Eastery things

Ma uitam zilele trecute pe blogul Mihaelei, si am avut sansa sa observ o trimitere spre unele site-uri cu decoratiuni interioare, pe care au aparut obiecte extrem de dragute de pus prin casa cu ocazia Pastelui.

Mai mult, pentru ca mama are niste probleme de sanatate, de data asta sunt decisa sa ma mobilizez mai bine, sa fac mai multa curatenie si, mai ales, sa particip cu trup si suflet la gatirea bunatatilor pascale. :D

Pana una-alta, ia uitati ce-am gasit:

http://www.allstyle.ro/

In necunostinta de cauza, amelie nothomb

Un roman oarecum atipic a belgiencei pe care o ador, in special datorita ideilor sale inovatoare si relativ socante pe care le utilizeaza in punerea la punct a subiectului.

Cartea asta nu trateaza istoria nici unui criminal [ca in Igiena asasinului, Atentat sau Jurnalul randunicii ], nu abunda in detalii iesite din comun, si nici nu e scrisa de asa maniera incat sa iti doresti sa afli ce se intampla. Din contra - perspectiva este strict personala, si evoca perioada scurta petrecuta chiar de autoare in Japonia, pentru ceva mai mult de un an, in cadrul careia incepe o prietenie care, ulterior, se transforma intr-o idila. Rinri e student, destul de instarit si extrem de natural. Mai mult, dupa o serie de scurte intalniri in pat, ii declara Ameliei dragostea lui.

Aceasta, insa, oarecum surprinsa atat de gestul baiatului, cat si de propria persoana, nefiind capabila sa simta ceva mai mult pentru el decat un atasament sincer si trainic, hotaraste, spre finalul relatiei lor, si-asa destul de confuza, sa il paraseasca fugind in Belgia. [asta da fraza!] Fara indoiala, da dovada de lasitate, in conditiile in care Rinri e pregatit sa-si asume toate responsabilitatile in ceea ce o priveste, adica sa se casatoreasca si sa ramana, bineinteles, impreuna in Tokyo. Cu toate astea, si cu toata aceasta "koi"*, asa cum numeste Nothomb pseudo-iubirea pe care o simte ea pentru el, isi alege propria libertate in detrimentul unui viitor incastrat in lanturile unei relatii la care nu participa in mod direct. Asa ca se intoarce in tara natala, se apuca de scris, e publicata, si, aproape un deceniu mai tarziu, cu ocazia lansarii unui roman de-al sau, reviziteaza Tokyo, avand, implicit si [ne]sansa de a-l revedea pe Rinri. Abia acum, tarziu, la auzul unor cuvinte magice rostite de baiatul devenit barbat, naratoarea isi da seama de ce a avut si ce a pierdut. :)

* koi = [jap.] a avea gust pentru cineva, fara a il iubi

P.S. : mi-a placut!

o noua descoperire, kings of convenience

Baieti de-ai mei, de-aia care chiar si cand sunt extrem de deprimati, tot nu pot asculta muzica vesela. :) Ah, si cea de la refren e Feist, probabil de asta imi place in halul asta.

Nefertiti - cartea mortilor / Atentat

E miercuri si am terminat doua romane. Nu e mare progres, cred, avand in vedere ca le aveam incepute de saptamana trecuta.

Nefertiti - cartea mortilor, de Nick Drake, mi-a luat cam vreo 2 saptamani, dar asta pentru ca nu prea am avut nici timpul, si nici cheful necesare pentru a o parcurge la foc automat. La un moment dat, ma plictisise cam tare si era sa o abandonez... dar, cum, de foarte multe ori, chiar si romanele neinteresante pe care le incep reusesc sa le termin printr-un efort supranatural de vointa care parca nu-mi apartine, la fel am procedat si in cazul de fata.

Rai Rahotep este un fel de detectiv antic egiptean, angajat de Akhenaton [nu stiu daca se scrie asa, pentru ca nu prea-mi dau nici osteneala, si nici n-am timp pentru a cauta pe indelete pe net] pentru a o gasi pe Nefertiti, in conditiile in care aceasta a disparut, cu doar 10 zile inainte de un festival majestuos, pus la cale de cuplul regal de mai bine de un deceniu. Calatoria pe care o face Rahotep de la Teba la Amarna il pune deja pe ganduri, mai ales ca numai in cursul unui simplu voiaj maritim, trece prin doua tentative de asasinat. Ajuns in noua capitala, descopera intrigile si subterfugiile unei societati nobile macinate, alaturi de relatii mai mult sau mai putin condamnabile intre membrii care o alcatuiesc [pe societate, da?].

Ce sa zic - e scrisa binisor, dar abunda in detalii realmente impovaratoare pe alocuri, mai ales daca nu sunteti prea buni cunoscatori nici de rituri si obiceiuri egiptene antice, nici de cine stie ce istorie a religiilor egipteana. Asa ca probabil de asta mi-a luat atat de mult sa o termin... Dar romanul e, per total, destul de bun, si se termina intr-o nota optimista, care trebui sa zic, m-a luat prin surprindere, dupa o serie de intamplari intr-atat de nefericite si chiar sangeroase si crude.

Atentat, de Amelie Nothomb, trateaza istoria celui mai urat om din lume, supranumit Quasimodo, care profita de o sansa ce i se ofera cand cunoaste o domnisoara, cam multitalentata ea. Personajul principal se indragosteste iremediabil de ea, si, dupa o perioada in care fac o echipa extrem de buna in a insela ochiul privitorilor paradelor de moda, fata isi gaseste un amorez, pe care, din nefericire pentru uratul nostru, il adora. Acesta, insa, pictor, vexat si putin cam prea plin de sine, o trateaza cu cea mai fina indiferenta sau chiar nesimtire, astfel incat the so-called Quasimodo e intr-atat de revoltat incat, incercand sa o convinga sa renunte la relatia insensibila si complet nesanatoasa, sfarseste prin a-si marturisi sentimentele. Lucrurile se schimba radical, insa, femeia fiind luata complet prin surprindere, ba mai mult, cerandu-i sa sisteze orice contact cu dansa, astfel incat, intr-o scurta vizita pe care o intreprinde pentru ultima oara la muza lui, Quasimodo o injunghie posesiv. Si cam atat, pentru ca e arestat si isi scrie memoriile din inchisoare. :)

Imi cer scuze pentru eventualele erori gramaticale, ortografice sau de punctuatie pe care le-am facut, dar momentan sunt la scoala, si scriu asta pe fuga.

O zi buna in continuare la toata lumea care trece pe aici!

sanul, philip roth

Din pacate, asta e singurul roman citit saptamana asta. Ori n-am prea avut timp, ori mi-a lipsit destul de mult cheful, iar cealalta carte pe care o parcurg in acelasi timp, Nefertiti - cartea mortilor, necesita o maxima putere de concentrare, pentru ca sa fiu capabila sa inteleg absolut toate obiceiurile si ritualurile egiptenilor, alaturi de actiunea propriu-zisa, si ea destul de complexa. Numarul de personaje e, de asemenea, realmente uimitor, astfel ca uneori trebuie sa recitesc o serie de capitole pentru a reface profilul caracterologic al indivizilor cu importanta mai mare sau mai mica in desfasurarea anchetei.

In orice caz, revenind la Sanul, de Philip Roth - straniu subiect, stranie abordare. L-am terminat intr-o singura calatorie cu autobuzul 41 din Iasi, intr-atat e de mare si stufos [va dati seama !?]. Nu stiu cat de multe se pot spune despre actiunea propriu-zis inexistenta, in sensul ca e vorba de un barbat care se transforma intr-un san. Si ..cam atat. Intr-o seara, ii apare o echimoza in zona inghinala, isi suna doctorul mai mult sau mai putin panicat, si, cateva zile mai tarziu, se trezeste confuz, racordat la perfuzii peste perfuzii, incapabil sa auda prea bine sau sa vorbeasca, iar de vazut nici nu se poate discuta. Pentru ca da, e un san :)). Are 17 canale lactifere, dar nu produce lapte. Sfarcul ii este cea mai erogena zona si ar vrea sa o foloseasca in mod constant pentru copulatie, iar asta ii cam limiteaza viata sociala. Vizitatori nu prea primeste, in afara de tatal sau, care-i relateaza pe scurt intamplarile noi de prin cartier, cine s-a mai casatorit /despartit cu/de cine, si de prietena lui, Claire, care, din nefericire pentru ea, ii si satisface o serie din fantezii.

Spre final, David ajunge la concluzia inevitabila ca este nebun si ca, de fapt, e intr-un ospiciu, si nicidecum pe un pat de spital. Toata lumea il contrazice, insa.

Cam atat, pentru ca istoria se termina extrem de brusc, chiar inainte ca el sa dea o declaratie presei, in noua sa calitate de mamela. :))

Sunt extrem de dezorientata in privinta parerii mele personale asupra acestui roman. E scris bine, fara indoiala, dar subiectul e intr-atat de ciudat incat nu ma pot decide daca mi-a placut sau nu. :|

cand femeile erau femei

si nici schije, si nici seriously deranged ca aia de 250 de kg care vrea sa se faca de 400. :/

in putinul timp liber care mi-a ramas [psihic, cel putin], fac calcule si statistici -

astfel, in 5 ani de facultate, mi-am pierdut 1680 de ore din viata doar cu a merge si a asculta niste cursuri, care va dati seama, in proportie de vreo 60-70% au fost extrem de plictisitoare. 1680 de ore din viata inseamna 20% dintr-un an de viata, din care 24/24 inseamna cursuri.

de asemenea, la o medie de 7 ore de somn pe zi, un adult isi pierde, dintr-o durata de viata de, sa zicem, 60 de ani [am fost pesimista, dar cum sa fii altfel, cu treburi precum criza economica, accidente rutiere, feroviare, sinucideri si alte de-alde stirile de la ora 5], aproximativ 17,5 ani din viata doar cu a se odihni. quite wasteful, right?

asa ca eu stau si ma stresez ca anul asta n-ating 100 de carti citite, si ca la o medie de 2 carti pe saptamana [asta daca nu citesc de-alea de 200 de pagini, ca daca da, normal ca termin 3 sau chiar 4 pe saptamana], ajung doar la vreo 90, pentru ca de la inceputul anului si pana acum, am o medie de 1,6(6) carti pe saptamana.

dar..sa lasam asta deoparte si sa ascultam o melodie taare frumoasa:

valul pictat

Cred ca am mai spus ca mi se intampla rar sa savurez romane intr-atat de mult incat sa nu pot sa le las din mana, in special cele care provin de la romancieri de secol douazeci. Iata ca am dat peste o carte de acest gen, care m-a fermecat, in realul sens al cuvantului, atat cu subiectul dezbatut, cat si mai ales cu stilul narativ, foarte dinamic, placut si "insightful".

Kitty este o femeie de pana in 30 de ani, nici prea frumoasa, nici prea inteligenta, care se vede nevoita, spre finalul carierei sale de cuceritoare, sa se multumeasca cu un mariaj nu prea satisfacator, cu un microbiolog interiorizat, Winston. Acesta e, intr-adevar, fascinat de Kitty, mai mult datorita unor calitati fizice detinute de aceasta, nicidecum de un psihic sclipitor. Dupa cum am aratat si prin citatul de mai inainte, femeiusca e interesata aproape excesiv de viata sociala post-maritala, in care se incadreaza si un anume Charlie, dar care isi va face aparitia in peisaj ceva mai tarziu, dupa ce cuplul proaspat casatorit se muta in Hong Kong. Trebuia, probabil, sa fac, inca de la inceput, precizarea ca actiunea se desfasoara undeva prin anii '20, sau, in orice caz, la inceput de secol XX.

O data ajunsi in lumea misterioasa a Asiei, Kitty dezvolta o oarecare pasiune pentru acest Charlie, angajat la ambasada britanica, casatorit si cu doi copii. Aventura celor doi nu pare sa le punaa probleme, pana intr-un anumit moment, cand sunt descoperiti de Winston, care e, insa,mult prea fin ca sa ii prinda in flagrant si sa iste vreun scandal. In schimb, acesta ii propune neveste-sii doua variante: ori da divort de ea, cu o singura conditie, anume daca se poate casatori cu Charlie in curs de maxim o saptamana, ori daca nu, femeia va pleca impreuna cu sotul la Mei-Tan Pei, o provincie macinata de holera, unde microbiologul va tine locul doctorului local, recent ucis de epidemie. Acest moment mi se pare cel mai elocvent in ceea ce priveste naivitatea eroinei principale, in particular, si, in general, a unei femei indragostite pana peste cap, care, fara indoiala, isi pierde ratiunea, in mijlocul unor sentimente tumultuoase.

Kitty merge la Charlie, cu speranta, de fapt, cu siguranta ca acesta isi va parasi sotia, pentru a se casatori cu ea. In schimb, ce descopera e un fapt neasteptat: individul nu are nici cea mai mica intentie de a-si strica echilibrul marital, cu atat mai mult cu cat sunt implicate, fara indoiala, si cele doua odrasle pe care le are impreuna cu nevasta lui. Ba mai mult, o incurajeaza pe mai nou deznadajduita femeie sa mearga impreuna cu sotul ei in satul holeric, cu tot cu riscul ca aceasta sa isi piarda viata. Bineinteles ca adulterina face, cu aceasta ocazie, constatarea cel putin spus dureroasa ca dragostea care i se aratase fusese una falsa, sau cu mult mai putin importanta decat pozitia sociala a lui Charles.

Astfel ca, neavand alta alternativa si, nedorind sa se intoarca in universul incastrat oferit de locuinta parintilor din Londra, ia decizia de a-si acompania sotul, intr-o calatorie ce se va dovedi a fi iluminatoare pentru mintea eroinei. Suferinta celor din jur, vietile prematur curmate si credinta oferita de o manastire locala vor concura la a-i schimba caracterul murdar.

Nu mai insist cu acest subiect, deoarece am multe sanse sa divulg intreaga tema. :-) Dar, drept concluzie, un roman cu siguranta GENIAL!

valul pictat

Kitty era plina de viata; ii placea sa palavrageasca cat era ziua de lunga si radea cu usurinta. Tacerea lui o tulbura. O exaspera obiceiul lui de a raspunde in nici un fel la observatiile intamplatoare pe care le facea. E adevarat ca aceste observatii nu cereau neaparat un raspuns, dar daca i l-ar fi dat, ar fi fost totusi altceva. Daca ploua, si ea spunea: "Ploua cu galeata", i-ar fi placut ca el sa-i fi raspuns: " Da, da, nu-i asa?". El insa tacea. Uneori i-ar fi placut sa-l zgaltaie.

- Am spus ca ploua cu galeata, repeta ea.

- Te-am auzit, raspundea el cu zambetul lui afectuos.

Asta arata ca nu voia sa fie dezagreabil. Daca nu vorbea, o facea pentru ca nu avea nimic de spus. Dar daca nimeni n-ar vorbi decat atunci cand ar avea ceva de spus, se gandea Kitty, zambind, rasa umana ar pierde foarte curand obisnuinta de a vorbi.

W. Somerset Maugham - Valul pictat

orele, michael cunningham

Oricat de mult mi-as fi dorit, la inceput, sa agreez acest roman, tot n-am reusit sa o fac. Imi pare rau pentru fanii lui Cunningham, dar mi se pare anost tare in unele parti, in special in momentele in care relateaza viata Clarissei, acea scriitoare ratata, lesbiana si prietena pe viata a unui homosexual poet si nebun.

Un roman cu adevarat ciudat, plin de degenerati si degenerate. Povestile celor trei femei, care se intrepatrund si care se invart pe marginile unui cerc perfect din jurul romanului "Mrs. Dalloway", a Virginiei Woolf, abunda, pe alocuri, de detalii relativ interesante, doar ca sa plictiseasca [de moarte!] in urmatoarele momente, si nu ocazional, nu putin, mult de tot! Se remarca o tipologie, devenita aproape cliseu - in toate cele trei cazuri, e vorba de homosexualitate; Virginia Woolf o saruta, in bucatarie, pe la spatele unei servitoare, nu tocmai inocent pe chiar sora ei, intr-o dupa-amiaza linistita, petrecuta in casa ei de la Richmond; Laura Brown isi saruta vecina, chiar dupa ce afla ca aceasta urmeaza sa fie supusa unei interventii chirurgicale pentru o sarcina extrauterina - face, insa, acest gest, de fata cu fiul ei foarte tanar, de doar 5-6 anisori, Richie, care va fi, fara indoiala, marcat de ceea ce a vazut in acea zi, in special dupa fuga mamei sale din cadrul familiei; si, in fine, Clarissa, acea scriitoare ratata de care spuneam mai sus, e lesbiana declarata, avand o relatie de peste un deceniu cu o alta femeie.

Ceea ce vreau sa spun e ca nu m-au socat deloc toate aceste dovezi de dragoste pentru acelasi sex..nu. Ce vreau sa zic e ca, daca n-ar fi avut elementele astea, care abunda, dupa cum spuneam, si care se repeta obositor, in fiecare dintre vietile celor trei doamne, probabil ca acest roman n-ar fi fost un prea mare succes, si poate, nici n-ar fi fost ecranizat.

In alte cuvinte, daca sunteti pasionati si daca vreti neaparat sa cititi despre drama interioara, dilemele inutile si intrebarile fara rost pe care le au trei femei aproape nebune, va recomand aceasta carte. Daca, insa, aveti treaba cu alte tipuri de literatura,mai interesanta [atat prin subiect, cat si prin stilul naratiunii], nu atingeti Orele, de Michael Cunningham.

Parerea mea.

Because of Winn-Dixie/ Scafandrul si fluturele

Scriu postul asta in graba, pentru ca la ora 14:30 am programare la medic.

Saptamana asta am apucat sa termin doar 2 romane, dintre care unul este pentru copii. Am constatat asta dupa ce m-am apucat sa-l parcurg, cu o oarecare surprindere - trebuie, insa, sa recunosc ca l-am cumparat de pe okian.ro dintr-un motiv relativ naiv, si anume pentru ca personajul principal este un catzel :)).

Se cheama "Because of Winn-Dixie", de Kate DiCamillo. Winn-Dixie e un catelandru latos, care stranuta des si care iubeste foarte mult oamenii. E prietenos, demn de incredere, loial, in alte cuvinte are mai toate atributele necesare pentru a juca rolul de cel mai bun prieten al omului. O singura problema il impiedica, insa, sa fie perfect: are o frica patologica fata de furtuni, tunete si fulgere - in cursul acestora aproape ca isi pierde cunostinta, alearga si se ascunde pe unde apuca, urla in continuu, tremura, schelalaie si isi sperie proprietarii. Relatia dintre el si fetita care il adopta e portretizata foarte frumos, in conditiile in care aceasta e orfana de mama si il substituie, intr-o oarecare masura, unei figuri parintesti [alta, pe langa cea a tatalui, pastor la biserica baptista din orasel, si ocupat cu slujba lui mai tot timpul]. Ca sa scurtez subiectul - totul e bine cand se termina cu bine. Exista si o ecranizare; de asemenea, daca doriti sa aflati mai multe informatii, go here.

Cea de-a doua carte citita saptamana asta a fost Scafandrul si fluturele, de Jean-Dominique Bauby, un roman extrem de profund si interesant, redactat de pe patul de spital al unei personalitati formidabile, fost editor la revista Elle, imobilizat brusc de un atac cerebral. Singura metoda de comunicare cu cei din jur care-i ramane si de care se agata disperat este clipirea unui ochi - prin aceasta miscare esentiala, si, alaturi de doctorita care dezvolta un mijloc de dialogare prin intermediul recitarii alfabetului si selectarii unei litere, individul reuseste sa redacteze un intreg roman! Care cuprinde atat imagini din copilaria lui, cat si amintiri din tinerete, greseli, regrete, si, in alte cuvinte, pierderea timpului pretios, pe care nu-l va mai recupera niciodata, mai ales ca, din nefericire, moare la scurta vreme dupa publicarea cartii.

Superb! Cu toate astea, pot spune ca filmul a fost mai bun.

okazii.ro si cartile

Am comandat de multiple ori de pe site-ul okazii.ro o gramada de carti, iar unele le-am gasit la preturi realmente fantastice! Cea mai recenta descoperire a fost Valul pictat, de W. Somerset Maugham, la doar 50 de banuti. Da, ati citit bine, 5000 de lei vechi, adica 0.5 lei noi!

Cateva exemple de carti la preturi incredibile:

1. Rosu si Negru, Stendhal - 1 leu

2. Rusoaica, Gib Mihaescu - 1 leu

3. Quo Vadis, Henryk Sienkewicz - 1 leu [!!!]

4. Balciul desertaciunilor, W. Thackeray

5. Placerile vietii, W. Somerset Maugham

6. Un yankeu la curtea regelui Arthur, Mark Twain - 2 lei

7. Ciuleandra, Liviu Rebreanu - 2 lei

:)