatuta este dragostea, cum aflam inca din primele capitole.
Dupa cum fac de obicei, n-am sa dezvalui prea multe detalii, dar am sa va spun ca, daca apreciati romanele cu iz romantic [dar nu siropos], puteti sa incercati sa cititi "Doamna si licornul". O chestiune inovatoare in ceea ce priveste scriitura mi s-a parut faptul ca fiecare capitol este narat de catre un personaj diferit, astfel ca ajungem sa patrundem in intimitatea mintii fiecarui reprezentant al scenetei. De la viziunea relativ romantica asupra vietii pe care o au femeile, pana la cea pragmatica si sexual orientata a barbatilor, se face o trecere in revista atat a obiceiurilor cat si a mentalitatii epocii respective.
In aceasta perioada, puteti beneficia de oferta pe care o are editura Polirom, achizitionand romanul la pretul de doar 19 lei. Dupa aceasta data, pretul va reveni la cel de 27 de lei.
In aceeasi zi in care am terminat de citit "Doamna si licornul", am trecut pe la Anticariatul Sophia din Iasi, unde am gasit un exemplar destul de bine ingrijit al romanului "Ingeri Cazatori" [de aceeasi autoare] la doar 10 lei.
joi, 18 iunie 2009
se intampla in Romania..sau pe langa
- 200 de oi au fost ucise de fulger saptamana trecuta, in cadrul unei furtuni devastatoare, care a facut si 3 victime umane
- 2 ciobani au fost atacati de ursi; unul dintre ei a suferit rani serioase si a trebuit transportat la spital
- Basescu spune ca scoala scoate tampiti. Atunci el, primul dintre primii, ..ar trebui sa fie un reprezentant de seama si al clasei de tampiti scoase de scoala, nu?
- l-am vazut pe Becali ieri discutand intens despre ce planuri marete are, in calitatea recenta de europarlamentar. Imi e din ce in ce mai jena sa traiesc in tara asta.
- sindicatul CFR pune de-o greva, pentru ca sefii vor sa concedieze vreo 40% din angajatii CFR marfa
- nesimtirea functionarilor a intrecut orice limite, astfel incat ministrul de interne a rugat prefecturile sa faca, pe cat posibil, cat mai multe concedieri in urma reclamatiilor primite. [le convine lor asta, sa ramana oamenii fara servici si sa plateasca ei mai putin]
- nu mai tin minte exact ce taxa noua s-a instituit recent, de m-a facut sa declar, cu voce tare, pentru propria persoana, ieri dimineata, ca vreau din ce in ce mai mult sa emigrez oriunde.
- 2 romani au fost impuscati la Roma, si unul dintre ei doar pentru ca avea un acordeon in spate si l-au depistat ca era roman. Sotia lui a ramas cu doi copii, unul de 6 ani si unul de 2, vaduva. E din Iasi. Am vazut-o ieri la stiri. Mi s-a facut inima mica de durere, vazand atata suferinta inutila, doar pentru ca TIGANII ne-au stricat reputatia in strainate. Mersi. Sper sa muriti toti in chinuri.
Voua nu vi se pare gretos tot ceea ce se intampla la televizor, in lumea politica, si, generalmente, in tara asta??
- 2 ciobani au fost atacati de ursi; unul dintre ei a suferit rani serioase si a trebuit transportat la spital
- Basescu spune ca scoala scoate tampiti. Atunci el, primul dintre primii, ..ar trebui sa fie un reprezentant de seama si al clasei de tampiti scoase de scoala, nu?
- l-am vazut pe Becali ieri discutand intens despre ce planuri marete are, in calitatea recenta de europarlamentar. Imi e din ce in ce mai jena sa traiesc in tara asta.
- sindicatul CFR pune de-o greva, pentru ca sefii vor sa concedieze vreo 40% din angajatii CFR marfa
- nesimtirea functionarilor a intrecut orice limite, astfel incat ministrul de interne a rugat prefecturile sa faca, pe cat posibil, cat mai multe concedieri in urma reclamatiilor primite. [le convine lor asta, sa ramana oamenii fara servici si sa plateasca ei mai putin]
- nu mai tin minte exact ce taxa noua s-a instituit recent, de m-a facut sa declar, cu voce tare, pentru propria persoana, ieri dimineata, ca vreau din ce in ce mai mult sa emigrez oriunde.
- 2 romani au fost impuscati la Roma, si unul dintre ei doar pentru ca avea un acordeon in spate si l-au depistat ca era roman. Sotia lui a ramas cu doi copii, unul de 6 ani si unul de 2, vaduva. E din Iasi. Am vazut-o ieri la stiri. Mi s-a facut inima mica de durere, vazand atata suferinta inutila, doar pentru ca TIGANII ne-au stricat reputatia in strainate. Mersi. Sper sa muriti toti in chinuri.
Voua nu vi se pare gretos tot ceea ce se intampla la televizor, in lumea politica, si, generalmente, in tara asta??
miercuri, 17 iunie 2009
Punctele de suspensie
Mi-am cumparat astazi Jurnalul National, asta pentru ca doresc colectia completa "Biblioteca pentru toti". A aparut "Elevul Dima dintr-a 7-a", de Mihail Drumes. Am auzit cate ceva de aceasta opera, dar n-am avut sansa sau nesansa sa o parcurg pana in prezent. In orice caz, desi nu obisnuiesc sa citesc ziare, am zis ca hai, n-am nimic de pierdut daca tot l-am cumparat impreuna cu romanul. Nu mai tin minte cu exactitate cine facuse o critica a ideii majore dezbatute in carte, dar era vorba, in orice caz, de un lector de la o universitate bastana, doctor in nu stiu ce stiinte literare.
In general, imi place sa citesc critica literara, sau imi placea cand eram mai tanara. Asa descopar perspectiva mai multor oameni asupra unei singure idei dezbatute de un individ, la un moment dat.
Problema e ca tipul, inzestrat aparent cu un lexic de invidiat, si onorat de numeroase premii si diplome, folosea excesiv punctele de suspensie, in acel pseudo-articol in care discuta despre "Elevul Dima dintr-a 7-a". Nu vreau sa par infatuata, si nu vreau sa dau in petic, cazand in dizgratie si rusine, incercand sa corectez pe altii. Cred, insa, ca am dreptul sa-mi exprim opinia in ceea ce priveste problema punctelor de suspensie.
Cand eram prin clasa a 10-a, eleva la profil de Filologie, aveam alte principii si conceptii asupra vietii in general. Care, personal, mi se par destul de..cretine, actualmente. Si eu, ca orice tanar "prea profund", foloseam excesiv acele "puncte-puncte", fie cand imi redactam randurile in jurnal, in scrisorile pe care le schimbam cu a mea colega de banca, sau chiar, la un moment dat, intr-un comentariu din teza la Limba Romana.
De-abia dupa ce-am mai crescut si mi-am depasit propriile aere de pseudo-cultura, mi-am dat seama ca in spatele "...", se ascunde cu totul altceva, si nicidecum profunzime. Se ascunde prostie crasa, bre. Cred ca am mai pledat pentru simplitatea si claritatea tuturor lucrurilor din viata, in alte cateva articole pe care le-am mai scris aici, in trecut. Tocmai de asta, eu consider ca, avand in vedere ca orice lucru gandit sau facut este, in sine, un fapt finit, trebuie continuat si, deci, terminat, cu un mare PUNCT.
Nu stiu daca se intelege ce zic eu aici, si, de fapt, nu stiu daca am vrut sa exprim ceva anume, dar, concluzia ramane : Urasc ideile exprimate in puncte-puncte.
------
Nu uitati! Inscrierile la concursul cu premii in carti se fac AICI!
In general, imi place sa citesc critica literara, sau imi placea cand eram mai tanara. Asa descopar perspectiva mai multor oameni asupra unei singure idei dezbatute de un individ, la un moment dat.
Problema e ca tipul, inzestrat aparent cu un lexic de invidiat, si onorat de numeroase premii si diplome, folosea excesiv punctele de suspensie, in acel pseudo-articol in care discuta despre "Elevul Dima dintr-a 7-a". Nu vreau sa par infatuata, si nu vreau sa dau in petic, cazand in dizgratie si rusine, incercand sa corectez pe altii. Cred, insa, ca am dreptul sa-mi exprim opinia in ceea ce priveste problema punctelor de suspensie.
Cand eram prin clasa a 10-a, eleva la profil de Filologie, aveam alte principii si conceptii asupra vietii in general. Care, personal, mi se par destul de..cretine, actualmente. Si eu, ca orice tanar "prea profund", foloseam excesiv acele "puncte-puncte", fie cand imi redactam randurile in jurnal, in scrisorile pe care le schimbam cu a mea colega de banca, sau chiar, la un moment dat, intr-un comentariu din teza la Limba Romana.
De-abia dupa ce-am mai crescut si mi-am depasit propriile aere de pseudo-cultura, mi-am dat seama ca in spatele "...", se ascunde cu totul altceva, si nicidecum profunzime. Se ascunde prostie crasa, bre. Cred ca am mai pledat pentru simplitatea si claritatea tuturor lucrurilor din viata, in alte cateva articole pe care le-am mai scris aici, in trecut. Tocmai de asta, eu consider ca, avand in vedere ca orice lucru gandit sau facut este, in sine, un fapt finit, trebuie continuat si, deci, terminat, cu un mare PUNCT.
Nu stiu daca se intelege ce zic eu aici, si, de fapt, nu stiu daca am vrut sa exprim ceva anume, dar, concluzia ramane : Urasc ideile exprimate in puncte-puncte.
------
Nu uitati! Inscrierile la concursul cu premii in carti se fac AICI!
luni, 15 iunie 2009
duminică, 14 iunie 2009
Concurs - continuare
Dupa cum am spus, ma asteptam la cel putin 10 participanti. Imi dau seama ca beletristica nu e interesanta pentru toata lumea, sunt constienta de asta. Dar, avand in vedere ca sunt gratis, si ca platesc si transportul cartilor spre dumneavoastra, chiar nu credeam sa am doar 6 persoane inscrise pana in momentul prezent.
In orice caz, vreau sa anunt faptul ca mai astept pana sambata seara, adica pana pe data de 20 iunie, inca 4 eventuale inscrieri. Dupa aceasta zi, adica incepand cu 21 iunie, va incepe perioada in care veti putea compune raspunsurile, care va tine pana joi, 25 iunie. De la aceasta data am sa incep asa-zisa "jurizare", care va dura pana pe 1 iulie, ca sa pot beneficia de o perioada de timp satisfacatoare pentru a nota cat mai corect intrarile.
Pana in acest moment, persoanele inscrise sunt: [in ordinea anuntarii]
1. Alina http://ordinarystuff.wordpress.com/
2. Alina. http://cosy-in-the-rocket.blogspot.com/
3. Aditza http://aditza365.blogspot.com/
4. Cipy http://ciprian-cipy.blogspot.com
5. Eugen http://sarmanuldionis.wordpress.com/
6. Antipatyk http://paginataweb.com/lau/
8. Mihaela http://blululup.blogspot.com/
9. Nenoroshanu http://www.stonedagain.wordpress.com
10. Francesca http://ispyta-ta.blogspot.com/
9. Nenoroshanu http://www.stonedagain.wordpress.com
10. Francesca http://ispyta-ta.blogspot.com/
Mai intentionez sa adaug, la premii, si Marele Gatsby, de F.Scott Fitzgerald, dar deocamdata nu m-am decis daca am sa-l pun la premiul al III-lea sau la o mentiune.
joi, 11 iunie 2009
Please please please
click AICI ca sa luam si noi un LCD ca sa avem la ce ne uita la Stargate :).
Va rog frumos...daca nu e prea mult, apasati acolo la "Imi place".
Va rog frumos...daca nu e prea mult, apasati acolo la "Imi place".
miercuri, 10 iunie 2009
...
Intotdeauna viata te loveste cand nu te astepti. Asta stie toata lumea, n-o spun eu pentru prima oara, si nu vreau sa sune a cliseu ieftin. In timp ce scriu randurile astea, sunt marcata de un regret profund de a nu-i fi spus cuiva cat de mult il apreciez, respect si cat de mult il voi iubi intotdeauna.
S-au dus zilele tineretii mele. Poate privesc peste umar cu tristete, cu parere de rau ca nu am facut unele lucruri care mi-ar fi fost usoare. Cum ar fi sa ma bucur de fiecare clipa alaturi de cei dragi. Sau sa le spun ca tin la ei. Sau...macar sa ma mai uit cu atentie inca o data la figura lor, ca sa o retin zambind, privindu-ma cu un aer pisicher si smecher.
N-am sa te uit niciodata. N-as fi vrut sa ne parasesti atat de curand. Imi pare rau pentru toate lucrurile pe care nu ti le-am spus la timp, si de-abia acum imi dau seama cat de dobitoaca am fost, in incercarea mea de a castiga cat mai multa libertate, in detrimentul timpului petrecut alaturi de voi.
Te iubesc si te port in suflet. Sper sa ne revedem candva.
S-au dus zilele tineretii mele. Poate privesc peste umar cu tristete, cu parere de rau ca nu am facut unele lucruri care mi-ar fi fost usoare. Cum ar fi sa ma bucur de fiecare clipa alaturi de cei dragi. Sau sa le spun ca tin la ei. Sau...macar sa ma mai uit cu atentie inca o data la figura lor, ca sa o retin zambind, privindu-ma cu un aer pisicher si smecher.
N-am sa te uit niciodata. N-as fi vrut sa ne parasesti atat de curand. Imi pare rau pentru toate lucrurile pe care nu ti le-am spus la timp, si de-abia acum imi dau seama cat de dobitoaca am fost, in incercarea mea de a castiga cat mai multa libertate, in detrimentul timpului petrecut alaturi de voi.
Te iubesc si te port in suflet. Sper sa ne revedem candva.
vineri, 5 iunie 2009
Hear ye! Hear ye! *Concurs*
In sfarsit a venit ziua cea mare, in care declar deschis noul concurs. Regulile sunt simple, si sper sa fie respectate, ca si data trecuta. La aceasta competitie se pot inscrie primele 10 persoane care imi lasa un comentariu la postul de fata, in care sa specifice numele cu care doresc sa intre in concurs, si blogul pe care il detin.
Pana una alta, premiile sunt:
Locul I - Cortul rosu, de Anita Diamant; Un DVD cu "Un film simplu".
Locul al II-lea - Dublu limbaj, de William Golding; O iubeam, de Anna Gavalda.
Locul al III-lea - O iubeam, de Anna Gavalda.
In cazul in care participarea si raspunsurile vor fi frumoase si voi fi impresionata, voi mai adauga inca o carte la premiul al III-lea, si chiar 2 carti, fiecare pentru cate o mentiune. :)
Ca sa nu mai lungesc povestea degeaba, am sa va scriu si toate cele 3 probe aici, ca sa aveti timp berechet pana saptamana viitoare sa le indepliniti.
1. Numiti, in cadrul unui text de maxim 1000 de cuvinte, ce va atrage la lectura, ce fel de beletristica preferati generalmente, si care e scriitorul sau romanul care v-a marcat in cea mai mare masura.
2. Continuati pasajul:
"La inceput n-am vrut sa ies din camera mea, nici sa mananc, nici sa vorbesc cu altcineva in afara de Beatrice, ba chiar si cu ea foarte putin dupa ce mi-am cercetat bagajele. Imi impachetase rochiile cele mai urate - nu matase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus in par sau la gat, nu aveam paruri, ci doar naframe de rand, nu aveam nimic cu care sa-mi desenez buzele si imi pusese doar un pieptene de lemn. Cand am acuzat-o ca stiuse unde mergeam si nu-mi spusese, a negat. N-o cred."
3. Continuati pasajul:
"In clipa in care intru, intoarce capul. Are ochii mari si e livida la fata.
- Vai, Jacob ...ii tremura vocea. Mai are un pic si-i dau lacrimile.
- Ce-i? Ce s-a intamplat? zic, strabatand salonul.
Isi duce o mana la gura si se intoarce la fereastra.
August se chinuie s-o aduca pe Rosie spre primul vagon. E un calvar si toata lumea s-a oprit sa se uite.
August o loveste din spate, iar Rosie face cativa pasi in fata. Cand August o ajunge din urma, o loveste iar, de data asta indeajuns de tare ca sa o faca sa-si ridice trompa, sa raga si sa plece suparata in alta directie. August slobozeste o serie nesfarsita de injuraturi si fuge dupa ea, leganandu-si batul si impungandu-i umarul cu tepusa. Rosie scanceste si de data asta nu se clinteste nici un centimetru. Chiar si de la departare, o vedem cum tremura.
Marlena isi inabusa un suspin. Ii intind mana, instinctiv. Cand i-o prind pe a ei, ma strange atat de tare de degete, ca-mi vine sa urlu.
Dupa alte cateva lovituri, Rosie zareste vagonul legat in fata trenului. Isi ridica trompa si scoate un muget lung, dupa care o ia la sanatoasa, facand pamantul sa se cutremure. August dispare intr-un nor de praf, iar spectatorii panicati se feresc cum pot din calea ei. Rosie se urca in tren vizibil usurata.
Praful se risipeste si August reapare, strigand si fluturand din maini. Diamond Joe si Otis se urca fara graba in vagon, ca si cum fac asta de cand sunt, si se pregatesc sa inchida usa."
Mentionarea blogului meu in cadrul postarii pentru concurs este optionala. Tin, insa, foarte mult la corectitudinea limbii romane si la cum o folositi. Atata tot. Ah si sigur, daca e vreo idee inovatoare, o sa-mi placa mult si-o sa va clasati pe locuri mai bune.
Noapte buna.
Pana una alta, premiile sunt:
Locul I - Cortul rosu, de Anita Diamant; Un DVD cu "Un film simplu".
Locul al II-lea - Dublu limbaj, de William Golding; O iubeam, de Anna Gavalda.
Locul al III-lea - O iubeam, de Anna Gavalda.
In cazul in care participarea si raspunsurile vor fi frumoase si voi fi impresionata, voi mai adauga inca o carte la premiul al III-lea, si chiar 2 carti, fiecare pentru cate o mentiune. :)
Ca sa nu mai lungesc povestea degeaba, am sa va scriu si toate cele 3 probe aici, ca sa aveti timp berechet pana saptamana viitoare sa le indepliniti.
1. Numiti, in cadrul unui text de maxim 1000 de cuvinte, ce va atrage la lectura, ce fel de beletristica preferati generalmente, si care e scriitorul sau romanul care v-a marcat in cea mai mare masura.
2. Continuati pasajul:
"La inceput n-am vrut sa ies din camera mea, nici sa mananc, nici sa vorbesc cu altcineva in afara de Beatrice, ba chiar si cu ea foarte putin dupa ce mi-am cercetat bagajele. Imi impachetase rochiile cele mai urate - nu matase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus in par sau la gat, nu aveam paruri, ci doar naframe de rand, nu aveam nimic cu care sa-mi desenez buzele si imi pusese doar un pieptene de lemn. Cand am acuzat-o ca stiuse unde mergeam si nu-mi spusese, a negat. N-o cred."
3. Continuati pasajul:
"In clipa in care intru, intoarce capul. Are ochii mari si e livida la fata.
- Vai, Jacob ...ii tremura vocea. Mai are un pic si-i dau lacrimile.
- Ce-i? Ce s-a intamplat? zic, strabatand salonul.
Isi duce o mana la gura si se intoarce la fereastra.
August se chinuie s-o aduca pe Rosie spre primul vagon. E un calvar si toata lumea s-a oprit sa se uite.
August o loveste din spate, iar Rosie face cativa pasi in fata. Cand August o ajunge din urma, o loveste iar, de data asta indeajuns de tare ca sa o faca sa-si ridice trompa, sa raga si sa plece suparata in alta directie. August slobozeste o serie nesfarsita de injuraturi si fuge dupa ea, leganandu-si batul si impungandu-i umarul cu tepusa. Rosie scanceste si de data asta nu se clinteste nici un centimetru. Chiar si de la departare, o vedem cum tremura.
Marlena isi inabusa un suspin. Ii intind mana, instinctiv. Cand i-o prind pe a ei, ma strange atat de tare de degete, ca-mi vine sa urlu.
Dupa alte cateva lovituri, Rosie zareste vagonul legat in fata trenului. Isi ridica trompa si scoate un muget lung, dupa care o ia la sanatoasa, facand pamantul sa se cutremure. August dispare intr-un nor de praf, iar spectatorii panicati se feresc cum pot din calea ei. Rosie se urca in tren vizibil usurata.
Praful se risipeste si August reapare, strigand si fluturand din maini. Diamond Joe si Otis se urca fara graba in vagon, ca si cum fac asta de cand sunt, si se pregatesc sa inchida usa."
Mentionarea blogului meu in cadrul postarii pentru concurs este optionala. Tin, insa, foarte mult la corectitudinea limbii romane si la cum o folositi. Atata tot. Ah si sigur, daca e vreo idee inovatoare, o sa-mi placa mult si-o sa va clasati pe locuri mai bune.
Noapte buna.
marți, 2 iunie 2009
sotia calatorului in timp
Prima oara cand am auzit despre cartea asta a fost...vorbindu-se despre film. Pelicula inca nu stiu cum e, si inca trec prin momentele acelea in care refuz vehement sa imi schimb perspectiva datorita ei.
Cred ca asta e una din rarele clipe in care nu pot sa-mi dau prea mult cu parerea. Tot ce pot spune e ca,desi nu e o carte usor de citit, si desi iti trebuie o oarecare doza de rabdare si self-sacrifice ca sa o duci la bun sfarsit, am simtit o satisfactie pe care nu o pot asemui cu nimic,atunci cand am inchis si ultimele pagini.
Cind Henry a cunoscut-o pe Clare, ea avea sase ani, iar el avea treizeci si sase. S-au casatorit cind ea avea douazeci si trei, iar el avea treizeci si unu. Pare ciudat, dar nu e, pentru ca Henry este unul dintre primii oameni diagnosticati cu cronoafectiuni: din cind in cind ceasul lui genetic se reseteaza si se trezeste aruncat in viitorul sau in trecutul sau.
Cumparati-o. Cititi-o.N-o sa va para rau.
Sotia calatorului in timp e un roman ce poate fi achizitionat de la editura Tritonic, la pretul de 31 de lei.Eu am dat 45 pe ea.:)
sotia calatorului in timp
Prima oara cand am auzit despre cartea asta a fost...vorbindu-se despre film. Pelicula inca nu stiu cum e, si inca trec prin momentele acelea in care refuz vehement sa imi schimb perspectiva datorita ei.
Cred ca asta e una din rarele clipe in care nu pot sa-mi dau prea mult cu parerea. Tot ce pot spune e ca,desi nu e o carte usor de citit, si desi iti trebuie o oarecare doza de rabdare si self-sacrifice ca sa o duci la bun sfarsit, am simtit o satisfactie pe care nu o pot asemui cu nimic,atunci cand am inchis si ultimele pagini.
Cind Henry a cunoscut-o pe Clare, ea avea sase ani, iar el avea treizeci si sase. S-au casatorit cind ea avea douazeci si trei, iar el avea treizeci si unu. Pare ciudat, dar nu e, pentru ca Henry este unul dintre primii oameni diagnosticati cu cronoafectiuni: din cind in cind ceasul lui genetic se reseteaza si se trezeste aruncat in viitorul sau in trecutul sau.
Cumparati-o. Cititi-o.N-o sa va para rau.
Sotia calatorului in timp e un roman ce poate fi achizitionat de la editura Tritonic, la pretul de 31 de lei.Eu am dat 45 pe ea.:)
Stiu ca...
nu am mai scris de multa vreme. Dar,dupa cum probabil sunteti la curent,vine sesiunea. Plus de asta, am intampinat si niste probleme tehnice destul de serioase cu al meu computer. Insa vin, in sfarsit, cu o veste buna. Am cartile pentru urmatorul concurs! Asta inseamna ca acesta se va desfasura incepand de vinerea asta, cel mai probabil, si va dura o saptamana. Initial nu intentionam sa il fac asa lung,dar va fi acelasi numar de probe ca si data trecuta,adica 3.
Va dura o saptamana pentru ca eu sa am timp sa citesc in tihna raspunsurile.
Inca nu m-am decis in ce ordine vor fi premiile,in functie de cat de mult am apreciat romanele respective. Dar titlurile sunt, in mare,astea: Cortul rosu - Anita Diamant, un dvd cu "Un film simplu", O iubeam -Anna Gavalda [o am in 2 exemplare,deci probabil una va reveni premiului al treilea,cu un supliment,iar una va reveni vreunei mentiuni], Dublu Limbaj - William Holding si inca o carte la care nu m-am decis,momentan.
In rest,ce sa va mai zic?Viata mea se deruleaza in acelasi ritm,desi nu pot spune ca ma plictiseste linistea asta. Saptamana trecuta am terminat "Sotia calatorului in timp" si "Dublu limbaj",despre care intentionez sa scriu, in minutele care urmeaza pe cinebooks.blogspot.com.
Pana una-alta, va urez o saptamana cat mai relaxata in continuare!
Va dura o saptamana pentru ca eu sa am timp sa citesc in tihna raspunsurile.
Inca nu m-am decis in ce ordine vor fi premiile,in functie de cat de mult am apreciat romanele respective. Dar titlurile sunt, in mare,astea: Cortul rosu - Anita Diamant, un dvd cu "Un film simplu", O iubeam -Anna Gavalda [o am in 2 exemplare,deci probabil una va reveni premiului al treilea,cu un supliment,iar una va reveni vreunei mentiuni], Dublu Limbaj - William Holding si inca o carte la care nu m-am decis,momentan.
In rest,ce sa va mai zic?Viata mea se deruleaza in acelasi ritm,desi nu pot spune ca ma plictiseste linistea asta. Saptamana trecuta am terminat "Sotia calatorului in timp" si "Dublu limbaj",despre care intentionez sa scriu, in minutele care urmeaza pe cinebooks.blogspot.com.
Pana una-alta, va urez o saptamana cat mai relaxata in continuare!
![librărie online](http://i1234.photobucket.com/albums/ff406/dried_daffodil/111-35.jpg?t=1312281716")
