ganduri pentru viitor

Vorbeam chiar ieri cu un coleg despre planurile pe care le-am avea, la sfarsitul facultatii, acum ca ne apropiem de asta din ce in ce mai mult. Nu chiar asa vertiginos ca cei de anul 6, bineinteles, noi mai avand inca un an pana atunci. Pana sa-mi fac griji, pana sa-mi rod unghiile si sa ma intreb daca am sa am vreo sansa ca medic veterinar in lumea asta, daca am sa ma pot intretine de pe urma vreunei farmacii sau vreunui cabinet, daca am sa imi pot sustine financiar copilul cand va creste si va merge la facultate. [sau copiii, cine stie? - sper, totusi, ca macar unul din cei doi maxim, sa fie veterinar.] Pana sa ma intreb daca, in urma cu sase ani, n-am facut o alegere pripita, rezultata in urma unei serii intregi de circumstante, care m-au determinat sa realizez ca daca nu am o meserie practica, nu am nici o sansa.

N-as vrea sa minimalizez rolul profesorilor sau institutorilor romani, nu. Din contra, am mare respect pentru profele mele de franceza si respectiv de romana [de pregatire, nicidecum de clasa] din cursul liceului. Le admir ..efortul nemarginit de a dori sa se culturalizeze, sa se autodepaseasca, sa cunoasca ceva mai bun, sa descopere si sa-si largeasca orizonturile mintii. Le-am iubit, asa cum sunt convinsa ca nu multi elevi isi iubesc cadrele didactice. [in sensul de admiratie idolatrica] Le-am detestat rareori, da, au fost si momente din astea. Dar, la finalul zilelor mele, daca ar fi sa trag linie si sa pomenesc numele a doua persoane pe care le-am stimat intotdeauna si care mi-au schimbat cursul vietii, ele ar fi doamnele Irimia si Negoiescu.

Insa..oricata dragoste as avea pentru aceste doua profesoare, trebuie sa recunosc ca am avut si o gramada de dascali extrem de prost pregatiti. De la profesori de-abia iesiti de pe bancile scolii, care n-au avut nici cele mai mici aptitudini de a insinua iubirea pentru invatatura in mintile unor dracovenii ca noi, pana la sextogenari care n-ar fi avut ce sa caute la catedra, din simplele motive ca fie nu auzeau bine, fie, sa fim seriosi, sufereau deja de o mica senilitate psihica..cunosc toate categoriile.

Daca e sa privim cu onestitate si obiectivitate situatia, cati dintre noi ar fi capabili sa faca o astfel de munca, sa suporte tipetele si nazdravaniile unor nenorociti de elevi sau studenti?

Ce-am vrut sa zic cu asta: am facut, totusi, patru ani de filologie, in liceu; in timp ce altii se chinuiau sa invete pentru biologie, chimie, fizica sau matematica, eu faceam 8 ore de franceza pe saptamana, 4 de engleza, 4 de istorie, 4 de romana si 2 de latina. Mi-a placut. Recunosc, a fost perioada cea mai relaxanta din viata mea, pentru simplul motiv ca..in acei patru ani, nu stiu daca mi-am invatat cu adevarat la vreun obiect. Cu exceptia examenului de bacalaureat, bineinteles, la care am dat tot ce-am putut din mine, si care, ca sa fiu sincera, cred ca a fost ca un exercitiu prematur pentru prima sesiune de la medicina veterinara. Acum am de invatat,...intr-o singura sesiune, mai multa materie decat am avut de pregatit, atunci, pentru intregul bacalaureat.

Ideea e: patru ani de neinvatat mi-au lasat o marca, si-au pus stampila asupra personalitatii mele, si m-au transformat intr-o lenesa tacticoasa. Mi-a venit extrem de greu sa ma aclimatizez cu conditiile si materia necesara facultatii pe care o urmez acum.

Insa, lucrurile stau cam asa: daca as fi urmat cursurile unei facultati de profil, adica.., cel mai probabil, Litere, n-as fi ajuns :

- sa operez o pisica

- sa salvez o catea de la moarte [pe bune.]

- sa invat toate prospectele medicamentelor din cadrul unei farmacii si, in consecinta, sa stiu exact ce medicament merge la ce specie si in ce boala.

- sa fac un tratament sanatos, de scurta sau lunga durata, unui animal oarecare.

- sa infrunt greutatile cu stoicism, facand clisme peste clisme, disecand o gaina si afland macar o suspiciune de diagnostic, taind un porc cu inca un om, in cursul a o ora jumatate.

- sa diferentiez doua bacterii la microscop

- sa aflu cum arata mitocondria, la microscopul electronic

- sa fac diferenta dintre zgomotele respiratorii fiziologice si patologice

- sa stiu ca inima unui caine bate in mod normal aritmic

- sa fac o injectie intravenoasa.

Asa ca, acum..dupa 5 ani de Medicina Veterinara, inca sunt destul de multumita.

Revenind, insa, la discutia pe care o aveam cu acel coleg,de la inceputul acestei debitari - se pare ca va pleca intr-o tara straina, oarecare, in definitiv, in care isi va gasi un un loc de munca, alaturi de prietena [sau, mai degraba, viitoarea sa sotie]. Vor strange bani, muncind in cu totul alt domeniu decat medicina veterinara, si, cand se vor intoarce, pe langa faptul ca-si vor face o casa si isi vor permite sa-si intemeieze, in conditiile astea, o familie, poate-si vor deschide un cabinet.

Asa da. Sau...nu?

Majoritatea dintre noi pleaca din Romania cu principiul bine stabilit ca se vor intoarce acasa, mai devreme sau mai tarziu. Cati dintre noi isi respecta promisiunea? Cati nu isi fac un rost acolo, cu toate greutatile pe care asta le implica? Cati nu isi lasa parintii sa sufere de dorul lor? Cati isi uita limba, dupa primii ani petrecuti in alta tara? [cei dornici sa o faca, evident, pentru ca cei virtuosi n-o vor pati niciodata]

Si, pana la urma.... cati vor muri de foame aici, doar ca sa nu mearga in alta parte? Multi.

Iar eu nu voi vrea sa fiu unul dintre ei, si, tocmai de asta, cu toata inflexibilitatea care-mi sta in caracter si de care nu ma pot debarasa nicicum, iata ca sunt nevoita sa accept compromisuri, sa-mi retrag cuvintele, si sa spun: Daca voi ajunge, vreodata, sa ma pot sterge undeva cu diploma celor sase ani de facultate ... fac absolut orice pentru a-mi asigura un minim de confort, si un trai decent. Nu-mi pot parasi parintii, asta stiu..probabil pentru ca sunt singurul copil, si pentru ca nu as fi in stare sa traiesc cu propria constiinta, gandindu-ma in mod constant la ce fac ei acasa.. Dar munca este munca, ea e onorabila si trebuie facuta. Asa ca n-as fi intr-atat de orgolioasa incat sa refuz nici un loc de munca doar pentru acea diploma.

Nu stiu de ce am scris asa mult, deodata, dupa o perioada in care nu mi-am exprimat, practic, nici o opinie. Anyway, it felt pretty good.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com