http://icanhascheezburger.com

Am decis sa o iau mai moale cu bloggingul, desi, oricum, de la o vreme nu se prea poate spune ca am scris cine stie ce. Viata mea din cadrul acestei veri nu e deloc interesanta, ba chiar as putea spune ca am toate sansele ca din toamna, in loc sa merg la scoala, sa trebuiasca sa ma inscriu benevol la un sanatoriu. Nu stiu cat din fraza anterioara a fost gluma, si cat a fost serios. Nici macar nu ma mai recunosc.

Problema e ca ..din imediata mea proximitate, nimeni nu-si da seama de asta. In fiecare seara afisez o mina extrem de plictisita. Mi se par extrem de anoste, lungi, banale si obositoare conversatiile pe care trebuie sa le intretin zi de zi. Nu vreau sa fiu obligata sa stau cu nimeni. Ma invidiez din ce in ce mai mult. Imi invidiez timpul liber din vara anterioara, chiar daca ma plangeam ca nu prea aveam asa ceva, din cauza lucrului la farmacie. Ma invidiez pentru momentele in care puteam sa vin acasa, sa plonjez in pat, sa ma uit pe fereastra si sa las razele soarelui sa-mi mangaie fata fara ca macar o grija sa-mi treaca prin creierul asta neurotic al meu.

N-as vrea sa scriu despre ce ganduri morbide imi trec prin cap in fiecare minut al fiecarei dimineti de luni pana vineri. N-as vrea sa constat ca numai o eliberare sordida ar putea sa-mi redea independenta de care beneficiam inainte, dar pe care nu vroiam sa o constientizez sau mi se parea inca, destul de limitata.

M-am saturat sa stau degeaba, in casa, sa nutresc sentimente cotnradictorii vizavi de o persoana, sa o urasc si, in acelasi timp sa o iubesc si sa vreau sa nu o pierd. Sa imi plang de mila in timp ce-mi mananc salata, in fiecare seara, sa rad de una singura gandindu-ma cat de frumos are sa fie cand au sa-si dea seama ai mei ca traiesc cu o nebuna in casa. Adica eu, da.

Fara indoiala, nu cred ca-mi pierd mintile, sau macar un dram de ratiune trebuie sa mai am, ratacita printre circumvolutiunile astea care, de la o vreme, oricum nu-mi folosesc la nimic.

Asa ca ...uite,hai sa termin, totusi, intr-o nota relativ optimista. Va doresc o vara mai racoroasa decat a mea, cu putine ganduri tulburatoare, cu putine persoane care sa va streseze si sa va faca existenta simpla sa para o corvoada, cu cat mai mult timp liber in care sa AVETI VOIE sa cititi o carte fara ca NIMENI sa va intrerupa in mijlocul unei fraze, si cu multa, multa, multa liniste.

P.S.: Am sa scriu doar pe CineBooks o vreme destul de lunga. Cine doreste sa ma scoata de la blogroll sau link-exchange este binevenit.

Women have their issues, but men sometimes have more.

Mutam posturile aseara, cum bine fac adeseori, avand in vedere maldarul de programe de rahat de la televizor, si-am dat peste o cretinatate de emisiune de pe Prima Tv, "Cearta in bucate". In editia de aseara era vorba de o doamna care nascuse in urma cu 10 luni si care, atat in cursul sarcinii, cat si dupa aceea, luase in greutate destul de mult.

Hotarata sa-si tina in frau poftele si sa faca o schimbare majora in modul in care se hraneste si isi hraneste familia, femeia cheama 'o echipa de profesionisti' alcatuita dintr-o doamna si un domn, care sa o ajute cu regimul si sa-i explice ce alimente sunt sanatoase si ce alimente sunt nocive. Femeia trecuse printr-o depresie post-natala, din cate am inteles, datorata mai ales cresterii in greutate. Mai mult, sotul ei nu o mai atingea [asta ca sa ma exprim frumos] deloc de la o vreme, tot din acelasi motiv.Desi problema asta nu aparuse in conversatiile dintre profesionisti si cei doi, uite ca, in timp ce erau in supermarket, doamna din echipa respectiva se hotaraste sa sparga gheata si sa-si dea cu parerea privind sprijinul pe care sotul ar trebui sa il ofere nevestei. Din nefericire, spectatorul de rand constata ca scuza principala pentru dezinteresul total pentru copil, alimentatia acestuia precum si stilul de viata al nevestei sale erau munca si... si... "daca ati fi vazut-o cum arata la nunta si cum arata acuma.. normal ca ati gandi ca mine si nu v-ati mai atinge de ea".

Bai porcule.

O femeie nu este o jucarie pe care sa o intorci pe toate partile si pe care sa o folosesti cand si cum ai tu chef. O femeie nu e o sclava oarecare, si nu e obligata prin lege sa-si respecte sotul, sa il astepte cu masa pusa, si mai ales sa ii accepte capriciile de moment. O femeie este OM in primul rand, si are si ea niste drepturi. Faptul ca, intr-adevar, avem mai multe nevoi si mult mai multe depresii decat voi nu ne face neaparat mai labile si mai greu de suportat. Cata vreme exista logica in lumea asta, si cata vreme si o femeie face parte din aceeasi clasa de Homo sapiens sapiens ca si orice barbat, se poate discuta cu ea.

Pentru noi, intotdeauna au sa fie mai importante gandurile si sentimentele decat chestii frivole ca celulita de pe cur [pardon my french] si cat de bine arati. Chiar daca multe dintre noi se ingroapa in superficialitate si,generalmente, intr-o existenta triviala, mai ales in cursul anilor de tinerete, incercand sa le facem pe plac tuturor dobitocilor care ne trec prin brate si care nu vor insemna, cu siguranta, nimic, pana la urma, cand atingi varsta onorabila de 30 de ani [pentru o femeie fiind un pas cu adevarat important, devenind cea.."trecuta"], ce conteaza mai mult ? Sa ai o familie, si sa ai cine sa-ti ofere un sprijin la greu. Sa ai cu cine sa te tii de mana cand te plimbi prin parc. Sa ai pe umarul cui sa iti asezi capul, seara cand te lungesti in pat. Sa ai cine sa te sarute pe frunte si sa te priveasca tandru.

Chiar daca majoritatea dintre noi isi pierd fizicul de invidiat, chiar daca grijile si necesitatile cotidiene ne marcheaza mai mult decat ar trebui si chiar daca, alcatuind o lista de prioritati, decidem eronat ca odraslele noastre primeaza mai mult decat o consideratie pentru propria persoana, ramanem tot oameni. La fel ca si voi.

Faptul ca unii barbati nu pot pur si simplu aprecia eforturile realmente disperate pe care le poate face o femeie doar ca sa le fie pe plac ma infurie la culme.

Ia sa vedem. O zi din viata unui barbat, din perspectiva mea.

Sa presupunem ca lucrezi la o firma. Esti contabil sau functionar, ai o oarecare munca de birou, platita cu un salariu mai mult sau mai putin satisfacator. Esti casatorit. Te trezesti dimineata la ora 7, ajungi la 8 la serviciu, iti bei cafeluta, si calculezi niste cifre pana la ora 4 cand iesi victorios de la birou. Vii acasa. Te asteapta mancarea fie in frigider [daca nevasta e plecata la piata sau prin alta parte], fie calda si proaspata. Mancati impreuna, rostind cuvinte monosilabice pe post de fraze, care ar trebui interpretate ca si conversatii afective. In cazul in care ai un copil, urletele lui te scot din sarite si-ti vine, in mod continuu, sa-l dai cu capul de pereti. Gandesti, fara indoiala, ca n-ar trebui sa fii obligat TU, din cadrul acestui cuplu, sa suporti si una ca asta, dupa ce ca muncesti zi de zi si aduci in casa majoritatea banilor. Intr-un sfarsit, se face liniste, asa ca te apuci fie de mestesugit ceva, fie de o pasiune oarecare, fie, de ce nu, de jucat pe calculator. Se face seara. Va culcati. A doua zi la fel.

Daca, in cadrul acestui scenariu, ea comenteaza ceva si isi exprima nemultumirea conform careia nu mai discutati ca la inceput, iar schimbul de informatii dintre voi doi a ajuns comparabil cu sistemul binar, tu iti motivezi plictiseala cu "probleme la serviciu" sau "oboseala".

Acum - imi dau seama ca e drept, majoritatea barbatilor chiar se spetesc muncind, in special cei care nu au diplome de bacalaureat, studii superioare sau diverse prostii de genul asta care sa-i ajute sa se plaseze pe un post ceva mai stabil si care sa nu necesite efort in special fizic. Si, intr-adevar, e la fel de drept faptul ca o femeie cand se plictiseste ajunge una-doua la o oarecare depresie. De aici o serie de intrebari fara raspuns, care trebuie neaparat enuntate barbatului, care si-asa e destul de tracasat de ceea ce face la servici.

Doar ca, in cadrul unei relatii ar trebui sa existe niste limite bine stabilite. Cand esti acasa, esti ACASA. Si chiar daca ti se pare ca nevasta-ta e o nasoala si chiar daca-ti vine sa o inseli cu cel putin primele 20 de femei pe care le-ntalnesti in cale dimineata cand iesi din casa, daca vrei o viata linistita nu o vei face. Eventual vei discuta cu ea si veti stabili impreuna un program si un regim de viata care, indirect sau in timp, sa o determine sa slabeasca fara prea mult efort, si, mai ales, sanatos.

Intotdeauna am sa regret ca m-am nascut in secolul 20. Generatia mea este plina de cocalari si pitipoance, care nici n-au par la subbrat si ies in cluburi, fumeaza, beau si, ce e si mai rau, sunt dominati de o promiscuitate iesita din comun. Ce ganduri poate sa aiba un individ care de-abia a implinit 18 ani dar fumeaza si bea de la 13, si-a inceput viata sexuala la 14, si declara, sus si tare, ca nu a citit in intreaga lui viata nici macar o carte? Ce sanse are Terra, in acest context, sa nu mai fie suprapopulata si sa ne reproducem controlat si rational, pentru a beneficia de resurse nutritionale indestulatoare? Cand mai toti prostii din ziua de azi nici macar nu stiu cum arata un prezervativ, dar au grija sa insemineze vreo 3 femei..

Ei dar barbatii au nevoi. Si asta stie toata lumea. Au nevoi mai mari decat femeile.

Dar fetele d 12-13 ani ce scuza mai au? Cand raman insarcinate cu dobitocul popular din scoala? Cine greseste aici, parintii ca nu le-au oferit destula educatie, ca nu le-au explicat cum e cu protectia, ca nu le-au controlat destul? Sau, mai degraba, chiar ele, pentru ca au cautat pe internet, s-au lasat influentate de anturaj, ca au ajuns sa creada ca, pentru ca toata lumea o face, e amuzant si popular..?

Incep sa cred ca 2012 n-ar fi un an asa de rau pentru vreun cataclism natural, ca sa decimeze vreo 3 sferturi din populatia humanoida de pe planeta asta. Si-as vrea mai ales, sa vad atunci, fara atata tehnica si fara genii, ce face un prost care a fost preocupat pana acum doar de imaginea lui. Cum isi construieste un bordei, cum isi planteaza niste grau ca sa aiba ce manca, cum poate sa vaneze sobolani sau orice altceva, cum mai gaseste timp si pentru a se reproduce printre toate grijile astea. Cum deplange, zi dupa zi, Lamborghini-ul pe care i l-a dat mamica de ziua lui, in urma cu doar cateva luni.

Oh end, do come.

M-as ascunde ..

intr-un ochi de pisica, asta ca sa vad si eu cum priveste lumea un pufos mic si dragalas, pe care-l sufoca toata lumea cu atentie si care nu se sperie, ca mine, atunci cand diversi indivizi si individe vor sa puna mana pe el si sa fie prietenosi.

intr-o trufa de catel, zburdalnic si obraznic [sper totusi sa nu fie pechinez, avand in vedere ca singura data cand mi-am facut antirabicu' a fost cand am fost muscata de unul dintr-asta], ca sa stiu cum e sa fii macrosmatic si sa simti de la zeci de metri mirosuri interesante. Ca sa aflu cam a ce miroase o conserva care unui om i se poate parea dezgustatoare, dar eu m-as linge de zor pe botic daca as avea-o-n fata.

intr-un fir de iarba, ca sa ma mangaie vantul toata ziulica, si sa nu sufar de caldura. Si da, chiar daca as risca sa se faca pipi pe mine, cred ca tot as fi mai fericita acolo decat in casa, transpirand de zor si nefacand nimic. Verzulie, dimineata udata de roua, dupa-amiaza transpirand de la soare si seara leganandu-ma intr-un fel de dans in care ma antreneaza amantul meu tandru, vanticelul.

intr-un fir de praf. Ca sa stiu cum e sa fii alungat de colo pana colo, sa nu te iubeasca nimeni, sa te arunce-n strada impreuna cu ceilalti frati ai tai, sa ajung la tomberon si sa miroase groaznic, si totusi sa-mi pastrez optimismul si microorganismele dinauntru.

intr-o nota melodica dintr-un cantec frumos. Ca sa stiu si eu, pentru prima oara, cum e sa emotionezi atatia oameni deodata, si cum e sa-i faci pe unii sa planga, si pe altii sa se bucure.

intr-o raza de soare, ca sa-mi pot mangaia publicul, fara ca el macar sa se gandeasca vreodata la mine.

intr-un cuvant dintr-o carte, ca sa alcatuiesc o fraza oarecare, simpla, concisa, dar care poate schimba lumea cu ideea pe care o inspira.

intr-un sarut de la 16 ani, ca sa fiu sufocata de catifelarea ambelor parti.

Prostii de vise.

Am avut unul dintre cele mai ciudate vise EVER as-noapte. Se facea ca eram prin Egipt, care, miraculos, era situat pe la etajele 4-5 ale blocului meu [deja o dau in SF-uri, stiu, dar subconstientul meu aparent numai povesti dintr-astea fara logica creeaza], si eu, bineinteles, faceam niste sapaturi.

Toate bune si frumoase pana aici. Doar ca am descoperit doua sarcofage care erau in staza [stasis - un fel de hibernare care practic ingheata de tot corpul, care nu consuma si nici nu produce vreun fel de energie, deci poate trai pe o perioaad aproape nedefinita pana e trezit] si pe care, evident, le-am dezactivat si i-am trezit la viata pe cei doi de dinauntru. Acuma intervine partea realmente socanta, cel putin pentru mine. Erau doi copii. O fetita si un baiat. Fetita era bunica-mea in tinerete, desi se presupunea ca intrase in staza cu 10.000 de ani inainte de momentul sarcofagelor.

Deci..ok. Inteleg ca uneori, creierul uman trece prin niste momente de prostie acuta. Dar chiar asa de des, dom'le? SI, in cazul in care eu vreau sa-mi transmit mie insami vreun mesaj criptat.. nu cred ca am sa reusesc vreodata sa o fac prin intermediul Egiptului de la etajele 4-5, sau prin intermediul vreunui sarcofag in staza.

:O

Voi ati avut vise care sa sfideze orice lege a realitatii? :)




Asta-mi punea mama sa ascult in viata intrauterina.

Citatul zilei

L'histoire est une suite de mensonges sur lesquels on est d'accord. [Istoria este o serie de minciuni asupra cărora s-a căzut de acord]

Napoleon I al Franţei, după bătălia de la Waterloo, 18 iunie 1815

Inhalatia

Da da, inhalatia. Nu-s mare fana a leacurilor babesti, dar uite ca am ajuns la problema asta, in urma unor dureri de cap realmente inumane. Urasc sa ma doara capul, desi nu e nimic nou sa o zic, deoarece cred ca fiecare dintre noi simte asta. Sa ma doara capul e ca si cum m-as lovi in el cu un ciocan ascutit, o data la 10 secunde, ritmic, provocand si-un ecou care-mi da o stare acuta de nervozitate de care nu pot fi trasa la raspundere. Mai am si obiceiul, destul de prost, sa fiu relativ depresiva cand ma doare capul. In alte cuvinte, you do not want to know me with a headache.

Avand in vedere ca ieri am luat 2 Fasconale si un Coxtral, toate cu efect extraordinar pe moment, dar ale caror influente au intrat in picaj maxim dupa o ora in urma administrarii, ajunsa acasa pe la 9 si jumatate aseara, a trebuit sa fac ceva. In timp ce ma jeluiam de zor si-mi scoteam parintii din sarite, mi-a venit ideea sa-mi fac o inhalatie. Ceea ce a fost genial, de altfel. Cum acuzam dureri in toata partea dreapta a capului [frunte, ochi, ureche, maxilar si chiar si amigdala respectiva], am exclus, initial, posibilitatea vreunei sinuzite. Cred insa, ca, pana la urma, asta a fost.

In prezent am 2 inhalatii la activ si nici o durere de cap.

Nu stiu cu exactitate ce fel de plante ar trebui sa folosesc, dar imi fac un amestec destul de satisfacator [zic eu]: musetel, muguri de pin, patlagina, galbenele, 1 pliculet sunatoare si, bineinteles, inhalant. Stiam, de undeva, ca nu e chiar asa de bine sa amesteci mai multe tipuri de plante cand iti faci un ceai. Sper sa fie diferit, in cazul inhalatiei, ca doar nu beau potiunea magica reiesita din combinatia de mai sus. Mai ales cu inhalantul, care e cam alcoolic, ar iesi niste efecte trasnet.

S, voi folositi vreun leac atunci cand va este rau, sau cand va doare capul? Chiar m-ar interesa, daca folositi si mai ales daca functioneaza :)

Am iesit din casa.

Da, ieri s-a intamplat minunea. Pentru mine iesitul din casa inseamna a merge intr-un bar, cafenea, sau de ce sa nu-i zic pe sleau, crasma [dar in care sa nu beau alcool]. Chestia asta n-am mai facut-o de vreo jumatate de an, daca nu ma insel, la modul ca, atunci cand merg la Catalin, merg la el acasa, si deci nu prea pot spune ca ies in lume.Desi, acolo este Stargate [paragraf terminat intr-un sunet apocaliptic de mirare totala, si de ingenunchiere in fata maretiei Stargate-ului].In bar nu-i Stargate. Nu, nu.

Orisicat, ieri a trebuit sa o fac si pe asta, pentru ca a trebuit sa ma vad cu SatanicVals, care a castigat cel de-al doilea loc la concursul mult-adulat si mult-mediatizat organizat de mine [not]. A fost destul de draguta toata faza. N-am mai facut asta de foarte multa vreme, sa ma intalnesc cu cineva cu, care nu ma cunosc, si cu, care am facut cunostinta pe Internet. Trebuia sa ne vedem la 17:30. Bineinteles ca am ajuns acolo la 17:00. M-am orientat linistita inspre o banca si-am inceput sa citesc din Marea, de John Banville. La ora 17:34 am inceput sa ma agit. Ma gandeam ca, desi vorbisem noi pe messenger ca sa ne vedem in cursul zilei respective, poate retinusem eu gresit si intalnirea noastra avea sa se desfasoare in ziua urmatoare. Nu stiu de ce, de fiecare data cand se intampla ceva potential neplacut, cumva trebuie sa fie vina mea si a memoriei mele proaste.

Dar uite ca nu, stateam doar in locuri diferite. E drept, in aceeasi zona, dar ne asteptam la 7 metri maxim una de cealalta, nerecunoscandu-ne. Asa ca am facut-o si pe asta si uite ca n-a fost asa de greu.

Am fost in Master Pub. Interesant locsor, interesanta muzica, dar cam...mare. Foarte mare.

Concluzia e ca ne-am si imprumutat 2 carti: eu i-am dat "Apa pentru elefanti", de Sara Gruen si "Zgomot alb", de Don DeLillo, iar de la ea am primit "Parfumul", de Patrick Suskind si "Lolita", de Vladimir Nabukov.

De-abia astept sa-mi implantez neuronii in ele. Sper doar sa nu uit sa-i iau inapoi, ca mi se mai intampla si asta.

Cum ziceam, CineBooks o sa se mute intr-o casa noua, si probabil ca am sa aleg o platforma wordpress pentru asta. Dar, pana una alta, vreau sa schimb numele, pentru ca mi se pare din ce in ce mai lipsit de substanta. Si, cum sunt myths-freak si history-geek, am ales, ca inspiratie pentru noul nume, mitologia nordica, si-anume cea a vikingilor.

Stiti voi, Odin, Thor. Cu ocazia asta, cautand pe wikipedia, am aflat niste chestii incredibile. Am avut o carte despre vikingi pe care am devorat-o, cand eram prin clasa a 5-a parca, dar nu mai tin minte mare lucru.

Astfel, in mitologia nordica, lumea este impartita in Asgard si Midgard. Asgard e taramul zeilor, in care traiesc Odin [un fel de Zeus local], fii sai [printre care si dragutul de Thor, zeul tunetelor si fulgerelor, exponent de seama al razboiului si dotat cu un ciocan magic], sotia lui, Frigg [zeita cerului, iubirea, fertilitatea, frumusetea], Freyr [zeul fecunditatii, ploii si fertilitatii], Tyr [zeul razboiului, care hotaraste sortii de izbanda], Loki [cel mai malefic dintre toti, care, desi apartine unei alte familii, traieste impreuna cu cea a lui Odin si ajunge sa-i lucreze pe la spate pe toti, initiind Ragnarok -sfarsitul lumii]. Midgard este taramul oamenilor, "lumea de mijloc", inconjurat de un ocean imens, in care traieste sarpele Jormungand, care este atat de mare incat impiedica iesirea oricarui individ. Midgard va fi distrus in Ragnarok.

Raiul e Valhalla [dupa cum, sunt convinsa ca stie toata lumea], si un fel de iad [desi nu cine stie ce] este Helheim, pazit de zeita Hel, si ai caror ocupanti sunt cei care mor de batranete si in urma bolilor. In alte cuvinte, cei care nu au sansa sa moara eroic, pe campul de lupta.

Ce-mi place foarte mult la toata mitologia nordica e ca se pune foarte mult accent pe curaj, bravura in general si spiritul de sacrificiu, de a-ti salva onoarea chiar cu propria viata. Tari vikingii astia.


In alte cuvinte... cum sa se numeasca noul blog despre carti?

Am expediat cartile astazi, prin Posta Romana. Estimez ca vor ajunge, cel tarziu, vineri, 17 iulie.

Atat.

Diminetile.

Le iubesc. In acea ora cat imi ia sa ma dezmeticesc, de fapt [in alte cuvinte da, daca trebuie sa ma trezesc la 6 mai degraba ma trezesc la 5], imi plac diminetile pentru :

- mirosul cafelei macinate si ajunse, apoi, magic, in cana mea
- copilasii care merg la scoala cu parintii, in graba, ca sa nu piarda autobuzul
- mirosul general de mic-dejun care vine din tot cartierul si care-mi inunda narile, in timp ce stau tacticoasa la geamul meu de la bucatarie. Briose, clatite, oua ochiuri, poti ghici ce gateste fiecare familie in parte
- tacere. Nu stiu cum o fi la altii, dar noi nu suntem foarte vorbareti dimineata, si ador asta. Sa nu fiu intrebata nimic, sa fiu lasata in pace = raiul meu personal.


Daaaar... urasc atunci cand trebuie sa ma trezesc devreme, ca sa ajung tocmai in celalalt capat al orasului. Sau atunci cand ploua torential [ca astazi] si nu stiu cu ce sa ma imbrac [desi eu iubesc realmente ploaia, dar asta e o alta poveste]. Sau sa stiu ca voi calatori cu autobuzul 41. Sau sa stiu ca-mi voi vedea colegii [pe care-i iubesc foarte foarte mult - NOT]. Sau sa ma astept sa-mi predea un octogenar, 2 ore neintrerupte, fara pauza.

Noapte buna :))

Cum am facut 100 de dolari in 2 ani

Imi dau seama ca titlul suna absolutamente penibil, dar trebuie sa recunosc ca asta e adevarul. Scria, zilele trecute, si Anti-Plicti despre asta, si-anume ca imbatranesti pur si simplu pana sa aduni o suta de dolarei prin reclamele Adsense.

Iata ca, insa, acum vreo saptamana si jumatate, a venit marele momente in care am fost la posta si mi-am ridicat banii, echivalenti in lei. Mi s-a parut cumva magic sa ridic niste bani si sa nu fi facut nimic pentru ei. Chiar daca da, astept de vreo doi ani sa se adune, si da, m-am chinuit sa scriu despre orice mi-a trecut prin cap numai ca sa am un continut. Imi pare rau sa zic asta, dar nu sunt printre cele mai amuzante persoane de pe planeta asta, si chiar daca-s usor de amuzat, eu una nu-s capabila nici de a zice bancuri, glume, nici de a face faze funny.

Asa ca, daca ati selectat modalitatea de plata prin Western Union la Adsense, pe data de 24 a lunii in care atingeti 100 $, o sa va apara o imagine de genul asta, la Payment details:



P.S: e destul de evident ca acolo ar trebui sa fie, in mod normal, numarul secret si suma de bani primita :)

Asa ca, pana la urma, desi ma pot plange ca am castigat suta asta extrem de greu, in cursul celor doi ani de cand am blogul asta, pana la urma eu n-am facut mare lucru. Eu doar am asteptat clickurile.


Cred ca CineBooks o sa se mute, cat de curand, la alta adresa, cu alt nume.

Planet Earth

Ieri am ramas absolut stupefiata de prostia umana. Stiam ca ea nu are limite si imi doresc, adeseori, sa vina naibii un meteorit si sa rada orice urma de Homo sapiens sapiens de pe planeta asta, care a ajuns intr-o stare realmente deplorabila numai din cauza noastra. Dar iata ca ieri, uitandu-ma la un buletin de stiri la televizor, am aflat cum un dobitoc [altfel nu-l pot numi] si-a lasat fetita nesupravegheata si aceasta a cazut intr-un fel de put. Bineinteles, au fost chemati pompierii cu toate resursele lor, si credeti-ma, s-au chinuit oamenii aia ore in sir sa o scoata de acolo. Toate aceste eforturi culminand cu extragerea corpului neinsufletit al unuicopil nevinovat.

M-am saturat de atata prostie, si cred ca exista multi oameni care imi impartasesc opinia. In mod clar nu sunt eu printre persoanele care sa-si permita sa-si exprime o parere legata de evenimentele totalmente stupide care au loc in lumea asta, dar nu ma pot abtine sa ma simt profund dezgustata de tot ceea ce vad la televizor.

Dupa ce m-au bombardat cu stiri despre moartea lui Farah Fawcett, dupa ce-a mai murit si Michael Jackson si toata lumea numai despre asta vorbea.. dupa toate porcariile care se intampla si pe care le vad infatisate intr-o lumina dizgratioasa la televizor, pot spune ca m-am saturat pana peste cap de mass-media si de oameni in general.

Daca ar fi sa mor pentru animalele si plantele din lumea asta, daca as sti ca, o data cu mine, ar disparea orice prost care polueaza gratuit si inutil mediul inconjurator [aici nereferindu-ma doar la o poluare chimica si fizica, ci si la una fonica si informationala], m-as sacrifica benevol.

In ultima vreme, am avut sansa sa urmaresc o serie de documentare facute de BBC, care fac parte, toate, dintr-un proiect numit "Planet Earth". Cu ocazia asta, am invatat despre o multitudine de specii de existenta carora nu avusesem habar niciodata, si, de asemenea, am avut sansa sa constat ca VIATA, in toata frumusetea ei, trebuie pretuita ca un fulg de nea. Trebuie sa avem grija de absolut tot ceea ce ne inconjoara, iar ideea ca, in cursul urmatorilor ani, toata natura ar putea sa-si schimbe infatisarea din cauza actiunii noastre cretine invazive, ma indurereaza profund. Ma doare si ca ursul Panda nu mai are ce bambus sa manance, din cauza dezvoltarii exagerate a infrastructurii si a oraselor, ma doare si ca ursul polar n-o sa mai aiba unde trai, din cauza topirii exagerate a ghetarilor, ma doare ca anual, dispar atatea si atatea specii numai din cauza NOASTRA.

Uitati si voi ce frumos:

Nimic important

Inca nu am avut timp sa expediez premiile. Sper ca nu va suparati pentru asta, dar sunt destul de ocupata cu a avea grija de bunica mea. Astazi, spre exemplu, am fost la prima statie pentru ca eu sa-mi iau Jurnalul National cu romanul "Cartea Mironei", de Cella Serghi, si pentru ca ea sa-si cumpere niste ceai anti-alergic de la un magazin Plafar.

Am cautat prin imprejurimi paine fara sare, pentru ca ea tine un fel de regim [are diabet], dar n-am reusit sa dam peste nici o brutarie care sa faca asa ceva. Astfel ca s-a decis sa-si coaca ea niste paine., ceea ce, bineinteles, ma bucura, dat fiind faptul ca ceva facut in casa e intotdeauna mai bun si natural decat ceva cumparat.

Apoi, am fost pe la o prietena de-a ei, care ne-a tinut o gramada de vorba, dar, cum s-a terminat in sfarsit sesiunea si, cum, din fericire, nu mai am pentru moment nimic de invatat, am putut sa-mi petrec timpul ascultandu-le. Afara este foarte cald, si cred ca in curand au sa fie cam 35 de grade, deci singura solutie la problema asta e sa stau cat mai mult prin casa, la racoare.

Pana una-alta, intentionez sa scriu, in momentele urmatoare, pe CineBooks un articol despre Tess d'Urberville, un roman absolut fantastic si pe care am avut sansa sa-l citesc datorita colectiei Cotidianul, in cadrul careia a aparut. Sa achizitionezi un roman atat de valoros la un pret aproape derizoriu [7 lei] mi se pare mai mult decat o afacere. Pe langa ceea ce poate insemna el, adica hrana pentru suflet si constiinta, este si un mod frumos si economic de a le lasa urmasilor tai o mostenire mai valoroasa decat o oricare alta. :)

Va doresc o zi buna [cat mai racoroasa, daca se poate] :)

After the storm

Dupa scandalul iscat de rezultatele concursului, nu pot sa spun decat ca m-am lecuit pentru totdeauna de organizat orice fel de competitii. Cei care veti dori de acum sa lasati comentarii la orice articol, veti constata ca sunt moderate, si ca nu orice neavenit are dreptul sa-si exprime parerea. Am luat decizia asta dupa ce-am fost atacata intr-un mod putin spus barbar. Nu intentionez sa critic pe nimeni, si asta pentru ca nu m-am enervat pe cat as fi putut-o face. Am un motiv destul de simplu, pe care-l invoc pentru atitudinea mea impasibila: chiar nu ma intereseaza perspectiva altor persoane asupra mea. Nu joc nici un rol de idioata poleita cu un strat fin si aurit de cultura, iar asta e pentru ca am trecut de mult de varsta stupida la care sa ma apuc sa ma cobor la nivelul tuturor care arunca-n mine cu pietre. N-am petrecut ani buni in compania cartilor, n-am facut 4 ani de filologie, n-am fost la atatea si atatea olimpiade [daca tot e vorba sa aruncam in noi cu diplome], ca sa fiu numita, cred, destul de incorect, inculta.

Nu m-ar surprinde absolut nimic din ce-as putea auzi despre mine. Tocmai de asta, daca vreti sa ma injurati cu patos, chiar va rog sa continuati sa o faceti in comentariile care n-au sa apara niciodata publicate aici.

Concluzia e, in orice caz, urmatoarea: o persoana prea plina de sine, prea inecata in propriile aere de superioritate, prea buna pentru aceasta lume care nu o intelege si care n-o va face, cu siguranta, niciodata, si care aspira la o conditie de 'enfant prodige' dar ramane a fi un nimic, nu are ce cauta pe acest blog. Acest loc plin de incultura, pe care nazuiesc sa scriu, ocazional, ideile pe care le am, care stiu ca sunt plictisitoare si neinteresante, dar macar le am. Cred ca tine, cumva, de aspiratiile fiecarui individ sa constientizeze daca e capabil sa se auto-depaseasca, sa accepte o infrangere banala, si mai ales, sa nu dea in penibil in urma acesteia.

Pana una-alta, as dori sa aveti in vedere, cand ma judecati, urmatoarele chestii:

1. Sa nu uitam ca toate cartile sunt cumparate din banii mei, si daca vroiam puteam sa le dau si prin tragere la sorti oricui dorea basca mea. [asta ca sa ma exprim mai golaneste].

2. Gusturile nu se discuta, iar asta cred ca stie toata lumea, de la inceputurile timpului. Faptul ca am apreciat mai degraba continuarea in gen roman policier a Mihaelei in detrimentul celorlalte, nu inseamna neaparat ca literatura politista este extrem de facila, ca nu pune nici un fel de dificultati si ca, mai ales, este cea preferata de mine. Total eronat.

3. Nu ma cunosc cu Mihaela. Recunosc ca am avut sansa sa ma mai intersectez in trecut cu Alina si Aditza. Dar atat. Ah si apropo, nu imi sunt prieteni, cum s-a sugerat. Nici macar nu ne-am vazut vreodata la fata.

4. Concursul acesta n-a fost organizat de nici o firma, n-am avut nici un sponsor, si, deci, nici o obligatie fata de participanti. Ma rezum doar la expedierea corecta a premiilor, si atata tot. Nu sunt nici in masura sa-mi exprim parerea asupra continuarilor voastre. E pur si simplu o alegere subictiva, si a fost alegerea mea [tot subiectiva] cui sa dau sau nu cartile.

Asa ca multumesc, si pentru injuraturi, si pentru cuvintele frumoase, si va promit solemn ca acesta a fost ultimul concurs organizat de mine. :)

Concurs - rezultate

1. Alina http://ordinarystuff.wordpress.com/ - 8,53

2. Alina. http://cosy-in-the-rocket.blogspot.com/ - 8,33[3]

3. Aditza http://aditza365.blogspot.com/ - 8,3

4. Eugen http://sarmanuldionis.wordpress.com/ - 9,1

5. Iuli http://iulian-badanoiu.blogspot.com/ - 7,66 [Rosie NU e om]

6. Mihaela http://blululup.blogspot.com/ - 9,5
7. Nenoroshanu http://www.stonedagain.wordpress.com - 8
8. Francesca http://ispyta-ta.blogspot.com/ - 8,5

9. Ylva http://satanicvals.blogspot.com/ - 9,4

Premiile apartin, deci, urmatoarelor persoane:

I - Cortul rosu, de Anita Diamant + un DVD cu "Un film simplu" -> Mihaela http://blululup.blogspot.com/ - 9,5

II - Dublu limbaj, de William Golding; O iubeam, de Anna Gavalda. -> Ylva http://satanicvals.blogspot.com/ - 9,4

III - O iubeam, de Anna Gavalda; Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald -> Eugen http://sarmanuldionis.wordpress.com/ - 9,1

Mentiune I - Homo Faber, de Max Schlink -> Alina http://ordinarystuff.wordpress.com/ - 8,53

Mentiune II - Somnul de veci, de Raymond Chandler [in editie mai veche, Enigma 1990] ->Francesca http://ispyta-ta.blogspot.com/ - 8,5

Premiu special - Aditza, pentru a fi colectat concurenti :)

Ghidul lenesului, de Tom Hidgkinson :)

Nu stiu cum o sa vi se para rezultatele, dar eu zic ca am notat cat de cat corect, in functie de cat de mult s-a chinuit lumea sa scrie, si in functie uzul cat mai corect al limbii romane. Sper sa nu va dezamageasca prea mult.

p.s.: contactati-ma, va rog, la adresa de e-mail dried_daffodil@yahoo.com , pentru a-mi scrie numele si adresa voastra complete.

Voci adevarate

P.S: Stiu ca m-a cam luat valul spre sfarsit si-am bagat mai multa rockareala, dar cred ca melodiile astea trebuie sa le aiba fiecare om normal :D.

Elucubratii infricosate.

Cred ca devin din ce in ce mai constienta ca, de la o vreme, sufar de agorafobie. Si nu e numai ideea de a-mi parasi spatiul cunoscut, ci conceptul in sine de a da ochii cu alte persoane, pe care nu le cunosc si nici nu doresc asa ceva, si care-si arunca privirile infometate asupra mea. Din nici un motiv evident, bineinteles.

Urasc sa fiu privita, urasc sa stiu ca sunt persoane care nu au altceva pentru ce sa traiasca decat pentru a comenta alti oameni, urasc sa stiu ca merg linistita pe strada si deodata aterizeaza reflectia persoanei mele [rasturnata] pe retina unui idiot. Nu-mi place asta, si ma dezgusta la fel de mult ca ideea de a avea pe mine secretiile unui paianjen, sau de a fi fost scuipata de vreo insecta sau creatura fantastica gretoasa. Vreau sa ma sterg de priviri, sa fiu o data in viata asta curata, si sa ma stiu singura si linistita doar pentru ca nu ma vede nimeni.

E asta o psihoza? S-ar putea, dar nu ma pot abtine sa gandesc ca, societatea asta, dominata de o asa-zisa civilizatie, e construita de o asa maniera incat sa te determine sa tii tot la parerea celorlalti mai mult decat la propria opinie. Dovada e si ce mi-a spus mama astazi dimineata : nu poti iesi din casa imbracata toata in negru, dar cu slapi rosii de guma. Bineinteles ca ratiunea mea a fost de tot cacatu, respectiv ca am pledat pentru cat erau de confortabili acei slapi ieftini rosii de guma. Dar uite ca, in ultima instanta, a trebuit sa cedez, muscandu-mi limba de frustrare, pentru ca, din nefericire, traiesc intr-o societate si nu in codru.

Asa mi-as mai lua lumea in cap uneori si m-as retrage fie la o manastire fie m-as face padurar, sa stau singur cuc in padure si sa nu ma frece nimeni la cap..sa aud doar mierlele si alte pasari maiestre cum se-ntrec in triluri..sa-mi cresc rosii si ardei grasi in spatele casutei, si sa am o gaina-doua [pe care sa nu mi le fure vulpea, ca altfel ii smulg jugulara cu dintii personal :))].

Dar, din nefericire, o sa fiu, cel mai probabil, condamnata la a-mi petrece existenta mizerabila incastrata adanc in interiorul spatiului citadin. Asta da viziune optimista.

Star Trek - the movie

Tot am zis zilele astea ca am sa scriu despre el, daca tot l-am vizionat marti [daca-mi aduc aminte bine si nu s-a intamplat cumva sambata :))].

Dupa cum stiu unii dintre voi [cei care mai citesc aberatiile astea de pe aici], I'm kind of a freak/geek. Pasiunea mea pentru science fiction a debutat anul trecut. Mai intotdeauna am avut o oarecare fascinatie pentru tehnologie, chestia asta demonstrandu-se prin lucrurile pe care mi le-am luat din alocatie si bursa [mobil, televizor, mp3 player cand nu prea avea lumea, boxe, joculete - pe care, apropo, tot eu le reparam. nu ma dau mare electronist, dar sa potrivesc doua fire acolo stiu. :) Pacat ca mi-am cam pierdut talentul, de la o vreme.] Ei si.. am avut sansa sa vizionez un intreg serial, Star Trek Deep Space Nine, care mi-a placut extrem de mult si datorita caruia am si citit primul meu roman SF [Twist of Faith].

Captain Picard mi s-a parut, de cand eram copil, cam snob, prea britanic, prea chel, prea principial si cu prea multe conceptii asupra existentei in general si asupra razboaielor. De asta, pentru mine, The Next Generation si seria cu Enterprise nu prea m-au incantat. De la o vreme, cand imi sare magic telecomanda in mana, mut rapid pe AXN Sci Fi, unde pot ocazional viziona Star Treku' ala vechi tare, de prin anii '70. Spre surprinderea mea, prima oara cand am vazut un episod, am ramas cam neplacut impresionata de multitudinea de combinatii si aventuri pasionale care au loc intr-un serial care ar trebui sa fie preocupat mai mult de tehnica decat de interrelatii umane.

Sambata, insa [sau marti, in functie de cum imi joaca feste memoria], am vazut in sfarsit noul film Star Trek. A carui actiune se petrece, desigur, inainte de serialul din anii '70. E destul de tipica atitudinea asta, si precaderea de a realiza pelicule de lung metraj cu idei concepute aparent inaintea actiunii propriu-zise [vezi Star Wars al lui George Lucas, post-2000]. Dar sa stiti ca n-a fost rau deloc. Pe langa vestimentatia [relativ penibila] personajelor, care in loc de o uniforma bine pusa la punct aveau PULOVERE de o nuanta dubioasa de ocru-galbui, si pe langa multitudinea de efecte speciale prezente in orice film american, de la o vreme, uite ca scenariul chiar n-a lasat de dorit.

Ideea e in felul urmator: tatal lui Captain Kirk moare, in aceasta realitate [care nu e cea din serial :))], inainte sa-si vada fiul nascut. Acesta [Kirk, adica] are o doaga in minus [sau asa mi se pare] si ajunge, printr-o serie de circumstante in care e, bineinteles, implicata si o gagica destul de buna si Spock, sa se inscrie la universitatea Federatiei. Toate bune si frumoase pana acum, doar ca, bineinteles, incepe razboiul. Si iata ca tanarul se vede nevoit sa faca fata unor cerinte iesite din comun, cum ar fi sa distruga din zbor o arma a unei nave enorme romulane, sau sa isi accepte cat de cat conditia noua de capitan al echipei navei Enterprise. In fine, disensiuni, divergente intre Commander Spock si Captain Kirk exista absolut peste tot in filmul asta, dar, pana la urma, se ajunge la concluzia ca doar prin niste evenimente nefaste si doar printr-un sprijin reciproc in momente neprielnice, poti descoperi o prietenie statornica si trainica, pe care sa te poti baza oricand.

Mi-a placut. Desi, pe alocuri, a scartait puternic, pentru ca abunda in efecte speciale, trucaje care iti iau ochii si care nu erau posibile in era pre-Kirk-iana, totusi pelicula a respectat, per total, firul naratiunii si mai ales personajele. Asa ca, daca aveti vreo afinitate pentru SF si vreti sa va relaxati intr-o dupa-amiaza de marti sau sambata, va recomand calduros acest film. [are si 8,4 din 10 pe imdb, in case you're wondering]

Sa nu uitam, mai ales, si faptul ca are o coloana sonora absolut superba, care se potriveste de minune cu momentele de tensiune. :)

Va rog votati aici :)

:)

Te astept sa vii

Ce fac pe internet - leapsa

Am primit aceasta leapsa de la Inka.

Prima oara cand intru pe internet, imi accesez blogul, si verific daca am mai primit vreun comentariu, eventual debitez vreo idee [neinteresanta, de altfel] pe baza careia sa ma apuc sa scriu cateva randuri. Adeseori, insa, ma apuca o lene acuta si nu mai am deloc chef sa frec menta in mod mai mult sau mai putin scriitoricesc.

Apoi - am categoria din dreapta [Close Friends], unde verific ce s-a mai scris in cursul ultimei zile. Eventual accesez si categoria "Link Exchange", pentru a vedea daca am mai primit vreo propunere sau nu. Dupa asta, intru pe CineBooks, un fel de alter-ego al meu, unde recitesc articole sau ma mai gandesc la ce romane relativ interesante as mai putea parcurge, si despre care sa-mi pot da cu parerea. Nu-s prea priceputa la a-mi exprima opinia fata de o opera literara, dar daca-mi place sau daca, din contra, m-a impresionat neplacut, macar atata pot sa fac, sa-mi consemnez gusturile.

Ocazional, accesez bookblog, tot pentru a verifica daca a mai aparut ceva nou in materie de beletristica. Imi plac recenziile pe care le gasesc acolo, motiv pentru care deja mi-am facut o lista de posibile lecturi pentru aceasta vara.

In rest, urmatoarele site-uri mai beneficiaza de atentia mea: mail.yahoo.com, meebo.com, twitter, arareori facebook, si mai rar [eventual niciodata] hi5, destul de des deviantart, cand ma loveste strechea si am chef sa aflu ce s-a mai intamplat prin lume -hotnews.ro, people.com, ziaruldeiasi.ro. Daca am chef sa ma joc, si n-am cum instala ceva, accesez bigfishgames, unde pot gasi o serie destul de larga de joculete online [multe dintre ele sunt relativ puerile, dar daca te plictisesti, merg foarte bine]. In cazul in care chiar nu am ce face, nici curatenie, nici sa stau cu bunica, mai este un site la care pot apela: Yidio TV Shows - solutia perfecta pentru orice moment in care trebuie sa pierzi niste timp, asteptand pe cineva sau ceva. Nu am obisnuinta sa downloadez seriale, mai ales pentru ca am o viteza cam mica, pe care o folosesc preponderent pentru browsing [sunt pe clicknet], si, pe langa faptul ca ar trebui sa astept 100 de ani pentru a reusi sa vizionez o serie, mai e si aspectul ilegal.

De ce sa nu recunosc, uneori iau si eu filme. Dar, in ultima vreme, mai ales de cand acea femeie din SUA a fost amendata cu 2 milioane si ceva de dolari pentru descarcarea ilegala a catorva melodii, sunt din ce in ce mai precauta. Chiar daca asta inseamna sa ma privez de cateva momente de relaxare si divertisment, consider ca libertatea mea are intaietate. :)

Leapsa merge, bineinteles, la oricine doreste sa o onoreze.

Concurs - continuare

Pana la urma, am sa citesc toate entry-urile dumneavoastra pana pe 5 iulie, ca sa fiu sigura ca iau in considerare absolut toate detaliile. Pana una alta, insa, am o intrebare. Antypatik si Cipy - ati scris cumva, ceva pentru concurs? Tare ma tem ca eu nu vad nimic pe blogurile voastre.

Poftim, uitati-va si voi.

Cipy http://ciprian-cipy.blogspot.com

Antipatyk http://paginataweb.com/lau/

Am vaga senzatie ca sunteti descalificati. De fapt da, e o senzatie prea puternica si nu-mi da ghes, asa ca am sa actionez ca atare. Sunteti descalificati.

Raman in concurs, astfel:

1. Alina http://ordinarystuff.wordpress.com/

2. Alina. http://cosy-in-the-rocket.blogspot.com/

3. Aditza http://aditza365.blogspot.com/

4. Eugen http://sarmanuldionis.wordpress.com/

5. Iuli http://iulian-badanoiu.blogspot.com/

6. Mihaela http://blululup.blogspot.com/
7. Nenoroshanu http://www.stonedagain.wordpress.com
8. Francesca http://ispyta-ta.blogspot.com/

9. Ylva http://satanicvals.blogspot.com/