Despre iubire si moarte, Patrick Suskind

"De ce nu a existat in istoria omenirii un cult al defecarii si al excrementelor, asa cum a existat un cult al sanilor, vaginului si falusului?"

"...toti cei ce scriu sau canta acolo incearca sa dea glas convingerii ca iubirea e ceva ceresc, sublim, mantuitor; iar termenii in care e cantata sau descrisa au pastrat pana in zilele noastre o incarcatura religioasa. Si astfel iubirea se deosebeste suficient de mult de excremente."

E pur si simplu fermecatoare cartea asta, o data pentru ca e vorba de Suskind, pe care il cunosc si care m-a incantat intr-un mod cu totul deosebit, din cauza Parfumului si a Porumbelului, si o data pentru ca e un eseu, si e unul foarte bine scris. In el sunt dezbatute, dupa cum reiese si din titlu, doua teme: iubirea si moartea. Prima este infatisata prin trei exemple, destul de concrete.

In cazul celui dintai, intr-o zi ca oricare alta, scriitorul nostru se trezeste blocat intr-un ambuteiaj, astfel ca, neavand ce face, incepe sa observe soferii din jurul lui. Asa ajunge sa remarce cuplul localizat in masina din fata, care se devoreaza cu o foame si un fanatism duse pana la paroxism, indivizi care nu par sa se poata dezlipi mai mult de cateva minute, unul de celalalt. Diferenta dintre cele doua personaje [ea pare cumintica, stilata si oarecum intelectuala, el are cosuri, e cam buhait, si poarta un cercel de aur in urechea stanga, tinandu-si si piciorul afara, pe portiera, intr-un mod cu totul dezinvolt] nu pare sa-i incurce cu ceva, mai ales cand domnisoara, din cate am inteles din descrierea lui Suskind, se preteaza sa-i ...faca un serviciu in trafic, prietenului ei. Culoarea devine verde, masinile din spatele scriitorului claxoneaza, iar tipul ii arata, ranjind, degetul din mijloc naratorului nostru, desi el fusese, probabil, singurul nevinovat, singurul care nu apelase la semnale sonore pentru a le grabi inaintarea, celor doi amorezi. In consecinta acestui moment, romancierul se intreaba, inevitabil, ce-i uneste pe oameni asa de diferiti, si ce e sentimentul asta, pe care-l numim iubire?

Cel de-al doilea cuplu este reprezentat de o doamna mai in varsta, alaturi de un compozitor roman [nu ii da numele], pe care-i despart 20 de ani, dar care, sa fim seriosi, avand in vedere ca tipul are vreo 50+, nu-s chiar un capat de lume.. Pe parcursul unei cine, se ating vadit de atatea ori, se saruta de atatea ori, si stau intr-atat de apropiati incat se vad nevoiti sa isi uneasca scaunele! Sunt intr-atat de dulci si siroposi, incat iti vine de-a dreptul greata la stomac.

Iar cel de-al treilea exemplu, si, bineinteles, preferatul meu, il infatiseaza pe ditamai Thomas Mann, intr-o excursie cu familia, in cadrul unei sederi la un hotel din Germania. Aici are sansa, sau mai degraba nesansa, sa fie servit, intr-o dupa-amiaza plictisitoare, de un chelner atragator, pentru care face o pasiune nebuneasca, si pe care, ulterior, printr-un schimb asiduu de scrisori, il va ajuta sa emigreze in America. Ce mi-a placut, mai mult sau mai putin, e ca acest monstru sacru, care si-ar fi permis, pana la urma, orice, nu initiaza o aventura extraconjugala cu frumuselul - in schimb, rabda in taina, mistuit de focul interior, tocmai pentru ca ideea ca nu-si va implini niciodata dragostea, o face intr-atat de ideala si perfecta! This I love - I just love. Ar fi putut, foarte bine, sa-si paraseasca nevasta si sa traiasca cu Adonis-ul de mai sus. Nu stiu daca l-ar fi judecat multa lume, pentru ca, pana la urma, era Thomas Mann, ce Dumnezeu. In schimb, el alege sa-i dedice o ofranda absoluta, transformandu-l intr-un personaj de roman. Magnifica poveste. Superba.

Cea de-a doua parte [care trateaza moartea] e ceva mai dark and gloomy, mai ales pentru ca religiosii n-au sa inghita prea bine portiunile care-l infatiseaza pe Iisus Cristos ca fiind un infumurat de cinci stele, care-l invie pe Lazarus doar pentru glorie si putere. This I don't know, and never will know, seeing I always keep my options open, in materie de culte si religii. Tot in aceeasi parte se trateaza, de-a fir a par, povestea lui Orfeu si a Euridicei, alt cuplu bizar, compus dintr-o frumoasa cam prostuta si un dobitoc neincrezator, sau mai degraba, impartasind, aparent, acelasi pacat cu Iisus, un infumurat - el neputand sa se abtina si sa traga cu ochiul daca Euridice il urmeaza spre pamant, din Infern.

I loved it! In curs de maxim doua ore era gata..cu alte activitati pe parcurs, cum ar fi a ma certa cu laptopul, care-mi face figuri din ce in ce mai des, inchizandu-se in mijlocul redactarii unei postari sau a unui e-mail.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com