morti cu totii

Dupa ce-am reusit sa depasesc, cu sprijinul cuiva important, perioada relativ sumbra pe care am avut-o saptamana trecuta...iata ca prgramul pe care mi-l face viata asta nu e chiar dintre cele mai norocoase. Mai nou, trbeuie sa merg si la scoala si sa stau si la farmacie, in asa fel incat sa fie acoperite 12 ore de lucru. Mai am o colega, dar ea nu e obligata sa faca mai mult de 4 ore pe zi.. dar daca m-as plange si in legatura cu asta cred ca as da-o putin pe melodrama. Sau emo.

Azi am fost la scoala, si m-am convins inca o data ca a fost o pierdere de timp. Nu zic, ar fi fost interesant, dar n-am reusit sa ma concentrez foarte bine, mai ales ca dimineata, cand m-am trezit [dupa ce-am facut un efort aproape supranatural ca sa ma ridic din pat], aveam niste ochi umflati cat doua cepe. Tare am senzatia ca sunt minunata posesoare a unei sinuzite cronice, si ca in timpul somnului de noapte, mi se aduna tot felul de secretii la nivelul pleoapelor. Asta poate n-ar fi fost un detaliu intr-atat de insemnat incat sa-l consemnez pe blog, dar ce naiba, asa sunt eu, dezgustatoare :))

Ca sa trec, insa, la ce vroiam sa transmit.. am terminat astazi si cel de-al saptelea volum din seria Vampirii Sudului [aka Sookie Stackhouse]. Inca o data, trebuie sa ma declar o sustinatoare impresionata a curentului. Si asta nu pentru ca-mi plac vampirii sau or fi ei prea 'cool', da' pentru ca romanele, chiar daca-s scrise intr-un limbaj cat se poate de facil, sunt realmente captivante si am reusit sa le citesc intr-o saptamana si ceva pe toate. Chestie care nu mi s-a mai intamplat, deja de multa vreme, cu nici o alta opera.

Am inceput si Adam si Eva, de Rebreanu, astazi. Sa vedem cum evolueaza. Va intrebati, poate, cum reusesc sa citesc atata. pai...e simplu. In autobuz citesc intotdeauna, iar la farmacie cand nu vine nimeni, chit ca e vorba de o ora sau de un sfert, tot asta fac. Inainte de a ma culca citesc, din nou, cel putin jumatate de ora. Probabil, cumulat, ajung la vreo 2-3 ore pe zi :). Mai ales ca obisnuiesc sa calatoresc o medie de 2 ore pe zi in autobuzul 41. :)

Of, altceva chiar nu stiu ce-as mai putea scrie. Decat ca timpul trece foarte repede, ceea ce sper sa se intample si in continuare, pentru ca de-abia astept sa termin si anul asta de facultate. God kväll.

Fericirea

e un lucru marunt, dar, cata vreme stii sa-l apreciezi, stii ce inseamna si la fel de bine stii ca nu vrei sa-i mai dai drumul niciodata. As vrea sa sterg momentele de nebunie temporara prin care am trecut in ultima saptamana. As vrea sa dau cu buretele si sa nu-mi mai amintesc niciodata de asa-zisa criza a varstei mijlocii prin care am trecut.

Acesta este "my acceptance speech", ca tot nu am apucat niciodata sa ti-l spun. Oricat de mult as aprecia timpul petrecut cu mine insami, viata mi-ar fi insignifianta si incompleta daca nu as apuca, in cursul ei, sa ma trezesc alaturi de tine in fiecare dimineata. Daca nu ti-as vedea ochisorii prin bruiene, daca n-as apuca sa iti privesc indelung fata si sa ma gandesc cat de norocoasa sunt ca te am si ca sunt a ta. Daca n-am rade impreuna, daca nu te-as saruta indelung si daca nu mi-as spune, de fiecare data cand te vad si cand sunt cu tine, ca sunt una dintr-o mie, din lumea asta, care-si poate darui dragostea cuiva care i-o impartaseste.. Daca nu mi s-ar umfla inima in piept cand as vedea ca iti plac briosele mele, ca imi pui mana pe dupa gat si ca ne petrecem clipele alaturi... si, mai ales, mai mult decat orice in lumea asta, ca nu mai avem nevoie de nimeni altcineva cata vreme ne avem unul pe celalalt.

Atat.

N-am prea facut cine stie ce in ultima vreme. Activitatea mea zilnica se invarte in jurul scolii si a farmaciei veterinare la care stau ocazional. Ieri, insa, am fost pana in Copou intr-o plimbare, ceea ce chiar m-a relaxat si bucurat, intr-o oarecare masura, luand in considerare nivelul de sedentarism maxim atins de vreo cateva luni. Am trecut pe la stadion si-am apucat sa ascultam cateva melodii interpretate de corul Filarmonicii. Grozav. De afara am crezut ca erau inregistrari, si ca ei doar cantau pe banda...au niste voci realmente incredibile.

Sunt deja la cel de-al saselea volum din seria Vampirii Sudului, si, dupa toate posibilitatile, pana miercuri termin si cel de-al saptelea. Imi pare foarte, foarte rau ca raman trei volume care n-au fost inca publicate la noi... dar care se gasesc pe Amazon. inca nu m-am hotarat daca as vrea sa mi le cumpar asa, in engleza...sau poate ar fi mai bine sa astept sa le citesc in romana?

In alta ordine de idei, doamna care lucreaza 8 ore pe zi la farmacie intra in concediu incepand de lunea asta, astfel incat ma vad nevoita sa stau uneori toata ziua acolo.. intr-un fel nu e o afacere chiar asa de rea. Pentru aproape doua saptamani, am sa fiu aproximativ scutita la niste cursuri...pe care mai bine nu le caracterizez. Pentru ca altfel nu le-as ilustra absolut deloc folosind cuvinte frumoase.

Dar ia sa o scurtez aici ca am treburi mai importante de facut.

Alta..

Lisbeth Scott, Nathan Barr - Sancto Erico
Asculta mai multe audio Muzica

Despre un rege numit Eric. Si melodia e cantata in "ancient Swedish".

Ce-am ascultat eu azi de vreo 20 de ori

Paramore Misery Business
Asculta mai multe audio Muzica

Change

Ce se intampla atunci cand te-ai schimbat asa drastic incat aproape ca nici nu mai tii minte cum erai numai acum vreo 3-4 ani? Cand iti trec prin minte doar franturi de iesiri prin oras, de tot felul de tampenii [nu grave, adolescentine doar], tot felul de cuvinte si conversatii spuse pe care stiai ca aveai sa le regreti mai tarziu, si mai ales sentimentul ala grandios ca lumea e a ta, ca iti apartine si ca nu te va lasa sa nu-ti termini treaba aici. Pentru ca te distrezi si e misto.

Se pierde. Se duce la dracu. And why is that? Because we fucking grow old. SI pentru ca suntem mult prea preocupati de responsabilitatile noastre decat de propria persoana, de ceea ce gandim NOI, de ceea ce simtim NOI. Nu vreau sa am un moment de criza asa cum am avut in clasa a 12-a cand mi-am dat seama ca, indiferent de ce as face si ce as realiza in cursul vietii, tot o fiinta limitata raman, fara libertate [fie ca mi-o ingradesc eu, fie ca altii, fie ca pur si simplu nu pot sa ascend la o stare inalta de a fi], fara puterea reala de a alege. Liberul arbitru este fals, fals, fals. El nu exista, iar toate miscarile noastre sunt coordonate de o instanta suprema, care ne sopteste mieros in urechea dreapta ca, atata vreme cat respectam regulile jocului, toate chestiile au sa fie ok.

Dar eu chiar nu vreau sa respect regulile jocului. Vreau sa fac o revolutie, sa-mi recapat tineretea, sa pot sa fac orice-mi trece prin cap fara a ma gandi la consecinte, si fara mai ales a ma gandi ca trebuie sa ajung si la scoala, si la serviciu, si eventual sa o duc si pe bunica-mea la policlinica, in tot acest interval. Si fara dureri osoase atunci cand ploua. Si fara oboseala cronica, de care nu pot scapa si care ma face sa ma intind obligatoriu in pat cand ajung acasa. si mai ales FARA LENE. [care e o fi ea extrem de relaxanta, dar e extrem de nesanatoasa.]

...

Interesant

Cum a devenit Eric vampir, transformat de Godric. Prea frumos filmat, prea frumos jucat. [mai ales ca e fost viking, eu fiind pasionata obsesiv de mitologie norsk si toate celelalte scandinave]

P.S.: soc total. Alexander Skarsgard a jucat in videoclipul lui Lady Gaga, Paparazii. :O

As putea sa iubesc melodia asta mai mult decat atata?

Apocalyptica - Cortege

I hate toddlers

Incep sa-mi regret varsta din ce in ce mai mult, si imi pare din ce in ce mai rau ca nu mai am si eu, ca altii, 17 sau 18 ani ca sa nu-mi fac prea multe griji pentru ziua de maine. Deocamdata, sincera sa fiu, inca nu-mi pun problema sa ma intretin, desi lucrez [intr-o oarecare masura], in timpul liber.

Chestia e ca mie chiar imi lipsesc momentele de intimitate cu propria persoana, in care stiu ca ma pot baza pe secundele care-mi vor ramane, si ca timpul imi sopteste, timp de o intreaga zi, dulceag in ureche "n-ai nimic pentru ce sa-ti faci griji, stai, mai ramai, mai leneveste, sau de ce nu, mai traieste.".

Oricat mi s-ar parea mie de confortabila viata pe care o duc actualmente, uneori simt pur si simplu cum, cu fiecare minut in care stau degeaba sau pierd timpul prin diverse locuri [de multe ori la scoala], mi se scurg picaturile de seva din mine, pe jos, ca patez trotuarul cu ele si ca au sa se usuce in soare degeaba. Privesc cum majoritatea dintre noi sunt ancorati in banalitatea si rutina tuturor zilelor si imi repet ca nu vreau sa ajung asa. I, Robot? Nooo.

Nu vreau sa fiu o doamna trecuta de prima tinerete, cu doi copchii acasa, facandu-si griji ce sa le dea de mancare, stand plictisita la serviciu in fiecare zi si cu fara nici o perspectiva de viata sociala. Doar imi zic aproape zilnic ca am nevoie de prieteni sau de prieteni noi, cu, care sa nu stabilesc neaparat legaturi apropiate, dar cu, care sa ma pot destinde din cand in cand. Alaturi de care sa pot rade fara sa-mi fie jena ca gafez, din cand in cand, fara sa am nici cea mai mica idee ce inseamna rusinea ca nu arat ca toate celelalte, ca nu vorbesc despre combinatii, rupturi si machiaje de dimineata pana seara..si toate celelalte subiecte insipide dezbatute intens de altele. Of, nici eu nu stiu ce sa vreau. Un lucru e, insa, cert. NU vreau sa expir. NU vreau sa ma pierd in monotonie, astfel incat peste cativa ani buni sa nu ma mai pot recunoaste cand ma voi uita in oglinda si-mi voi vedea ridurile aduse de oboseala, ore tarzii la munca, nervi si tot felul de responsabilitati.

Stiu ca nu exista nici o solutie prin care sa ma pot sustrage activitatilor zilnice, si la fel de bine stiu ca de ele depinde evolutia mea ca fiinta relativ sociala, sau cel putin integrata intr-o societate. Tot asa mai stiu si ca daca nu am sa detin un serviciu, oarecare in definitiv, n-am sa am cum sa ma intretin. Problema e ca nu stiu daca vreau alte greutati. Cum ar fi copiii. Sau..obligatia de a avea grija de un membru al familiei, in mod constant. Oricum copiii ma scot din sarite. De fapt, cred ca as fi o mama foarte buna, dar as vrea sa-mi iau concediu din viata toddler'ului in prima jumatate de an cel putin. Sa fie pe oriunde, numai sa nu-mi urle mie in urechi.
Sa nu fiu nevoita sa-mi impart dragostea cu inca o persoana. Fie ea si parte din mine.

De ce dracu ma gandesc eu la prostii dintr-astea?

P.S.: stiu ca n-am pus nici virgule, ca frazele sunt aproximativ incoerente, dar nu m-am putut abtine sa le formez asa cum mi s-au format si gandurile. Adunat, neclar, confuz.

limone mon amour

limone mon amour
Încărcat de beccaccino. - Sitcom, sketch, and standup comedy videos.

Aici nu se mai face link exchange.

Dupa ce mi-am pierdut blogroll-ul in urma unor serii de erori aparute partial din vina mea si partial din vina Blogger-ului.. dupa ce-am fost atacata si invinuita de a fi posesoarea unei nesimtiri crase si de a nu fi dorit sa-mi anunt 'partenerii' ca nu mai ofer link spre ei.. dupa ce-am trecut prin mizeria schimbului de linkuri si-am constatat ca, oricum dupa primele 2 saptamani de intelegere, blogul meu dispare magic din lista altora...

Ei, eu spun nu link exchange-ului.

Asa ca va rog, pe viitor, sa va luati frumos talpasita, care mai aveti de propus orice fel de schimb de linkuri. Nu aici se face asa ceva. Nu ma intereseaza nici un fel de activitate de genul asta, si nici nu imi pasa de topul ala parlit de zelist, care oricum nu ma ajuta cu nimic. La nimic. Nu vreau sa am un milion de site-uri inscrise aici, pe care, mai mult ca sigur, nu va intra nimeni niciodata, pentru ca vor fi doar niste nume printre altele. Nu vreau sa-mi incarc nici memoria si nici retina cu vreun fel de imagine a vreunui blog care nu reprezinta nici un punct de interes pentru mine. Daca-mi place, va adaug la 'obisnuiesc sa citesc'. Daca nu, la revedere, pa si pusi.

Noapte buna.

arabian women

Brown Eyed Woman.. by ~VisionPhotography on deviantART

Arabian Eyes by ~SHTAT on deviantART

Arabian Eyes by *Beeba90 on deviantART

Asta ca tot da Clona in mod obsesiv la televizor.

acid sulfuric

De ce imi vine mai usor sa scriu despre ce gandesc altii, din perspectiva mea, decat despre ce gandesc eu? Chiar daca nu am deloc experienta, si chiar daca nu-mi place uneori absolut deloc felul in care-mi construiesc frazele, cumva imi gasesc mai usor cuvintele cand e vorba sa-mi exprim parerea legata de vreo carte sau vreun film.

Acid sulfuric, de Amelie Nothomb : am scris de ea mai devreme pe CineBooks. Mi-a placut mult si am apreciat atat modul in care e construita, cat mai ales subiectul dezbatut in ea.

Of, nu iarasi. Incepe scoala luni si ma simt de parca am un gol in stomac, gura uscata, ochii arsi si capul intreg ametit. Tot timpul e asta..incepe scoala si iar nu mai am timp sa citesc sau sa fac orice altceva pentru mine. Iar ma las antrenata in cumulul de actiuni monotone, iar las sa decida pragmatismul din mine in detrimentul sensibilitatii.

P.S: nu mai fac link exchange. N-are decat sa moara incet, in top, blogul asta. Nu ca nu mi-ar mai pasa, dar am avut o experienta destul de neplacuta cu o persoana care m-a acuzat destul de direct si transant de nesimtire doar pentru ca nu l-am anuntat ca i-am scos linkul. Ceea ce, dupa cum stiti, cei care mai treceti din greseala pe aici, am facut dintr-o eroare stupida, partial din cauza Blogger-ului, partial din cauza mea. Dar...concluzia e: gata cu link exchange-ul :)

Perusii vorbesc!

Am ramas extrem de surprinsa sa aflu astazi ca si perusii vorbesc, nu doar papagalii...si uite ca, bineinteles, Toma necredinciosul ce sunt, am cautat pe YouTube si-am descoperit dovada.

Ce n-as purta in viata mea:

Cu ocazia celui de-al 666-lea post

Am decis sa scriu niste chestii pe care le-am debitat astazi, in timp ce citeam Acid sulfuric, de Amelie Nothomb.

In carte se trateaza, la un moment dat, problema divinitatii si perspectiva pe care o au majoritatea oamenilor asupra ei. Ca sa fiu sincera, trebuie sa recunosc ca si eu, din totdeauna, n-am fost cine stie ce credincioasa si n-am tinut mai niciodata la traditiile religioase [sarbatori sau alte de-astea].
Ideea care e: parerea mea e ca omenirea asta e tare ingrata, uneori. In clipele uzuale, pe care le folosim pentru tot felul de tampenii, nici luam in considerare posibila existenta a unei instante supreme care sa ne fi programat asa cum suntem. Mai mult, ne batem joc de conceptiile aparent invechite si rasuflate ale indivizilor care frecventeaza adeseori lacasurile de cult, gandind ca sunt fie bigoti si deci, indoctrinati de o credinta pe care trebuie sa o respecti fara a avea permisiunea sa o cercetezi, fie sunt in varsta si, deci, incearca sa se pregateasca pentru marea calatorie a mortii.

Eu personal, n-am inteles niciodata de ce e nevoie de atata smerenie in fata figurilor duhovnicesti. Spre exemplu, nu-mi convine absolut deloc sa ma spovedesc in genunchi, sa ma arunc la pamant spunandu-mi rugaciunea sau sa ma comport de parca sunt o mironosita la biserica. Nu stiu daca e vorba de orgoliu sau vanitate, si de faptul ca nu-mi place sa ma plec in fata unei fiinte care, de cele mai multe ori, nu are cu nimic in plus sau in minus fata de mine. Desi, daca stau si ma gandesc, ajung la concluzia ca, mai ales preotii din ziua de azi nu prea au foarte multe in comun cu harul de care se tot discuta intre batrane. Dar, ca sa nu divaghez si sa schimb, incet, subiectul, am sa revin la problema "Dumnezeu".

Prima oara cand am apelat la el eram in clasa a doisprezecea, inainte de bacalaureat. Mi-am spus ca, daca am noroc si totul decurge bine, am sa merg la biserica si-am sa aprind cate o lumanare in trei zile diferite. Ceea ce am facut, bineinteles, dar nu neaparat pentru ca simteam nevoia, ci pentru ca nu am vrut sa-mi incalc cuvantul.

Desi nu prea are legatura cu lucrurile prezentate in romanul de care am pomenit mai sus, cumva cred ca ingratiduinea asta ne caracterizeaza foarte bine. De-abia cand ajungem in momente de panica extrema, sau de suferinta de orice natura, incepem sa ne gandim ca poate ar fi cazul sa ne rugam ca supliciile sa inceteze. Si, desi se intampla asta, de multe ori uitam iarasi de existenta Lui. De ce e omul asa delasator, si de ce ne pierdem prin melanjurile de rutina care ne inconjoara? De ce nu putem sa acceptam ca suntem realmente ajutati de cineva mai puternic, care ne coordoneaza in asa fel incat sa nu facem greseli intr-atat de grave incat sa nu poata fi reparate?


Pffui..nici nu-mi vine a crede ce scriu :)). Parca-s redactor la revista aia, publicata de Martorii lui Iehova, Treziti-va. :))

Semne de carte again

Am gasit un site de unde puteti downloada o serie de semne de carte gratuite, in format .doc. Metoda mi s-a parut simpla, si unele dintre ele sunt simpatice, bineinteles, in special cele cu animale. There ya go.

animalele in trafic

Cat am putut sa rad!!!

Boul
Cea mai comuna specie de animal in trafic, boul vine in foarte multe variante: boul care parcheaza ca boul, boul care conduce ca vita, boul care ti-a zgariat masina, boul care ti-a luat locul de parcare, boul care te claxoneaza, boul care merge incet, boul de taximetrist, boul de sofer de tir, cu ocazionala variatie in "vaca".

Cucul
Cucul, dupa cum se stie, are obiceiul sa isi lase puii in cuiburile altor pasari. Cucul de trafic nu e foarte diferit. Fie ca iti ia locul de parcare (o varianta a boului), pe care l-ai platit si il maturi zilnic, ca sa vina un venetic si sa se aseze la clocit acolo, iar tu sa ramai... cu cucul pe afara, fie ca sta la panda si cum te vede ca dai pe la masina, sare cu ochi umezi si milogi: "plecati?".

Caprioara
In ciuda numelui, caprioara numai inocenta nu e. Caprioara are musca pe caciula si o stie prea bine. Caprioara, cand e fluierata de magar (vezi mai jos) opreste cu ochii blanzi "eu? ce am facut eu?", apoi, cand e amenintata cu amenda, clipeste cu ochii umezi si cu bancnota in talonul masinii "vai, domnule politist, sunt si eu o femeie nestiutoare / naste nevasta-mea / un deces in familie / samd".

Fox terierul nevrotic
Se intalneste atat in varianta bipeda, imbrancind lumea pe strada din cauza vitezei (moment in care il va enerva pe melc, vezi mai jos) sau avansand agitat pana la jumatatea strazii cand e rosu, doar-doar reuseste sa muste din cascaval si sa o zbugheasca pe partea cealalta printre masini.
In varianta cu patru roti, el este cel care claxoneaza imediat ce se pune verde, care se baga pe zona interzisa din intersectii, care se impinge, insista, se baga, heirupist in noduri de trafic, sperand sa avanseze un metru mai in fata in coada de 2 km. Ocazional se intalneste sub denumirea de "care-i boul care claxoneaza?" sau ii sunt invocati diversi decedati ai familiei, pe linie materna.

Gasculita si/ sau curca
Cu predilectie de gen feminin, gasculita face mult scandal, gagaind claxonand ca disperata, falfaind ametita din aripi de pe o banda pe alta si speriindu-se de orice apropiere a vreunui partener de trafic, moment in care se propteste iar in claxon. Sau, ca orice oratanie care se respecta, incepe sa caraie (hm, curcile nu caraie, nu?) si sa faca galceava, mai intai din spatele geamului ridicat, apoi cu tupeu, galgaindu-si nervii si margelele pe atacator. Daca are si ceva de curcan in ea, arata, infoindu-se, si pana din mijloc.



Ghepardul
Fiind, dupa cum se stie, cel mai rapid animal terestru, ghepardul de trafic se deplaseaza nu cu 120 km/h, precum ruda sa blanoasa, ci zbarnaie pe langa tine pe autostrada precum pisica lui Schumacher (mmmmmmIAuuuuuuuu), lasandu-te cu pliscul cascat si cu o sclipire de invidie in ochi, dupa care iti bati prieteneste batranica (masina, nu nevasta) pe bord si ii soptesti dragastos ca stii ca ea da tot ce poate... da' daca mai mult nu poate... ce sa-i faci. Ghepardul are cu ce, domne', are cu ce.

Magarul
Ai crede ca e o varianta cu urechi lungi a boului, nu? Ai gresi. Magarul se caracterizeaza in studiul de caz pe trafic prin faptul ca sta printre oi. Si cine sta mai bine printre oile din masini decat politistul in intersectie (sau la panda, dupa intersectie). Poate avea accese de incapatanare cand nu vrea sa accepte umila spaga, de ragit din fluier (ia conjuga repede la perfect compus propozitia "magarul rage") sau de placiditate, cand e depasit de situatie. Fiind un animal simplu, dar inimos, e des fraierit de caprioare.



Maimutoiul
Curios din fire, maimutoiul de trafic exploreaza. Nu trasee alternative, ca sa ocoleasca aglomeratia, IQ-ul sau e mai scazut decat al unui gibon de rasa comuna. Maimutoiul de trafic exploreaza propriul nas, urechile sau cavitatea bucala, cercetand apoi curios recolta, cateodata chiar mancand-o. Ocazional se scarpina in pantaloni, pe principiul tricotajului (si pe in fata, si pe in dos). Daca e in dispozitie jucausa, joaca solitaire pe telefon la stop. Daca e o maimutica de gen feminin, toata atentia ei va fi captata de oglinda si continutul gentii de machiaj.



Melcul
Se intalneste cel mai des in varianta cu doua picioare, ocazional si cu 3, daca are baston, dar sa nu ne luam de oamenii in varsta, ca nu e frumos. Melcii clasici sunt foarte relaxati. Nu au nici cea mai mica apasare, nu se grabesc, se misca de parca ar fi iesit la plimbare pe faleza, eventual pe mijlocul drumului. Melcul urca sau coboara scarile de parca ar fi Cenusareasa la bal si defileaza pe trotuar ca pe tarlaua lu' ta-su': alene si "pi shentru". Ocazional se enerveaza cand treci pe langa el zicand "pardon, scuZATI!", cu replica ofuscata "dar pofTITI, ce atat graba?!". Daca e pe trecerea de pietoni, va avea cu siguranta un conflict cu fox terierul nevrotic (vezi mai sus). In varianta cu roti se numeste testoasa (vezi mai jos).



Mimoza
O sa protestati: mimoza nu e animal, e planta. Iar noi o sa va spunem ca nu e pasare ca porcul. Mimoza e una din plantele "miscatoare", care are extraordinarul talent de a se "topi" imediat ce simte un pericol. Fiecare frunzulita are la baza o mica bula de lichid care, atunci cand mimoza simte miscare (potentiali pradatori care pasc mimoze) se goleste brusc, iar tufisul rotunjor de pana atunci se tufleste, lasand o aratare ofilita in loc.

Mimoza de trafic are de obicei ca accesoriu ori un semn de scoala, ori o mamaliga exclamativa si face exact acelasi lucru ca surata din botanica atunci cand nu stie exact pe unde sa o ia, greseste banda, i se opreste motorul sau o claxoneaza vreun fox terier sau bou la stop: se blocheaza, ia mainile de pe volan, intra in panica... si eventual incepe sa planga.

Testoasa
Varianta pe 4 roti a melcului, testoasa se intalneste in cazuri fericite pe banda 1, cand se numeste pur si simplu testoasa, mergand alene, ca o batranica obosita, cu 30 la ora in locuri cu limitare de 60, fie pe banda 2, cand se numeste pur si simplu bou sau rabla dracu'. Se lasa foarte greu impresionata de claxoane, faruri sau zbierete disperate pe geam. Imperturbabila, isi continua croaziera la pas, stiind probabil povestea cu testoasa si iepurasul.



Paunul
Pasare nu tocmai desteapta, dar aroganta, se impopotoneaza cu xenoane, neoane, eleroane si boxe, atragand privirile si rasetele ca rahatul mustele. De obicei merge au ralenti, ca sa il poti observa indeaproape, cu geamurile jos, sa te bucuri si tu de calitatea subwooferului. O varianta a cocalarului pe 4 roti, e adesea denumit si "papagalul ala".

Rechinul
Caracterizat prin comportament agresiv, rechinul din trafic nu se bazeaza pe forta, ci pe tupeu. Iti va taia fata, va musca din ultima fractiune de secunda de portocaliu la semafor, va parca pe trotuar, in locuri interzise, iti va bloca masina parcata regulamentar, isi va manca shaorma in masina, cu avariile puse, oriunde vrea file-ul lui de rechin.
Daca e un rechin mai mare, tip 4x4, va ocupa fara jena 2 locuri de parcare. Ocazional rechinul poate fi o balena (tip SUV), in burta careia sa locuiasca o sfrijitura de Pinochio, pe care l-ai sufla din picioare, dar pe care il vei ocoli cu respect cand e la volan, ca o faramita de plancton ce te afli. Rechinul are de cele mai multe ori carcasa galbena si semn de taxi pe acoperis.

participanti normali la trafic

Sconcsul
Se intalneste in exclusivitate in forma bipeda. Pute de-ti muta nasul a ceapa, usturoi, salam, transpiratie. Caracterizat printr-o lipsa generala de igiena, ori se va agata de bara de sus, proptindu-ti in nas un subrat paros si emanand miasme, ori isi va ridica, in zilele caniculare, nu coada, ci tricoul sau maieul peste burta rasfranta peste pantaloni.

Viespile si bondarii
Caracterizati printr-un bazait enervant, bondarii merg de obicei pe scuter, care, desi ar trebui sa fie agil, nu e, din cauza cutiei supraponderale de pe portbagaj, in care sunt fie cutii de pizza, fie corespondenta sau colete de transportat. Viespile sunt frumoase, iuti si periculoase, toata lumea se uita dupa ele, multi se feresc, altii le omoara. Viespile merg de obicei pe motoare de viteza si in cazul ambuteiajelor pot avea efectul ghepardului: privire cu jind, invidie nestapanita.


Panda
Cel mai marinimos participant la trafic: se opreste la zebra chiar si cand e rosu, te lasa sa te incadrezi de pe drum secundar in coloana, nu claxoneaza mimozele, nici melcii, observa cu intelepciune gheparzii si viespile, ignora paunii, nu injura rechinii, nu da flashuri testoasei pe autostrada, el este homo simtitus. Hai, incercati sa fiti toti panda in trafic.

Preluat de pe metropotam.ro. Grozav articol!

Criza si infractionalitatea

Pana nu demult, eram destul de sigura in ceea ce priveste securitatea la farmacia veterinara la care lucrez. Avem incheiat un contract cu o firma de interventie, Gip Est [nu ca as vrea sa-i fac reclama, dar am zis ca n-ar fi rau sa-i spun si numele]. Baietii s-au dovedit, pana acum, destul de vigilenti, astfel ca au existat cazuri in care am uitat pur si simplu sa dezarmez si colegele mele, cand au intrat dimineata, au asistat la declansarea alarmei si la venirea mascatilor. In alte cuvinte, isi fac treaba destul de bine, chiar si cand nu e necesar.

Zilele trecute, insa, doamna ceva mai in varsta care acopera un program de 8 ore la farmacie [in genere, de la 8 la 16:00], a fost atacata de un boschetar. Nu am aflat amanuntele detaliate ale evenimentului, dar se pare ca acesta a intrat in farmacie si i-a cerut Dorinei bani, amenintand-o cu tot felul de texte. Din fericire, femeia nu s-a lasat cine stie ce impresionata si, inarmata cu o scafa de plastic, s-a indreptat vertiginos inspre el si a reusit sa-l dea afara. Cu toate astea, s-a speriat destul de rau.

Cand ne-a fost instalat sistemul de alarma, ne-a fost, de asemenea, instalat si un buton de panica, ce trbeuie apasat in cazul in care ne gasim amenintate sau ceva de genul asta. Doamna a uitat complet de el, probabil din cauza sperieturii trase. Eu intentionez sa-l folosesc cat mai curand, daca mi se intampla asa ceva. Sincera sa fiu, ma mir ca nu a chemat politia, ca sa le dea macar semnalmentele individului si a depune o plangere impotriva lui. Desi nu prea stiu pentru ce ar fi putut-o depune..in fine.

Ideea e: criza asta aduce un nou val de infractionalitate, care nu ma bucura absolut deloc. Ideea ca ar trebui sa ma feresc de-acum incolo si sa stau constat cu frica in san, gandindu-ma ca pot fi oricand atacata..nu mi se pare deloc interesanta. Am vazut si eu, ca toata lumea, la televizor, cazurile doamnelor alea de la casele de amanet care au fost fie impuscate, fie ranite grav in cadrul jafurilor ce-au avut loc in orasele respective. Dar..nu stiu exact de ce, parca realitatea unei lumi interlope si posibilitatea ca atacatorii sa existe si in zona CUG Iasi mi se parea putin probabila.. E ca si cum iti imaginezi ca pericolul e undeva departe de tine, iar un eveniment ca asta te determina sa realizezi ca, in fapt, e chiar in spatele tau si-ti sufla in ceafa.

Cand la noi nici nu existau crochetele..

in 1971 aparea si reclama la televizor la Friskies:



+ una funny :d

De ce nu sunt in Grecia acum

In urma cu doua zile, am aflat, cu extrem de multa stupoare, ca Universitatea Agronomica mi-a oferit o excursie in Grecia.

Plecarea a fost ieri.

Nu am fost anuntata la timp. Cam cum s-a intamplat, pana la urma, sa aud si eu de asta: operam de zor o pisicuta impreuna cu tata si mi-a sunat mobilul de trei ori. Bineinteles, doar nu aveam sa ma duc sa raspund. As fi fost de-a dreptul nesimtita. Astfel incat, vreo ora mai tarziu, am dat telefon pe acel numar necunoscut care ma apelase, afland, cu ocazia asta, ca ar fi trebuit sa fiu anuntata de excursia in Grecia inca de la sfarsitul sesiunii, chestie care a avut loc undeva pe la inceputul lunii iulie. [daca nu ma insel]
Mai misto a fost ca individul respectiv, probabil angajat la Liga Studentilor, aproape ca m-a rugat frumos sa merg. Dar.. era a doua zi!!! Ar fi trebuit sa-mi fac asigurare medicala, bagaje si... mai ales, dar mai ales, sa risc sa petrec 6 zile intr-o alta tara cu nimeni altcineva decat niste colegi cu care nu prea am mai nimic in comun. Inca vreau sa zic ca persoanele [din anul meu] care m-ar fi insotit ar fi fost printre cele mai stralucite, dar... ar fi trebuit sa comunic si cu celelalte, din ceilalti ani si de la celelalte facultati. Astfel incat am dat frumos inapoi si am zis pas.

Acum stau si ma gandesc ca inca nu regret decizia pe care am luat-o. M-a facut, insa, sa constat un lucru, si-anume ca doza mea de antisocialitate a atins deja cote maxime. Sigur, au fost si alti factori pe care i-am luat in consideratie atunci cand am refuzat sa merg. Cum ar fi activitatea de la farmacie. Sau faptul ca m-as fi intors inainte de inceperea scolii..nu stiu exact de ce, dar imi place sa am cateva zile inainte de asta, in care sa nu fac absolut nimic.

In mare cam asta e povestea. N-am mers nicaieri vara asta. Nu pot spune ca ma bucur, nu pot spune ca sunt trista... dar sunt totusi absolutamente extaziata pentru ca nu am fost la mare. Urasc marea din ce in ce mai mult, iar caldura excesiva imi face literalmente rau. :)

Voi unde-ati fost vacanta asta si ce-ati mai facut?

Blogroll-ul si scuzele de rigoare

Acum vreo doua zile, intr-un moment avid de schimbare, nu stiu de ce m-a mancat undeva si m-am apucat sa-mi schimb template-ul. De-abia astazi, dupa ce am fost anuntata de doua persoane, am constatat ca mi s-a sters blogroll-ul. Mentionez ca nu am mai patit asta niciodata si ca o sa trebuiasca, probabil, sa imi fac o lista cu cei care ma au printre linkurile de pe site-ul lor, ca sa-i adaug.

Daca nu va regasiti, va rog frumos sa-mi lasati un comentariu la acest post. Sper sa inteleaga toata lumea ca nu am avut intentia sa-l sterg, mai ales ca "link exchanges" a ramas in continuare.. Nu fac niciodata faze dintr-astea si imi respect intotdeauna cuvantul dat. :) A fost doar o greseala.

P.S.: Dezastru. Acum am constatat ca am pierdut si linkurile de la "link Exchanges". :(

P.S.2: Am adaugat pe toata lumea care am vazut ca-mi are linkul. M-am orientat dupa statisticile zelist. Daca e cineva care ma are adaugata in blogrollul personal, please let me know!