Un an in Provence

I love this Peter Mayle guy. I love him so much incat am vaga senzatie ca, in curand, am sa-mi umplu putinul spatiu ramas liber din biblioteca doar cu romane de-ale lui...

Daca ati mai citit pe aici, probabil stiti ca autorul, acompaniat de sotie, a luat decizia de a se reloca in Franta, mai precis in Provence, pe o perioada nedeterminata, similara teoretic cu ..restul unei vieti. Ei, pe langa gastronomia franceza care-i termina psihic [pentru ca na, fiind britanici, va dati seama cam ce 'delicii' apucasera sa guste in Londra anilor '80. adica..nici unul.] prin simplitate dar si prin consistenta si profunzime, mai sunt si alte detalii mai mult sau mai putin placute in ceea ce priveste a trai in Provence.

Trebuie sa inveti sa gandesti ca un francez, sa-ti iei pauza de pranz cu tot dinadinsul la mijlocul zilei, chiar daca atunci are lumea cea mai mare nevoie de tine. Trebuie sa accepti sa-ti lasi o aripa din casa abandonata, pentru ca muncitorii francezi sunt delasatori si, ce e drept, vor face totul pana la Craciun, dar daca acum e octombrie si deja iti faci griji..stop it. They'll do it eventually.

Trebuie sa iei placerile vietii ca atare: sa inveti sa privesti un rasarit provensal impreuna cu cineva iubit, sa ai sansa sa incerci cat mai multe restaurante din ghidul Michelin [sau din celalalt, al carui nume imi scapa..], sa-ti faci prieteni fara a sti limba sau macar accentul provensal, cu riscul de a nu va putea intelege in cursul unui pranz banal...sa-ti saruti de trei ori pe obraz cunostintele din Provence si doar de doua ori cele pariziene [puisque c'est trop], sa te intalnesti periodic cu vanatorul local,zgarcit, ciudat, artagos si extrem de neprietenos fata de turisti... iar in ceea ce il priveste pe ultimul individ, chiar as vrea sa va impartasesc din inteligenta lui. Are o perspectiva ceva cam egoista si misogina, ce e drept, dar e grozav, tipul!

L-am intrebat pe Massot daca exista cu adevarat vipere in Luberon. Dadu dispretuitor din cap la aceasta noua dovada de ignoranta din partea strainilor.

- Eh oui, exclama el, nu prea mari - arata cu mainile aproximativ treizeci de centimetri - dar daca te musca, trebuie sa ajungi la doctor in trei sferturi de ora, altfel... Isi lua o mutra sinistra, cu capul atarnand intr-o parte si cu limba balanganindu-i-se in coltul gurii. Se spune, adauga el, ca atunci cand o vipera musca un barbat, acesta moare. Dar cand vipera musca o femeie - se aplica spre mine ridicandu-si sprancenele - moare vipera. Izbucni in ras, amuzat, si-mi oferi o tigara groasa, galbuie. Sa nu plecati niciodata la drum fara a fi incaltat cu niste ghete solide.

sau:

- Ce isi schimba culoarea, ma intreba el intr-o dimineata, de la cea a unui sobolan mort la cea a unui rac mort in rastimp de trei ore? I se scuturau umerii in timp ce incerca sa-si stapaneasca rasul la gandul raspunsului foarte amuzant. Les anglais en vacances, adauga el, vous comprenez?

Asa ca, oricat de ciufuta am fost si sunt zilele astea, romanul asta chiar m-a binedispus! De-abia astept sa imi mai cumpar vreo doua de-ale lui.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com