E mai interesant sa scrii despre sex si fantezii pe care le-ai putea avea cu o persoana care nu te cunoaste altfel decat ca un prieten.

E mai interesant sa dai paste de pe vreun site ieftin si sa primesti vizite pe blog doar in urma numeroaselor schimburi de linkuri pe care le-ai facut in ultimele saptamani.

E amuzant sa mergi pe strada cu dacia 1300 avand manele date la maxim, cu lantul aurit sclipindu-ti in jurul grumazului si fluierand de zor la fetele nevinovate care trec strada.

E mult mai amuzant sa-nchizi portiera autobuzului in nasul unui potential calator, din perspectiva ta de sofer de RATP.

E chic si as putea spune chiar o dovada de eleganta suprema sa mergi prin mall cu pantaloni cu talie intr-atata de joasa incat sa ti se vada literalmente despicatura dintre buci. Pardon my french.

E realmente haios sa mergi pe strada si sa razi de: unele batrane, unele care nu mai pot merge ca lumea de la atata munca, altele care au probleme cu greutatea, altele care-s prea slabe sau asculta prea mult rock si mai ales care nu sunt ca pitipoancele ieftine intalnite la petrecerile pline de sudoare si promiscuitate. De persoane care pur si simplu vor sa fie lasate in pace.

E frumos si optimist sa vezi, zi de zi, ca politicienii din tara asta n-au alta treaba mai buna de facut decat sa se certe ca apucatii, ceea ce oricum cred ca e un teatru ieftin, ei intalnindu-se de fapt, pe ascuns, la cafeluta de dimineata. La fel de frumos e sa constati ca greselile unor otrepe care sunt la putere duc la aparitia unui haos financiar si mai ales la marirea taxelor sau la scumpirea produselor de orice fel.

Dar, deasupra tuturor lucrurilor, cred ca va fi cel mai simpatic maine dimineata cand se vor scumpi iar tigarile.

Tah-tah, ma intorc la "To Kill A Mockingbird", de Harper Lee.

Intr-o pasa patriotica.

Clicknet

Din nefericire pentru mine, atunci cand am ales sa imi pun internet, am facut-o foarte prost, si-anume incheind un contract pe 3 ani, la Clicknet. Nu va puneti prea multe intrebari, ca si eu, adeseori ajung sa ma minunez de micimea mintii mele cand am facut asta.

Ce probleme destul de mari am:

1. Ma conectez si cateva minute mai tarziu, ma deconecteaza automat, zicandu-mi ca numele si parola pe care le ofer programului sunt incorecte. Ceea ce e total neadevarat.

2. Firele sunt realmente groaznice. Pe langa faptul ca nu a venit nimeni sa-mi instaleze internetul, a trebuit sa-mi mai cumpar si eu un cablu pe care sa-l inlocuiesc cu altul care avea vreo 20 de ani de cand avem noi telefon.

3. Imi cade netul in momentele cele mai impropice, atunci cand ma decis sa scriu si eu, dupa multa vreme, pe blog, sau atunci cand sunt in mijlocul unui proces care necesita o conexiune oarecare.

4. De viteza de download chiar mai pot zice ceva? 2 megabytes in cel mai bun caz, desi daca indraznesc cumva sa intrec limita de aproximativ 2 giga, viteza imi e instant limitata la 100kb.

Asa ca astea-s motivele pentru care n-am mai scris in ultima vreme, si, implicit, nici n-am mai deschis cine stie ce calculatorul. Nu refuz sa cred, fara indoiala, si ca posibilitatea virusarii computerului ar putea fi o alta cauza pentru care nu reusesc sa ma conectez la internet, dar ..domle.. scan dupa scan dupa scan si nimic!


In alta ordine de idei, am terminat aseara "Adio, arme", de Hemingway, despre care am sa scriu pe CineBooks diseara, cand ma intorc.

Cheerio.

Frumoasa by ~zhippieone on deviantART

Ea este.

Azi in Iasi...

e o zi dintr-aia aproape ploioasa dar calduroasa..si ciudat e ca pana acum nu am simtit nici un strop pe piele. Mi-e somn in continuare de dimineata, si nu vad nimic care sa ma opreasca sa ma intind in pat si sa adorm, dar ma incapatanez cu inversunare sa termin Adio Arme, de Hemingway.

Nu se intampla mare lucru in orasul asta. Nu-mi place sa merg prin centru pentru ca risc sa ma intalnesc cu persoane pe care le cunosc si pe care nu prea le agreez. De fapt, in afara de vreo 10 oameni din lumea asta, nu cred sa-mi placa prea multi altii. Stiti genul ala de persoane care trag de tine si incearca sa te faca, cel putin in aparanta, mai bun si mai demn de prietenia lor? Dar nu-si dau seama ca, in cursul unui efort de altfel inutil de genul asta, poti ajunge sa te schimbi intr-atat de dramatic incat sa nu mai fii cel de care s-au legat initial.

Ma supara faptul ca peste trei saptamani am sa fiu la scoala, asistand ca leguma inutila la cursuri interminabile si plictisitoare, eventual dictate de persoane care nu inteleg ca trebuie sa tina pasul cu tehnica. Ma mai supara, cu ocazia asta, si faptul ca n-am sa apuc sa vad asa multe cazuri, ca n-am sa pun chiar zi de zi mana pe cate un animal ca sa-i fac o injectie, ca n-am sa-mi aplic, in alte cuvinte, viitoarea profesie. De asemenea, mai mult decat orice pe lumea asta, ma deprima ideea ca am sa le vad fetele din nou. Toti acei care ma privesc piezis si ma comenteaza intens si asiduu, tuguindu-si buzele si lingandu-si-le, facand presupuneri legate fie de ceea ce gandesc, fie de felul in care arat.

Urasc sa traiesc intr-o societate in care cel mai mare hobby al membrilor care o compun este barfa. Dar, mai presus de orice, urasc cel putin 90% din studentii de la Medicina Veterinara, si cel putin 98% dintre colegii mei de an. :)

Nu-mi place sa fiu nevoita sa merg la niste cursuri interminabile care nu ma ajuta cu nimic, si nu-mi place sa o fac din obligatie, ca sa am punctaj de intrare in examen. Nu-mi place sa dau de fetze cunoscute si ostile, dar care au grija sa zambeasca pseudo-amabil cand trec pe langa ele. Eh..

Cam ca poza de mai sus ma simt azi.

Un alt caz exceptional

Miercuri dupa-amiaza, in timp ce-i faceam tratament unui motanel, a venit un domn si a intrebat cam cat ar costa o eutanasie pentru o pisica. L-am intrebat, bineinteles, despre ce e vorba si mai ales, de ce a ajuns la o masura intr-atat de drastica. N-am inteles nici eu prea bine si probabil, nici el nu s-a exprimat chiar corect. In orice caz, din cat am prins, se pare ca pisica a suferit un traumatism la centura pelvina si este actualmente aproape paralizata la trenul posterior.

A doua zi dimineata, adica joi, a venit cu ea. Aici trebuie sa recunosc ca nu am mai facut niciodata o eutanasiere, si ca desi stiu, cel putin teoretic, cum se face, nu prea vroiam sa intru in meseria asta luand o viata. Cred ca mai toti medicii veterinari iubesc animalele [sau asa ar trebui].

Chiar daca l-am supus pe domnul respectiv la un interogatoriu destul de serios cu privire la cauzele accidentului si cauzele conditiei actuale ale pisicii, pana la urma am zis "what the heck?" si i-am spus ca accept sa o fac. A venit cu pisica, dupa cum am zis si mai sus, si tocmai ma pregateam sa-i fac o anestezie generala [ca sa nu simta nimic], cand tipul a spus ca nu prea se simte in stare sa priveasca asa ceva, motiv pentru care imi plateste procedeul si mi-o lasa. In prima faza nu am constientizat eu prea bine ce presupunea asta. De-abia dupa ce a plecat mi-am dat seama ca am ramas cu pisica si, implicit, cu ce aveau sa fie ramasitele ei.

Chestia e ca, mai ales dupa ce a iesit domnul pe usa, am inceput sa o examinez si mi-am dat seama ca, intr-adevar, in afara unei conditii destul de grave a membrelor posterioare, pisica avea sensibilitate tactila [i-am ciupit o pernuta si si-a retras membrul, desi avea un fel de fenomen de excitatie, intinzandu-si-l excesiv dupa asta], iar pana la brau arata excelent. Avea niste plagi decubitale, de la stat in acelasi loc prea mult, un fel de incontenenta urinara mai mult datorata faptului ca nu putea sa-si articuleze membrele si sa ia pozitia pentru a-si face nevoile, pe sol mergea ca o broscuta, dar...in rest era perfecta. Arata foarte bine, avea o privire inteligenta, nu era nici plangacioasa...

Din doar cateva priviri am realizat ca eutanasia nu e o solutie. Asa ca am pus-o frumusel intr-o cusca de transport pentru pisici, am discutat cu tata si-am ajuns amandoi la concluzia ca cel mai bine ar fi sa facem mai multe investigatii, prima si cea mai importanta fiind un examen radiologic.

Astfel ca vineri dimineata, tata a luat-o si a plecat la facultate, pentru analizele mai amanuntite de care ziceam mai sus.

La momentul acesta, nici unul dintre noi nu stia care avea sa fie soarta pisicutei. Ne gandeam sa incercam, pe cat posibil, sa o tratam, sa-i facem o serie de filmulete [pentru ca ea, ca si caz de studiu, e extrem de interesanta], si, daca avea sa-si revina, sa o pastram fie la facultate, fie pe la noi.


Surpriza iesita din comun [as putea spune aproape fantastica] a aparut astazi dimineata, cand la usa farmaciei a venit o doamna destul de daramata, care ne-a intrebat de pisica. Tata a purtat o discutie cu ea, in urma careia a aflat ca sotul luase pisica fara stirea nevestei si decisese singur sa o eutanasieze. Bineinteles, nu pot sa va explic figura doamnei in momentul in care tata i-a dezvaluit ca pisica e in viata si inca bine mersi. Cel putin, din povestirile lui, am inteles ca a ramas profund impresionata de faptul ca nu o eutanasiasem.

Astfel ca marti dimineata doamna va reveni pentru a-si lua pisica inapoi.

Asa ca, dragii mei, uitati cum pot sa existe divergente de genul asta in cadrul aceleiasi familii si cum, mai ales, fara sa stim, am salvat viata unui animal care avea sa fie ucis degeaba. A intretine o pisica in aceasta stare ramane, fara indoiala, un proces destul de complicat si chinuitor, asta mai ales pentru ca isi face nevoile peste tot. Dar, daca luam in considerare ca nu e vina ei si ca, mai ales, starea generala totala este buna, a-ti ucide propriul animal de companie devine aproape o crima, nicidecum o eliberare pentru el.

In orice caz, ne-am decis ca, pe viitor, sa facem o serie de hartii pe care proprietarul sa le citeasca si sa inteleaga in totalitate atat procedeul unei operatii de rutina si riscurile pe care aceasta le presupune, cat si mai ales decizia de a eutanasia un animal. Semnarea unor 'acte' inainte de orice procedura de genul asta este de importanta majora, cred eu.

Ce altceva s-a mai intamplat

Unul din cei doi pui de pisica de care ziceam intr-unul din articolele anterioare a murit. Pisica nu-l accepta nici macar pe cel fatat acasa de ea. Sper, totusi, ca macar unul dintre ei sa traiasca [din 3 cati au fost].

Ieri dimineata am fost impreuna cu tata la castrat doi purcei - o adevarata aventura si asta. Mi-au zbarnait de zor timpanele din cauza guitaturilor groaznice ale purceilor. Procedura, in sine, e destul de simpla, si n-ar fi durat asa mult daca domnul proprietar nu s-ar fi incapatanat sa-i tina el in loc sa ii contentioneze cu sfoara ca lumea. Tipul la care am fost era relativ instarit, si avea o multitudine de animale in curte, printre care 6 caini, gaini Brahma, cei doi purcei, porumbei pe casa si canari inauntrul acesteia.

Porcii erau foarte frumusei, negri si lunguti, la vreo 20 de kilograme ambii. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult meseria asta.

In rest, liniste si pace...pana aseara, cand ma intorceam de la terasa Belvedere singura, pe strada, si in fata mea erau doi cretin si un catel vagabond la vreo 2 luni, care n-avea nicio treaba cu ei. Eu mergeam linistita, si deodata ce mi-e dat sa vad: unul dintre cei doi se arunca asupra catelului si incepe sa-l calce in picioare. Nu pot sa explic revolta pe care-am putut-o simti in momentul ala. Companionul dobitocului radea, probabil parandu-i-se foarte amuzant sa dai intr-un animal vulnerabil si nevinovat. M-a afectat destul de mult, parca ma calcase in picioare pe mine, nu pe catel.

Primul instinct pe care l-am simtit a fost sa urlu-n gura mare o serie de injuraturi care mi-au trecut prin minte, dar cu greu am incercat sa ma abtin [ceea ce am si facut, pana la urma], gandindu-ma ca eram, totusi, seara la ora 9 jumatate singura pe strada..

Imi place sa cred intr-un echilibru al lucrurilor, si chiar daca nu-s eu credincioasa ferventa si nu merg la Biserica atat de des, chiar vreau ca situatia sa se balanseze. De asta sper ca idiotul ala sa mearga intr-o seara intr-un bar, sa se faca manga, sa se ia la bataie cu vreun altul ca el si sa fie CALCAT IN PICIOARE cum a fost catelusul de aseara.

Nu pot sa cred in ce societate am ajuns sa traim :(

Alta geniala

Un caz dificil

Ia sa va povestesc eu voua ce am operat impreuna cu tata aseara.

Era ora 8 cand a venit o doamna aproape de culmile disperarii, ca sa apeleze la tata pentru pisicuta ei, care fusese in calduri si, bineinteles, procedase de cuviinta, astfel ca ramasese gestanta. Problema cea mai mare parea sa fie faptul ca semnele prodromale ale fatarii se declansasera, dar in urma cu vreo 2 zile ea fugise din casa, astfel ca proprietarii nu stiau in ce stadiu ajunsese gestatia. Cand a revenit, in sfarsit, pisica, a fatat un pui mare dar normal, in conditii aproape fiziologice, dar pe urmatorul nu reusea deloc sa-l elimine, mai ales ca in vagin era angajat un membru extrem de congestionat, de fapt aproape mov [culoare extrem de nesanatoasa]. Dupa mai multe incercari esuate de extragere a fatului, tata a decis ca e cazul sa facem operatia cezariana, cu aceasta ocazie efectuand si ovarohisterectomia. [castrarea]

Ce sa spun. Pe langa faptul ca am inceput operatia la ora 9 si ca a luat sfarsit undeva in jurul orei 11 jumatate [seara, da?]... a fost o procedura extrem de sangeroasa. Intregul abdomen era foarte bine vascularizat, asa ca a trebuit sa folosim o gramada de pense hemostatice.. pe langa asta, dupa ce-am facut o incizie care ar fi fost satisfacatoare pentru extragerea fetusilor cu tot cu invelitorile lor fetale, placenta si ce mai ramanea din uter + ambele ovare, ne-am dat amandoi seama [in special el, bineinteles] ca puii din interior erau absolutamente ENORMI si ca trebuia sa mai taiem, in lungul aceleiasi incizii pentru a o face mai incapatoare.

A fost...o adevarata aventura. Nici nu pot sa va explic prin ce clipe de stres in adevaratul sens al cuvantului am putut sa trec, eu mai ales. Tata era sigur pe sine, dar eu eram extrem de impresionata si de procedura in totaliate dar si mai ales de faptul ca, dupa ce am scos cei 3 pui [dintre care unul era cel putrezit si cu membrul pe afara], am indepartat invelitorile fetale de pe doi dintre ei si am inceput sa aud miaaaau miaaaaau. Chestia asta m-a impresionat nespus. Sunt doi puiuti vulnerabili, care inspira mila si multa dragoste si nevoie de a fi acoperiti, protejati cu absolut toate mijloacele, si pe care mama lor nu ii accepta [cel putin deocamdata].

Pisica a pierdut ceva sange, astfel ca a trebuit sa-i facem si etamsilat + hidrocortizon + vitamina k + vitamina c si multiject b + enrofloxacina injectabila. Astazi, cand a venit la continuarea tratamentului, avea un status bun, dar inca nu urinase si nici nu mancase, motiv pentru care tata i-a facut perfuzie subcutanata cu glucoza 10% si ser fiziologic. Imi doresc din toata inima sa aiba o viata lunga si cat mai fericita [din punctul de vedere al unei pisici, bineinteles]. Deocamdata e bine, e vioaie, ceea ce e un semn bun, riposteaza cand incerci sa-i faci vreo injectie [ceea ce e, iar, un semn bun :))], e comunicativa, miauna, se plimba.. deci are energie :).

Singura chestie care ma ingrijoreaza e ca nu isi accepta puii, nici pe cel fatat anterior operatiei si nici pe cei doi scosi de noi. Ei deocamdata sunt bine, doar ca proprietara se cam chinuie dandu-le laptic la seringa, dar na, ce sa-i faci, viata are prioritate.

Cam asta a fost aventura aproximativ nocturna de ieri. :) Pisica va reveni astazi la ora 18:00 pentru o alta consultatie si continuarea tratamentului medicamentos inceput ieri.

50 carti de citit intr-o viata [lista personala]

1. Povestirea Cameristei - Margaret Atwood
2. Agonie si Extaz - Irving Stone
3. Mandrie si Prejudecata - Jane Austen
4. Enigma Otiliei - George Calinescu
5. Ion - Liviu Rebreanu
6. Ciuleandra - Liviu Rebreanu
7. Patul lui Procust - Camil Petrescu
8. Singur pe lume - Hector Mallot
9. Calatorie in centrul pamantului - Jules Verne
10. Vulcanul de aur - Jules Verne
11. Laleaua neagra - Alexandre Dumas Fiul
12. Papillon - Henri Charriere
13. Fratii Jderi - Mihail Sadoveanu
14. Frankestein - Mary Shelley
15. Eugenie Grandet - Honore de Balzac
16. Epopeea dragostei - Michel Zevaco
17. Germinal - Emile Zola
18. Noapte in Lisabona - Erich Maria Remarque
19. Apa pentru elefanti - Sara Gruen
20. Semnul lui Attila - Guido Cervo
21. La Medeleni - Ionel Teodoreanu
22. Morometii I & II - Marin Preda
23. Delirul - Marin Preda
24. Viata ca o prada - Marin Preda
25. Zece negri mititei - Agatha Christie
26. Cortul rosu - Anita Diamant
27. Albastru pur - Tracy Chevalier
28. Barba Albastra - Kurt Vonnegut
29. Cititorul - Bernhard Schlink
30. Dracula - Bram Stoker
31. Insula doctorului Moreau - H.G. Wells
32. Balzac si micuta croitoreasa chineza - Dai Sijie
33. Romanul adolescentului miop - Mircea Eliade
34. De veghe in lanul de secara - J.D.Salinger
35. Iguana - Alberto Vasquez-Figueroa
36. Omul din castelul inalt - Philip K.Dick
37. REM - Mircea Cartarescu
38. Moll Flanders - Daniel Defoe
39. Robinson Crusoe - Daniel Defoe
40. Rosu si Negru - Stendhal
41. Parfumul - Patrick Suskind
42. La porte etroite [Usa ingusta] - Andre Gide
43. Manon des Sources - Marcel Pagnol
44. La gloire de mon pere - Marcel Pagnol
45. Marile sperante - Charles Dickens
46. Sotia calatorului in timp - Audrey Niffenegger
47. Tess d'Urberville - Thomas Hardy
48. Doamna si licornul - Tracy Chevalier
49. Suflete cenusii - Philippe Claudel
50. Lolita - Vladimir Nabokov

Waylander

Se cauta book geeks

Pe CineBooks [sau macar cinefili]

Scotland the brave

sniffff, ce ma sensibilizez!

Care e sensul twitter-ului, facebook-ului si hi5-ului?

Titlul suna cam stupid, dar trebuie sa recunosc ca ma intreb chestia asta destul de des. Copiii care au cont pe hi5 si-si pun poze al dracu' de interesante in cadrul profilelor lor mi se par cam... ciudati, asta ca sa ma exprim frumos. Nu o singura data am vazut, prin oras, pe la diverse monumente sau chiar in parc, pe o banca, indivizi care-si fac fie singuri poza cu telefonul, fie-si pun prietenii sa le capteze imaginea..pentru a si-o etala ulterior pe hi5.

Bun. Si totusi e bun? Care e, in definitiv, sensul site-urilor de genul asta? Apar tot felul de fenomene umane gen pitzipoance si cocalari, care-si fac poze cu dolareii in poala / intre mostenirile de familie [a se citi tzatze]. De ce primesc add de la persoane pe care nu le cunosc? Aici trebuie, din nefericire, sa admit ca am si eu un cont pe hi5, parasit de ani buni si p care n-am mai activat de o gramada de vreme, iar asta doar pentru ca nu stiu ce sens are. L-oi sterge eu candva, dar pana una-alta chiar ma minunez de ce prostii pot sa apara afisate pe-acolo.

La twitter nu inteleg ce e intr-atat de interesant sa-ti pui un status pe care poate sa-l vada lumea si pe messenger, daca o intereseaza realmente ce faci tu.

La Facebook, in afara de unele joculete cum e Word Challenge, pentru care am avut o reala pasiune dar care-ti solicita intr-adevar vocabularul.. chiar nu-i nimic interesant.

Si cum se cheama actiunea asta? Inter-socializare..?

Vreau asa ceva, vreau asa ceva!

wallsticker.ro, 1 metru, 99,95 lei. Scump, dar seemingly natural.

Frumuseti

CRAAAZY white Bengal tiger by *woxys on deviantART

Descanso by *Alephunky on deviantART

Ribbit by *Soyismyhomeboy on deviantART

Nemo by =roseonthegrey on deviantART

Owls talk by ~Lilia73 on deviantART

I love nature <3

Ceva nou, ceva vechi

De fapt, poza e facuta in februarie.


Leaf by ~zhippieone on deviantART

Malaria

Malaria este o boală infecţioasă larg răspândită în regiunile tropicale şi subtropicale. Între 300 şi 500 de milioane de persoane sunt infectate anual; aproximativ 1 - 3 milioane mor în fiecare an, cei mai mulţi fiind copii din Africa sub-sahariană.

Malaria este una dintre cele mai frecvente boli infecţioase şi este o adevărată problemă de sănătate publică; este cauzată de paraziţi din genulPlasmodium (Regnul Protozoa). Cele mai grave forme ale bolii sunt cauzate de Plasmodium falciparum şi Plasmodium vivax, dar şi alte specii înrudite (Plasmodium ovale and Plasmodium malariae) pot infecta oamenii. Grupul de specii din genul Plasmodium care produc boli la om au fost denumite „paraziţi ai malariei”.

Aceştia sunt transmişi de femela ţânţarului anofel. Paraziţii se înmulţesc în globulele roşii din sânge, cauzând simptome cum ar fi febra, anemia, simptome de gripă şi, în cazuri severe, coma şi moartea. Infectarea poate fi prevenită eliminând posibilităţile de a fi înţepat de ţânţari (plase pentru ţânţari, substanţe care îi îndepărtează, sau eliminarea bălţilor şi locurilor de dezvoltare a ţânţarilor).

Din păcate, nu există nici un vaccin eficient pentru malarie. Pentru a reduce riscul infectării pot fi folosite (în mod continuu) anumite medicamente, dar acestea sunt prea scumpe pentru cei mai mulţi dintre oamenii care trăiesc în zonele de risc. Malaria este tratată cu medicamente antimalarice cum ar fi Hidroxiclorochina; în ultimul timp rezistenţa la aceste medicamente (mecanism similar Rezistenţei la antibiotice) este tot mai răspândită.

Sursa: Wikipedia

In perioada asta imi amintesc adesea de o expresie pe care o foloseam cand eram ..mai adolescenta, si-anume "inot in rahat". Imi pare rau s-o spun [sau poate nu intr-atat incat sa nu vreau sa o zic], dar cam asta fac acuma.

Incep sa ma satur de toate obligatiile de rahat pe care le are un adult, si stii care e, de fapt, problema? Ca nu sunt adult. N-am terminat inca facultatea, sunt la studii de buget, deci nu platesc nici un fel de taxa, ba mai mult iau si bursa in fiecare luna, pe care am grija sa mi-o strang constiincios pentru cine stie ce. In alte cuvinte, cu exceptia unor cheltuieli extrem de rare care se rezuma la iesit in oras [dar extrem de rare] si eventual, cumparat bilete pentru autobuz, eu nu sunt un mare parazit in cadrul familiei mele. Ba mai mult, uneori platesc pentru treburi pe care ei ar trebui sa le achite, si nici macar nu le zic sa-mi deconteze banii. Concluzia e ca am prea mult bun simt.

In contextul in care stau cu bunica-mea pe cat pot [pentru ca a ramas, saraca, singura, de ceva timp], ca merg sa stau degeaba la un fel de servici neplatit [munca patriotica, de fapt, tot pentru ai mei] si ca da, imi rezerv intr-adevar dreptul de a iesi dupa-amiaza aproape in fiecare zi, dar fara a le cere bani...uite ca maica-mii nu-i convine ce fac. Si-mi reproseaza aseara ca nu stau destul cu bunica-mea si nici in partea astalalta, la servici. Gee, thanks, you're really supportive, people. Stiam ca asa avea sa se intample daca aveam sa ma cumintesc, dar chiar nu am chef de SCLAVAGISMUL VOSTRU. Cred ca incep sa ma gandesc ca as prefera sa trag din punga ca aurolacii si sa traiesc intr-o cutie de carton, decat sa mi se scoata ochii pentru eforturile destul de mari pe care le fac, zi de zi. Si pentru ce? ca sa nu mi se spuna niciodata multumesc? Pentru ca se considera ca tot ceea ce fac tot pentru viitorul meu fac? Ha..ha. Mai degraba sa lucrezi la un patron care sa te f*ta 8 ore in continuu decat sa fii propriul tau sef si sa-ti faci draci, sau, mai rau [asta fiind blestemul suprem], sa lucrezi pentru rude.

Canicula si toata lumea moare

In ultima vreme n-am mai avut destul timp la dispozitie pentru a fi la curent cu toate stirile. Am inteles ca astazi au sa fie, cel putin in Iasi, pana la 36 de grade si chiar mai mult. Trecand, insa, la alt subiect... am auzit ca toata lumea moare.

Un tip a fost impuscat in cap de 6 ori de un politist, pentru ca a folosit un limbaj inadecvat si a fost impertinent cu "organul".

Un pensionar a vrut, saracul, sa faca baie, si a reusit sa se electrocuteze prin intermediul APEI. Barbatul statea la etajul 3, iar in cursul anului trecut, un locatar de la parter facuse niste modificari, din cate am inteles, ilegale, legand niste tevi pe langa care treceau fire de electricitate. Saracul om care a vrut sa aiba grija de igiena lui corporala a avut, deci, parte de o moarte violenta si inutila. O locatara de la etajul al doilea a vrut, de asemenea, sa se spele, si a scapat ca prin urechile acului, pentru ca a atins cu mana cada si s-a electrocutat putin. Cititi mai multe in articolul online al Ziarului de Iasi : aici .

Fetita care avea un chist hidatic luat, probabil, de la un catel pe care l-a mangaiat pe strada, a murit de asemenea. Din cate am inteles, a fost vorba si de indolenta si nesimtirea care caracterizeaza o buna parte din membrii sistemului sanitar. In loc sa fie tratata si pregatita pentru operatia pe care avea sa o suporte joi, fetita a fost externata si dusa acasa, unde i s-a spart chistul.

Zece mii de ieseni raman pentru doua zile fara apa calda, intre 5 si 7 august. Consumatorii din zonele Alexandru cel Bun, Dacia, Pacurari, Canta, Moara de Foc, Gara, Regie, PT 15 Cantemir, PT Mircea cel Batrin, PT Cerna, alimentati din Magistrala V vor suferi de aceasta privare de igiena.

Voi ce-ati mai facut? :))

Lipsa de timp

Cum arata o zi tipica din viata mea:

Ma trezesc dimineata, fie intr-un vacarm cauzat de curatenia pe care o face bunica si, cum in urma unei furtuni, am pierdut geamul de la usa de la sufragerie [stiu ca fraza asta tinde de acum sa devina vag proustiana, dar asta e situatia, scriu cum gandesc], din patul meu majestuos din 1950 aud absolut fiecare zgomot din intreaga casa. Ma intampina, apoi, Mitzu, motanul meu [pentru care nu am cuvinte ..superb e putin spus, mai ales comportamental], cu miorlaieli afectuoase. Isi baga capsorul in palma mea si incearca sa ma marcheze pe cat posibil cu laturile fetei. Se uita recunoscator la mine pentru orice privire sau gest de afectiune pe care i le ofer.

Dupa ce trec prin cel putin 50 de intrebari matinale, din care vreo 10 sunt repetitii ale eternei si fascinantei "ce vrei sa mananci de dimineata?", ma dezmeticesc intr-un sfarsit, ma schimb si plec la treaba. Unde stau si astept in van sa vina oameni. Antisociala din mine a ajuns chiar sa-si doreasca, intr-o oarecare masura, bineinteles, compania altor persoane, mai ales cat sunt la serviciu.

Pe la ora 13:00 ma intorc acasa si mananc impreuna cu bunica. Mai stau putin si o conving sa se intinda in pat, ceea ce fac si eu, incercand in van sa adorm, pentru ca nu reusesc niciodata.

Trec cateva ore. Vine tata. Mergem impreuna la treaba. Se face seara. Daca nu ma vad cu Catalin, merg acasa si ori mai citesc cateva pagini, ori ma uit la un CSI New York sau un Stargate Atlantis, asteptand sa adorm. Ceea ce se petrece, oricum, in jurul orei 00:00 sau 01:00.

A doua zi, la 7:00, o iau de la capat.

Asa ca, din lista de vreo 20 si ceva de carti pe care aveam sa le citesc in timpul acestei vacante nu stiu daca am sa ajung sa parcurg 5. Ceea ce ma intristeaza nespus. Pe de alta parte, am descoperit, prin intermediul blogului lui Flore, un site absolutamente genial, pe numele lui okian.ro, pe care se gasesc numai carti in limba engleza, si pe care am avut sansa sa pun ochii pe niste manuale extrem de interesante de terapeutica si diagnostic veterinar, la carnivorele de companie. Numai ca, bineinteles, cartile astea costa bani [no shit!]...asa ca o sa trebuiasca, cel mai probabil, sa renunt la planul meu de a-mi achizitiona 3 romane de Hemingway..si sa ma orientez inspre asa ceva, asa ceva, asa ceva sau ASA ceva.

In alte cuvinte, desi imi propusesem sa-mi mai revin si sa mai scriu aproape zilnic, uite ca nu am timp. A sta pe net in conditiile in care am atata treaba de facut ar fi o actiune fara sens. Plus ca nu-mi permit luxul asta, sa pierd niste timp, sa-l am pentru mine, sa-l respir si sa-l strang la piept si sa vreau sa nu-i mai dau drumul. Timpului, da. N-am cum.

Sper sa aveti un week-end cu putina munca, sau ..nici una, daca e posibil, si sper sa fie cat mai relaxant. :)