The most beautiful song of all

Do you remember..?

HATE

Orice as face, nimic nu e bun. orice v-as spune, nimic nu va poate satisface nevoile de mai mult, de mai multi oameni, de mai multi bani!!! ma cac in toata prostia asta care se cheama cumintenie, ma cac in atitudinea mea submisiva, si imi urasc puternic, in momentul asta, toate eforturile de a va fi facut pe plac vreodata.

I hate it all!!!!!! TOT.

---

My life is such a waste
Begging for something to work this time
But why can't I relate?
Feeling all I do is get what’s mine
Holding on to faith
Never gave me nothing but despair
So why do I create just to be swallowed?

I can't take
We have a star
I can't take
We got a fantasy
Come what may
We are the stars
I can't wait
I’ll take what’s mine

Been hating all this time, before I crawled inside
Been hating all the faces of everything that I could find
Been hating all this time, too far to cross the line
Been hating all the faces of everything that I could find

I cannot take this place
Burning up inside this space of mine
But why can't I replace feelings I find hard to really find?
I try but I can't taste
Memories they always fuck with me
So why do I create just to be swallowed?

I can't take
We have a star
I can't take
We got a fantasy
Come what may
We are the stars
I can't wait
I’ll take what’s mine

Been hating all this time, before I crawled inside
Been hating all the faces of everything that I could find
Been hating all this time, too far to cross the line
Been hating all the faces of everything that I could find

All my feelings have been eating all of me
Feed inside
Is there something wrong with me?

I can't take
We have a star
I can't take
We got a fantasy
Come what may
We are the stars
I can't wait
I’ll take what’s mine

Am marcat cu bold tot ce cred ca mi se potriveste in momentul asta. Thanks guys, you've helped me A LOT with my self esteem, with my slavery and with all the fucking shit that is called school. Va admir nespus.

P.S. : oare de ce mai scriu despre asta cand stiu ca n-o sa cititi niciodata???? I'm such a fucked up asshole.

Din aceeasi categorie:

Right now
can't find a way to get across the hate when I see you
Right now
I feel it scratch inside I wanna slash and beat you
Right now
I rip apart the things inside that excite you
Right now
I can't control myself I fucking hate you!

Shut up, shut up, shut up, I'll Fuck you up

Shut up, shut up, shut up, I'll Fuck you up

Shut up, shut up, shut up, I'll Fuck you up

Shut up, shut up, shut up, I'll Fuck you up

Shut up, shut up, shut up, I'll Fuck you up

Shut up, shut up, shut up, I'll Fuck you up

	Korn - Right Now .mp3
	Found at bee mp3 search engine

Va rugam votati aici

http://www.interlink.ro/c/1442 .

Multumim in avans! V-am pupat, am iesit ca sa-mi mai citesc Moartea [:)) nu e o gluma, e chiar materia pe care trebuie sa o invat..la medicina legala.]

SingingFool.com - Vampires Everywhere! - Immortal Love - Music Video

SingingFool.com - Vampires Everywhere! - Immortal Love - Music Video

Just watch this. I mean I know everyone's on a Vampire frenzy right now, me included, recunosc, da'...baietii astia numai vampirici nu-s. 8-|

the one with 'le scaphandre et le papillon'

I have discovered Twitter. Rediscovered it, actually, dar asta e alta treaba.

In urma cu vreo cateva zile, am avut sansa sa vizionez un film realmente extraordinar. Nu mai tin minte exact cum am dat de el, dar pare-mi-se ca am vanat o serie de titluri impozante de pe imdb, care, dintr-un motiv sau altul, ajunsesera sa aiba note foarte mari. poate n-ar trebui sa ma orientez dupa opinia maselor, dar chiar aveam chef sa vad un film bun. nu comic,nu. REAL.

Asa ca m-am oprit asupra acestei productii frantuzesti si DA, trebuie sa recunosc ca e, intr-adevar, o realizare fantastica. Dupa cum am aflat ulterior, e, de fapt, o ecranizare a cartii cu acelasi titlu, publicata de acest Jean-Dominique Bauby, un personaj la fel de incredibil ca si intregul film.

Un tip se trezeste pe un pat de spital. Vede asistente, medici care, constatand ca e constient, incep sa-i vorbeasca si sa-i explice prin ce trecuse. Avusese un atac cerebral. Jean-Do le raspunde tuturor intrebarilor pe care acestia i le adreseaza, doar ca, dintr-un motiv deocamdata ascuns lui, nu par sa-l inteleaga. Tipa, le repeta si numele, si toate celelalte indicative prin care sa le arate ca e constient. Cateva minute mai tarziu, intelege. Nu poate vorbi.

Pe langa asta, i se prezinta intreaga situatie: atacul suferit avusese urmari ingrozitoare - e complet paralizat, nu isi poate incorda nici un muschi, nici macar gloso-faringienii, utilizati pentru inghitire. Tot ceea ce il tine in viata e o perfuzie, de care depinde, si pe care o uraste, dar pe care nici macar nu o poate desprinde, ca sa scape de viata.

Restul filmului cred ca vi-l imaginati deja. De la o existenta luxoasa si stralucitoare de redactor sef la revista Elle, trece la cea trista, suferinda si extrem de plictisitoare a unui imobilizat. Vin multe persoane sa il viziteze, inclusiv fosta sotie, alaturi de copiii sai, mai tarziu. Colegi, prieteni. Toti isi exprima regretul. Evident, asta nu il face sa se simta mai bine, cu atat mai mult cu cat, uneori, este dus pe plaja de langa sanatoriu, unde isi priveste copiii zburdand prin apa oceanului, jucandu-se in nisip si facand tot felul de alte activitati colective la care nu poate participa.

O asistenta are, insa, ideea geniala de a-l face sa comunice intr-un fel. Cum singura parte corporala pe care si-o poate misca este ochiul stang, reusind sa clipeasca, femeia ii recita intregul alfabet, iar cand el doreste sa aleaga o litera, clipeste o data. Cu eforturi prometeice, reuseste, in acest mod, sa scrie o carte. Despre conditia lui actuala, despre regretul de a nu fi facut destul la timp, de a nu fi spus ce trebuia cui trebuia; amintiri din copilaria lui, petrecuta alaturi de al sau tata, actualmente in aproximativ aceeasi conditie ca a propriei persoane - batranul abia reuseste sa se deplaseze prin apartament, si, din acest motiv, este unul dintre cei care nu vin sa il viziteze. Ii da, insa, telefon, iar acea convorbire are un efect extrem de emotionant, in conditiile in care tatal nu-si poate auzi odrasla, si comunica doar cu asistenta, care ii 'traduce' clipirile lui Jean-Do.

Ce sa zic.. un film realmente spectaculos, care m-a impresionat enorm si pe care va recomand calduros sa il vizionati. Am gasit si cartea, publicata, spre surprinderea mea, la noi in tara, la editura Humanitas. Imi imaginez ca e destul de subtirica, totusi...in orice caz, m-am decis sa mi-o cumpar de ziua mea, daca tot trebuie sa-mi ofer o serie de cadouri de la mine pentru mine. :)

"..Acum, cand sa fac saltul periculos in propriul meu trecut, simt ca ametesc. Nu stiu de la ce capat sa apuc orele acelea apasatoare si inutile, imposibil de adunat, intocmai ca bilutele de mercur dintr-un termometru frant in doua. Cuvintele se eschiveaza. Cum sa evoci supletea si caldura trupului tanar al brunetei inalte langa care te-ai trezit pentru ultima data, fara sa-i acorzi atentie, aproape morocanos? Totul era gri, pastos si resemnat: cerul, oamenii, orasul hartuit de mai multe zile de greva din transporturi. Alaturi de milioanele de parizieni, eu si Florence intram in malaxorul incalcit al zilei, cu privirile goale, cu fetele trase, ca niste zombi. Executam mecanic toate gesturile acelea care, astazi, mi se par miraculoase: sa te barbieresti, sa te-mbraci, sa-ti bei ciocolata..." (Jean-Dominique Bauby)

Pacat ca, majoritatea dintre noi, trecem prin viata ca niste barci pe o apa foarte calma - fara obstacole, fara prea multe greutati, sau doar cu un numar de probleme relativ minore, care nu ne fac sa ne dam seama, insa, de cat de pretioasa e aceasta existenta efemera.

the one with the music

Se pare ca am descoperit, in sfarsit, cum se cheama genul de muzica pe care il ascult, deja de cativa ani. Aparent ..Acid Jazz. :) Interesant. De la Hard Rock in liceu pana la Acid Jazz in facultate.

O mostra:

Pentru ca n-am ce altceva pune..sau spune, de fapt, in afara de, poate, de cum mai am inca 4 examene din 6... voila cateva look-uri create de mine. Tare-mi place ultima, e ultra-hot gagica. :))

the one with the mysoginic asshole

mi-am amintit astazi de un dobitoc [pentru ca altfel nu il pot numi] pe care l-am cunoscut in urma cu vreo 3 ani de zile, de-acum, si care era un misogin de prima clasa, si chiar se mandrea cu asta.

n-am fost niciodata de parere ca sexul are de zis asa de multe despre o persoana. ba chiar, in cazul meu cel putin, nu se aplica nici un fel de regula legata de femei, poate doar..chestia cu ganditul excesiv, dar asta o face toata lumea, haideti sa recunoastem. chit ca suntem cu ceva ce-atarna intre craci, chit ca n-avem acel ceva care a construit dinastii, toti suntem pretty much fucked up cand e vorba de luat decizii.

individul de care ziceam mai sus avea o conceptie [de altfel extrem de dobitoaca, as himself] cum ca orice iese din mana unei femei este eronat de la inceput. gresit total, ca n-ar avea sens sa punem o femeie sa faca ceva, pentru ca se apuca de prea multe lucruri deodata si nu le termina pe nici unele. ceea ce din nou, nu e departe de adevar, dar faptul ca avem atentie distributiva nu inseamna ca nu suntem capabile sa ducem la capat o idee, un plan, un proiect oarecare. sa spunem doar ca suntem ceva mai entuziaste, ceea ce, let's face it, nu se intampla in cazul barbatilor, care se apuca de o treaba doar cand trebuie neaparat, cand se apropie deadline-ul cel mai deadline.

totodata, femeile nu stiu sa parcheze. to this, I say WHAT THE FUCK. daca sunt cateva exponente ale sexului nostru care si-au luat carnetul cu tot felul de interventii, asta nu inseamna ca toate suntem la fel. in fapt, acuma ca ma gandesc mai bine, misoginii au tendinta asta scarboasa de a generaliza particularul. de asta ii urasc asa de mult, inclusiv pe amicu' de mai sus. a plasa intr-o categorie un individ doar pentru ca natura l-a inclus in ea, si a-i atribui caracterele unui grup intreg mi se pare o prostie...

ceea ce urmaream, de fapt, cu glagoria de mai sus, e cam asta: we cook, we clean, we work [pentru ca na, tre' sa aducem si noi bani in casa, nu?], we bear the awful awful sex [pentru ca nu stiu daca stiati, dar in jur de 70% dintre femeile din Romania nu au avut niciodata un orgasm], we bear the sight of blood every month, along with some serious pain, we have your fricking kids, resulted from the awful fuckness above, we raise them and play this part where we are all happy and don't see either your affairs, either the fact that you drink [ceea ce multi romani fac, nu?], dupa care iesim la pensie si, ca sa vezi, murim.

In conditiile astea, chiar mai poti fi misogin? Cand stii ca ma-ta te-a purtat 9 luni in pantec, ca a suferit pentru tine, ca poate s-a imbolnavit dar n-a putut sa ia medicamente ca tu sa nu iesi handicapat, ca a suportat tot ce i-a spus tat-tu si toata lumea, ca a stat 2-3 luni in casa ca sa-ti suporte urletele, ca s-a RUPT cand ai iesit cu capatzana aia imensa printr-o gaura nefiresc de mica, ca a mers la doctor luni intregi pentru asta, ca a trebuit sa te invete sa mananci, sa vorbesti, sa te joci frumos, sa nu fii arogant [cum esti, acum, nu? pentru ca asa se intampla, te intorci impotriva ei], sa mergi la scoala si sa inveti ca sa cresti mare si destept [nici asta nu ti-a iesit prea bine, pentru ca da, ai dat la facultatea pe care o voiau ei pentru tine, si ca sa vezi, esti mediocru si te afunzi din ce in ce mai mult in mediocritatea ta], dupa care s-a apucat sa lucreze cate 2 sau 3 ture, uneori avand chiar 2 servicii, pentru ca sa va luati o casa, in care sa stai si sa te dai mare ca o ai! pentru ca mai tarziu, sa-l preferi pe taica-tu, si nu pe maica-ta, maica-ta care lucra 2 servicii, care ti-a dat de la sanul ei mancare, care te-a purtat, cum spuneam, 9 luni ingrozitoare in pantec!!!

so, before you ever say that women are stupid, better think again.

What kind of a cat are you? :)

You Are a Bengal Cat

You look wild, but deep down, you're really quite sweet. You are curious about the world around you, and you love to explore. You liked to swim and climb trees as a kid... and probably still do! You are confident and energetic. You are ready to take on the world.

What Breed of Cat Are You?

Blogthings: Discover the Parts of Your Personality that Have Been Hiding

este ora 3 si 40 minute. [a.m.]

inca o zi pana la primul examen. Pana acum, merge bine. Sa vedem ce mai tin minte maine :))

5 years and counting. [bloody hell!]

the one with the discovery

Am cautat melodia asta timp de 2 ore, doar pentru ca am revazut o scena din primul episod din True Blood. Scene: Plays while Sookie & Bill are talking at table – “I’m afraid I’m not as warm as the men you must be accustomed to” - “What are you?”

	Arthur, Joseph - Stumble and Pain .mp3
	Found at bee mp3 search engine

I love it and love it and love it! E ...prea senzuala...

the one with me being tagged

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Semne de carte. Intotdeauna. A indoi o foaie mi se pare aproape un sacrilegiu, desi, come to think of it, nici macar nu le recitesc... and my kids will most probably be as depraved, promiscuos and un-cultural as nowadays' youth.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Da!! Supleantul, de Petru Popescu, de la the wonderful M., si mi-a placut deosebit de mult.

3. Citiţi în baie?
Da. Spre exemplu, daca sunt in mijlocul unui pasaj interesant, doar n-o sa ma intrerup pentru necesitatile fiziologice !?


4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
M-am gandit, da, si m-am indepartat progresiv de ideea rasuflata de autobiografie. Acum cred ca as scrie ceva de genul.. thriller sexual :)). which would be quite interesting, actually...

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Daca e vorba despre cele de la BPT, Adevarul, Jules Verne [tot de la Adevarul], O mie si una de nopti [de la Erc Press], ..well.. le colectionez pe toate. Ceea ce inseamna cam 80% din banii mei de buzunar pe o saptamana.

6. Care este cartea preferată?
Una singura n-as putea alege. Din ultimul an...poate "1984", de Orwell. Sau poate Lolita, de Nabokov. De acum cativa ani - Cortul rosu, de Anita Diamant si Povestirea cameristei, de Margaret Atwood. Din adolescenta - Ion, Rebreanu, singura carte pe care am citit-o de 4 ori si as mai citi-o si acum; Viata ca o prada, Marin Preda; Calugarita, Diderot; Agonie si Extaz, Irving Stone. Cu ocazia asta constat ca am citit o gramada de carti clasice si bune cand eram tinerica.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
In mod normal, iubesc reluarile, cel putin ale serialelor care-mi plac. Dar la carti e diferit - prima oara e intotdeauna mai bine, mai ales daca e la o varsta potrivita. Spre exemplu, acum n-as mai putea citi Heidi, fetita muntilor / Cuore / Singur pe lume / vreun roman de Dumas, pentru ca am facut supradoza in copilarie. Pe de alta parte, a reciti o carte inseamna a-i diminua din farmec. In afara de Ion, bineinteles, pe care l-as reciti si-acum, recunosc :)).

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Tare ma tem ca-s mai toti morti. Deci ar trebui sa sfidez legile spatio-temporale.

orisicat, as vorbi putin cu Verne, Erich Maria Remarque [pe care il iubesc], Henry James, Agatha Christie, Thomas Hardy, Jane Austen, Nietzche [ca sa-mi satisfac o serie de curiozitati tot din adolescenta], Henri Charriere, Orwell, Hemingway. I-as intreba de unde au scos ideile formidabile pe care se bazeaza romanele lor.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Imi place, intr-adevar, sa-mi impartasesc opiniile asupra vreunei carti, asa ca intoxic cu informatii si eu, pe cine prind :)). Daca nu gasesc pe nimeni, scriu pe blog despre asta.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Recenzii peste recenzii. Inainte de a o cumpara, ma documentez extrem de bine, ca sa aflu despre ce e vorba si ce subiect trateaza.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Viata ca o prada, Marin Preda.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
In ordinea preferintelor: 1. Pat; 2. Autobuz; 3. Cursuri.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Ascult Tori Amos, foarte incet, daca vreau neaparat. Daca nu, in liniste deplina.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, cand lucram destul de mult si ma plictiseam. Asa am citit ultimele doua volume [la vremea aia inca nepublicate la noi] din seria Sookie Stackhouse.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Bineinteles ca citesc si carti imprumutate. What kind of a question is that?

16. “O carte este pentru mine este…” Cum aţi descrie o carte?

Graal-ul cunoasterii. Has no bounderies!

Leapsa o preia oricine doreste.

the one with sarah waters and her 'fingersmith'

cred ca ati remarcat ca am inceput sa-mi denumesc articolele precum episoadele din Friends. Daca tot mi-am chinuit reminescenta de creier din calota asta craniana pana acuma sa pun vreun titlu - well, that's over.

Ieri am terminat doua romane, profitand de faptul ca, relativ surmenata si indurerata [la propriu], am stat, cel putin dimineata, destul de mult in pat.

Asa ca behold!

Din varful degetelor, Sarah Waters

Acum cateva luni, am ajuns in Carturesti. Sa trecem, insa, peste obsesia mea pentru locul acela, si pentru fascinatia mea vadit bolnava pentru carti, si sa ajungem la momentul in care m-am hotarat sa achizitionez acest roman, cu toate ca nu stiam prea multe despre el. S-a dovedit a fi, insa, o alegere inspirata, pentru ca e, in primul rand, construit foarte frumos, cu un limbaj care respecta extraordinar de bine epoca in care se produc evenimentele relatate [spatiul temporal nu e bine specificat, dar, din cate am putut sa-mi dau seama, e vorba de epoca edwardiana sau victoriana, intr-un peisaj tipic britanic, dominat de strazi acoperite de mazga cenusie a Londrei si de obiceiuri mai mult sau mai putin imorale ale britanicilor de la acea vreme].

Sue Trinder e o tanara orfana, de doar 17 ani,care locuieste, impreuna cu mama ei adoptiva, Grace Sucksby, intr-o casa oarecare, de pe o strada oarecare londoneza. ceea ce nu stim, insa, la inceput, e ca Sue nu e ca toate celelalte fete, pentru ca e invatata, de mica, sa fure, sa topeasca monede sau bijuterii si sa le transforme in alte feluri de obiecte, precum si sa indeplineasca tooot felul de mismasuri necurate. Toate aceste actiuni sunt intretinute atat de doamna Sucksby, cat si de detinatorul casei. Trecand peste detaliile acestui peisaj, foarte bine descris, de altfel, ajungem la adevarata actiune, ce debuteaza o data cu aparitia unui personaj relativ enigmatic, supranumit "Domnu", Richard Rivers pe numele lui. Tipul provine dintr-o familie nobila, dar, datorita obiceiurilor sale necorespunzatoare cu clasa din care face parte, e dezmostenit de rubedenii, asa ca se apuca de tot felul de treburi murdare. Ultimul sau plan e sa seduca o tanara domnisoara, mostenitoare a unei averi colosale, dar care ii va fi inmanata doar la implinirea varstei de 18 ani sau la incheierea unei casatorii.

Pentru satisfacerea acestei scheme, are, insa, nevoie de Sue, care va fi, pentru cateva luni, slujnica domnisoarei de mai sus, Maud Lilly. Sue, cu numele schimbat de Susan Smith, are indatorirea de a o convinge pe Maud sa il ia de barbat pe Rivers...doar ca, in timpul sederii sale la conac, se intampla ceva magic, misterios, si anume ca cele doua femei ajung sa se indragosteasca una de cealalta. Chiar daca, va dati seama,mai ales pentru vremea respectiva, asa ceva e extrem de socant, si nici ele nu realizeaza prea bine ce are loc intre ele, pana la urma Maud se hotaraste sa se marite, la insistentele, bineinteles, nu prea nevinovate ale lui Sue.

Planul se complica, insa, pentru ca Domnu hotaraste sa o bage pe Maud la balamuc, pentru a fi singurul beneficiar al averii. Dar...dupa o casatorie de doar vreo saptamana, o data ajunsi la casa cu nebuni, Sue are surpriza sa constate ca EA este luata drept mai noua doamna Rivers, si nu Maud! In fapt, fusese vorba de un plan pus in aplicare de catre Rivers si Maud Lilly!..

Naratiunea se desfasoara pe doua planuri. Initial, il cunoastem doar pe cel al lui Susan, dar, apoi, o data cu internarea acesteia la ospiciu, aflam si perspectiva tinerei Maud, asupra tuturor lucrurilor...care, de fapt, nu e ceea ce pare, sau cine pare sa fie. O schimbare de prunci, o dejucare de planuri, un sfarsit neasteptat, si un deznodamant surprinzator.

Ce sa zic altceva decat ca romanul e foarte bine scris, si ca mi-a amintit, intr-o oarecare masura, de Dickens!? Aceasta Sarah Waters respecta cu strictete atat decorurile Londrei din acele timpuri, cat si, cum spuneam, obiceiurile oamenilor de rand. pe langa asta, trasaturile fizice si morale ale tuturor personajelor sunt intr-atat de bine schitate incat am ramas realmente surprinsa de arta prozatoare a acestei scriitoare de care nu stiam, pana acum cateva luni, mai nimic.

O surpriza extrem de placuta!

----

Cea de-a doua lectura a fost "Jurnalul randunicii", de Amelie Nothomb, parcurs in doar vreo doua ore, si care mi-a placut, de asemenea, extrem de mult. O carticica lejera, desi din nou, uimitor de profunda, despre un criminal in serie care cauta sa isi redescopere simturile si care, o data ce reuseste sa isi satisfaca nevoile senzoriale, este intemnitat. Nu pentru crimele sale, insa, ci pentru a fi tainuit secretul unui jurnal.

the one with the sign-readers

Pentru ca astazi a fost miercuri si, in acelasi timp, ziua in care Adevarul Holding a relansat colectia Jules Verne, am decis, bineinteles, sa imi achizitionez primul numar. Despre ce inseamna Verne pentru mine, alta data, insa.

Ziarul a venit atasat de carte si, in el, pe langa o serie de informatii, ce e drept, utile, am descoperit si un articol despre 'cititoarele in stele de la TV'. Respectiv - le stiri - Urania, Neti Sandu si a couple of no-names de care nu mai auzisem pana azi. Parcurgand, insa, articolul, am aflat ca sunt unele care, citez, "au devenit brand aparand la televizor", astfel ca acorda si citiri in particular.

Se pune, deci, intrebarea: Cat de prost poti fi ca sa crezi ca, doar pentru ca o domnisoara citeste horoscopul la TV, este si capabila sa-ti releve tainele viitorului?

Bun, eu de felul meu nu prea cred in ghicit, farmece si alte chestii de-astea, pentru simplu motiv ca mi se par prea mistice ca sa devina stiinte. Astronomia are un sens, dar astrologia...tare-mi pare ca nu. A-ti citi horoscopul pe net aproape ca e amuzant, mai mult ca sa vezi daca exista vreo samanta de adevar acolo, dar a plati o prezentatoare TV pentru ca sa-ti zica aceleasi chestii...e o idiotenie crasa!

Nu..? Voi ce parere aveti?

Daca nu mai scriu, e pentru ca-s dominata de o agonie derivata din probleme de reproductie. Si nu umane, nu. ..veterinare, pentru ca acesta va fi intaiul meu examen.

Pana una-alta, insa, sunt cu ochii pe voi, chiar daca multi vad ca v-ati mai pierdut interesul [ca si mine, de altfel].

chestia asta cu blogurile e seriously overrated.

Tah-Tah.

watch closely

Rodiile previn apariţia cancerului la sân

Un studiu a indicat că prin consumul de rodii se reduce considerabil riscul apariţiei cancerului la sân

Cercetătorii americani au precizat că fructul conţine o substanţă fitochimică cunoscută sub numele de acid elagic, care împiedică dezvoltarea celulelor canceroase. Iar studiile realizate de oamenii de ştiinţă de la centrul City of Hope, din Duarte, California, au indicat că rodiile reduc riscul de apariţie al cancerului de sân declanşat din cauza hormonilor. Explicaţia cercetătorilor a fost că fitochimicalele suprimă producţia de estrogen şi previn proliferarea celulelor canceroase şi creşterea tumorilor cauzate de estrogen.

Potrivit specialiştilor din domeniul medical, o treime dintre cazurile de cancer la sân sunt cauzate de producţia hormonul estrogen în exces.

Sursa

Una mica, ciudatica

	Blue Foundation - Eyes On Fire .mp3
	Found at bee mp3 search engine

monster

sunt asa de plictisita incat am inceput sa scriu pe blog. nu vine nimeni la farmacie, la ora asta. nu mai pot de frig, simt ca-mi ingheata degetele de la picioare, urechea stanga imi tiuie, si amigdala stanga cred ca ma mananca. in orice caz, e o senzatie ciudata. Mai ciudat e ca nu ma pot invata sa scriu doar cu litere mici..

De cand am fost la Botosani, n-am mai reusit sa termin nici un roman, desi am vreo 3 incepute. Nu inteleg de ce. Nu ma pot ridica dimineata din pat fara sa-mi para rau ca trebuie sa parasesc asternuturile. Nu pot sa nu ma gandesc ca, peste mai putin de 2 saptamani, am sa sustin primul examen. La naiba cu asta! De ce a mai trecut un an? ca sa ma gandesc ca imbatranesc degeaba, ca nimica din ce fac nu pare intr-atata de insemnat incat sa merite sa imi spun, la final, ca a fost o calatorie interesanta??

imi petrec clipe pretioase plictisindu-ma si dorindu-mi sa fac CEVA. nu stiu ce, dar macar ceva, acolo, ca sa nu simt ca trece viata pe langa mine, si eu pe langa ea. ma intreb daca eram mai fericita cand faceam mai mult sport. ma intreb daca timpul trecea mai incet atunci cand nu exista atat de multa tehnica, internet, cacaturi cu, care sa-ti ocupi momentele. uneori am impresia ca simteam mult mai mult, cand eram in gimnaziu sau liceu, cand nu aveam nici calculator.aveam simturile intinse peste tot, antenele imi zbarnaiau si remarcam orice privire, atentie, gest ..le interpretam, le miroseam..imi dadeam seama de chestii. acum.. merg, privesc inainte, si ignor pe toata lumea. nu ca m-ar interesa, si asta mi se pare mai grav.

am degenerat, in ultimii ani, pur si simplu. m-am transformat intr-un fel de monstru antisocial, care ar prefera sa stea singur, in camera lui, in patul sau cald si tare.

dar nu-i nimic, viata merge inainte. [grozav]

Revelion

se iau doua filme oarecare, dintre care unul foarte bun [Amintiri din epoca de aur]. se amesteca impreuna cu oua umplute, fripturica de pui, sos de usturoi cu smantana si prajiturele. se condimenteaza cu o serie de pahare cu gin tonic, mai sanatoase, asa. se priveste intens la un LCD cu diagonala de aproximativ 1 metru.

La ora 1:30 deja dormeam.

What more can I want from life? :))