marți, 30 noiembrie 2010

Geniul si zeita, Aldous Huxley


Am zis ca e timpul sa incep sa scriu cat mai repede despre romanele pe care le termin, altminteri se aduna prea multe, si e posibil sa uit amanunte relativ importante despre subiectele lor.

E prima mea incercare cu domnul Huxley, desi am fost in scurta posesie si a Minunatei lume noi, asta-vara, dar n-am avut rabdarea necesara sa o parcurg. Intr-un fel, imi pare rau, dar, la acea vreme, traversam o perioada intr-atat de proasta incat chiar nu prea aveam chef de lectura, daramite de vreun fel de poveste SF. [genul asta-mi pune tot timpul probleme, in sensul ca-mi vine destul de greu sa-mi imaginez chestii care nu exista in realitate, sau care n-ar avea o baza solida in legi de logica, gravitatie si alte dintr-astea]

Geniul si zeita e o carte foarte fluenta, a carei actiune se desfasoara pe parcursul unei singure zile, in cadrul unei conversatii dintre cineva [un personaj care nu are nume, dar caruia nici nu-i trebuie, pentru ca nu-i vine decat un singur merit - de a intretine conversatia cu personajul principal] si fizicianul John Rivers, care evoca momentele petrecute in casa unui celebru om de stiinta, Henry Maartens, o minte minunata, si a sotiei sale, Katy, o reala zeita.
Romanul mi-a placut in special datorita ciudateniei sale - incepand cu relatia pe care John o intretine de la distanta cu fiica familiei, Ruth (care, daca la debutul romanului are o predilectie aproape bolnava fata de sadism si o teama patologica fata de orice, oricat, cata vreme e infricosator, mai tarziu ajunge sa se intoxice cu pseudo-sentimentele nutrite fata de ucenicul de 27 de ani, si care o conduc spre gesturi cu repercusiuni dezastruoase), si terminand cu relatia extrem de apropiata pe care John o are cu mater familias, Katy [O femeie, de altfel, din punctul meu de vedere, destul de confuza - face o alegere extrem de proasta, de a se casatori cu un om, intr-adevar, genial, dar care, in afara de creieri nu prea are ce sa-i ofere, astfel incat se vede nevoita sa-si inghita si sa-si ascunda patima si inflacararea care o caracterizeaza, atat in pat, cat si in societate, iar asta pe termen lung].

Alt lucru pe care l-am apreciat este reprezentat de trimiterile multiple la tot felul de carti de psihanaliza, literatura sau alte de-astea, deci as putea spune ca e scrisa intr-un mod destul de istet, desi e, asa cum am spus si mai sus, extrem de fluenta - se citeste ca de la sine.

John Rivers e un personaj, la randu-i, oarecum bizar, mai ales din cauza mediului din care provine - cu o mama extrem de bigota, care nu-l invata mai nimic altceva decat sa creada in Domnul [imi rasuna frenetic, in ureche, pe parcursul descrierii ei, sintagma "Praise Our Lord Jesus"], asa ca tanarul ajunge la aproape 30 de ani fara nici un fel de experienta..nu zic sexuala, dar nici macar nu cred ca sarutase pe cineva, pana la acel moment. Pentru un fizician poate n-o fi mare pierdere [desi parerea mea e ca pentru orice categorie de om, fie muncitor necalificat, fie Einstein-like, e o anume tragedie sa nu fi sarutat o fata pana la 27-28 de ani], sau pentru majoritatea [!?] - Liviu, sa stii ca nu stiu cum sunt fizicienii, dar cred ca au si ei necesitati la fel ca toti ceilalti oameni -, dar, cu siguranta, adevarata viata a lui Rivers incepe in casa Maartens. Aici invata ce inseamna sa fii urat cu indarjire pentru a nu fi impartasit iubirea cuiva [de catre Ruth], ignorat cu desavarsire, intr-o maniera, totusi, respectuoasa [de catre micutul Timmy - in opinia mea, singurul om realmente normal din familie], dorit pentru necesitati strict fiziologice [de catre Katy], si apreciat de la distanta [de catre Henry, care-l utilizeaza pentru mai orice, si care i se destainuie, la un moment dat - alt esec interuman... sa-i povestesti ucenicului tau despre ce suspiciuni ai in legatura cu nevasta-ta, cum ca te-ar insela.].

Nu stiu ce s-a inteles din ce-am scris eu aici.. Orisicat, romanul mi-a placut.
O melodie [care sa zicem ca] s-ar potrivi: [stiu ca arata urat playerul, dar nu am gasit-o altundeva]

Kings Of Convenience - Misread .mp3
Found at bee mp3 search engine

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com

3 comentarii:

Liviu spunea...

:)) Da, eu cred ca stiu asta. De fapt despre asta scriu, despre altfel de necesitati pe care le au oamenii, mai ales atunci cand e vorba de inima, fie ei fizicieni sau nu :D Si ca tot ai pomenit de Einstein, nici el n-a fost tocmai cel mai inchis/cuminte/inhibat fizician. A divortat de prima nevasta ca sa se insoare cu o verisoara cu care avea deja o relatie. Si nici eu nu ma simt, asa ca tind sa cred ca personajul lui Huxley e reperentativ doar pentru literatura, nu si pentru viata reala :)

Dee spunea...

Legat de player, sa-ti sugerez ceva: grooveshark.com, iar in caz ca nu gasesti melodia acolo, poti sa o incarci chiar tu (trebuie doar sa-ti faci cont), daca o ai. ce e fain la site-ul asta, e ca poti pune chiar si un intreg playlist pe blog.
Spor!

C spunea...

Dee, am incercat Grooveshark, dar in ultima vreme se incarca ingrozitor de greu, si-apoi au si probleme la cod [widgetul ala trebuie sa-l rescriu de fiecare data, ca sa-l pot incarca].

Trimiteţi un comentariu

Un produs Blogger.