Mi-e dor.

Vorbesc despre dorurile mele, multumita Alinei.

Mi-e dor de zilele in care puteam sa ma bucur de vacanta, fara sa ma gandesc, in mod constant, ca am responsabilitati peste responsabilitati, care ma impiedica sa imi iau lumea-n cap si sa plec undeva departe, o saptamana.

Mi-e dor de momentele in care mi-era de ajuns sa vad vreun film sau sa citesc vreo carte, pentru a ma simti exaltata de subiect.

Mi-e dor de florile care aveau miros, in vremea copilariei mele.

Mi-e dor de saptamanile in care nu trebuia sa ma trezesc devreme, dimineata. Urasc sa fac asta, I really don't get along with mornings. At all.

Mi-e dor de 'that carefree feeling', care-i caracterizeaza pe absolut toti adolescentii.

Mi-e dor sa merg in parc si sa citesc o carte, prin mirosul nebunesc de flori de tei.

Mi-e dor sa nu fiu obligata sa fac lucruri care nu-mi plac.

Mi-e dor sa dorm cat am nevoie. N-am mai facut asta de cateva luni bune.

Mi-e foarte de dor de bunicul. Si de felul in care ma trezea, dimineata, cu UB40 cantand la magnetofon, incetisor.

NU imi e dor de:

- colegii din liceu [absolut deloc]

- majoritatea colegilor din facultate

- orele stupide de ascultat cursuri interminabile, si inutile, care nu m-au ajutat la nimic, niciodata

- a ma scula si mai devreme decat o fac acum, pentru a merge la scoala

- drumurile plictisitoare cu autobuzul 41.

- bacalaureat.

- trendistii idioti, cu multi, multi bani, si care vor sa te faca sa te simti prost, doar pentru ca te-ai nascut cu o conditie sociala inferioara lor.

- superficialitatea pe care o manifestam pe la vreo 16 ani, cand imi pasa de haine, vorbe, barfe, si alte porcarii care, dupa cum mi-am dat seama mai tarziu, chiar nu conteaza.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com