bineinteles ca tentativa mea de a sustine doua examene intr-o perioada de timp limitata si mult prea scurta va fi soldata cu doua esecuri. nu le voi pica, normal, dar voi reusi sa-mi stric media. si nici macar asta nu ma intereseaza, in contextul in care, incepand cu ziua de luni, am sa fiu, cel putin pana la jumatatea lunii septembrie, un om liber.

un om liber care o sa poata citi cat vrea, in cursul vacantei, chiar si la munca, uneori, in pauzele mici si dese pe care mi le ofera lipsa ocazionala de clienti.

un om liber care sa poata iesi din casa, sa se plimbe, sa mearga pe jos, sa asculte muzica NOUA, in acest sens..nou descoperita de mine, cum ar fi Juliette Greco, Madeleine Peyroux sau Beth Rowley [ >

si vreau sa mai si scriu, cate ceva, pentru ca vad ca uit cum se face, si nu ma refer la nici un fel de istorioara simpatica, pentru ca, din nefericire, duc o lipsa acuta de asa ceva, mai ales in perioada curenta... ma refer asa, la ganduri si alte prostii,

...nu stiu daca voi ajunge sa merg undeva vara asta, sa scap de orasul asta sufocant, pe care il iubesc, dar care ma cam plictiseste de la o vreme, dar, macar am sa am timpul liber necesar pentru o excursiune pana in centru! macar asa, n-am sa fiu nevoita sa suport a merge doar pana la farmacie sau pana la gunoi..in restul timpului autosechestrandu-ma in casa, incercand sa ma conving ca trebuie sa-mi invat.

10 sesiuni !? Plus inca doua, in anul 6. holy crap.

ah ah, si poate mai fac si o poza! :) Tare frumos ar fi.

nush ce vor sa fie astea, da-mi plac.

I am liking:

http://www.flickr.com/photos/cubagallery

ma numesc salma, fadia faqir

De la Mihaela

-----------------

Ce sa zic - asta e prima mea tentativa de a citi literatura de alta provenienta in afara de cea europeana [cu exceptia lui James si Steinbeck, care-s americani].

N-am fost foarte impresionata de cartea in discutie, desi, pe alocuri, e chiar sensibila si poate atinge sufletul unei femei, in special.

Salma e o fata de 15 ani, dintr-un trib din Levant,care indrazneste sa ramana insarcinata in afara casatoriei. In sensul ca nu era maritata inca, dar era oarecum promisa tatalui progeniturii. Acesta bineinteles ca nu e sensibilizat de situatia ei, iar de parintii ei ce sa mai spun? Majoritatea fetelor care decid sa isi urmeze instinctele in detrimentul ratiunii sunt impuscate de propria familie, pentru ca aceasta sa nu fie nevoita sa poarte stigmatul rusinii. Salma are, insa, sansa, sau mai degraba nesansa, de a fi dusa la inchisoare, pentru presupusul delict de care se face vinovata.

Adica.. Daca ar exista regula asta in Europa, cred ca mai bine de trei sferturi din femeile de peste 15 ani ar trebui sa mearga la puscarie. [ !? ]

Sunt multiple modurile in care e descris rolul femeii in societatea arabeasca, cu mai multe sau mai putine detalii. In nici o scena istorisita n-am depistat vreo urma de umanitate din partea vreunui personaj masculin. Singurele momente de tandrete rememorate de Salma, o data emigrata in Anglia, pentru a putea scapa de moarte, sunt cele care o implica pe mama ei. In rest - taica-su, sau mai ales frate-su..tot ce vor e sa-i infiga un glonte-n cap.

Aici se termina opinia mea, pentru simplul motiv ca nu sunt chiar incantata de o carte pe care chiar am vrut sa o citesc, crezand-o realmente interesanta. Sfarsitul tragic care incheie seria de istorisiri mi se pare... prea sec, sincer. Insa onestitatea marturisirilor nu transforma romanul acesta intr-o lectura indezirabila. :)

Nuuuuuu.

e ca si cum am descoperit ceva ...umitor de profund si inteligent, mult prea tarziu, si deodata, mi-a fost luat, cu toate ca imi raman cartile lui.

A murit Jose Saramago. :(

viata sta pe loc, in sesiune.

neuroni mai multi n-avem, din contra, scapam de vreo 50.000 dintre ei zilnic.

de citit ..in afara de 'romanele' de la scoala, nu putem citi.

de mancat prea mult nu avem bani, dar de baut cafea..da, ca sa rezistam.

de iesit? nici vorba! nu de alta, n-am vrea sa pierdem timpul cu netrebnicii de-astea, cand avem lucruri mai importante de facut.

si toate astea ca sa nu inselam asteptarile altora, nu ale noastre.

another week begins

Am facut cam mult efort fizic in acest week-end, pentru ca farmacia veterinara la care lucrez si a carei coproprietara sunt [ :)) ] s-a mutat 30 de metri mai la vale, intr-un spatiu mai larg si incapator, de data asta pentru toaaata marfa. Am carat de-a saci cum n-am carat in viata mea. Asta a fost sambata.

Duminica am avut examen, dupa ziua anterioara, in care, dupa cum am spus, am fost ocupata cu reorganizarea farmaciei.. mi-era putin frica de subiectele pe care aveam sa le nimeresc, dar am avut un noroc chior, asa ca a fost chiar foarte bine.

Dupa cateva ore bune petrecute la scoala, pe o canicula absolut ingrozitoare [ incep sa ii invidiez pe cei care au aer conditionat in apartamente sau la locurile de munca, desi nu-s chiar mare admiratoare a acestor aparate ], am fost la Catalin, unde am jucat Scrabble de trei ori, privind, in acelasi timp, la doua filme destul de bune, dupa parerea mea.

Primul a fost Daybreakers, si, desi pornisem de la premisa oarecum gresita ca avea sa fie doar un alt film cu si despre vampiri [chestia asta incepe sa devina din ce in ce mai agasanta, totusi. those bloodsucking creatures seem to be the only interesting thing to make movies about, a?], uite ca, pana la urma, a fost chiar acceptabil. Ar fi trebuit sa banuiesc asta, avand in vedere ca the leading man e, totusi, Ethan Hawke, pe care l-am vazut in filme care m-au impresionat destul de mult [Great Expectations, Training Day, Gattaca, Before Sunrise, Before Sunset, Lord of War, Taking Lives - awesome! seen it more than 5 times, I think].

Chestia la filmul asta e ca nu e, din fericire, din..foarte fericire, chiar, despre o alta poveste de dragoste intre un vampir si o tanara fecioara. Nu, nu e deloc asa. Am apreciat faptul ca se insista mai mult pe detalii stiintifico-fantastice, si ca nu m-am simtit deloc sufocata de vreo latura romantica.

Lucrurile stau cam asa: intr-un viitor [im]posibil, pe Pamant traiesc mai multi vampiri decat oameni si, cum acestia din urma reprezinta, pana la urma, sursa de hrana a primilor, trebuie gasita o solutie rapida la problema in discutie. Edward Dalton [jucat de Hawke] e un om de stiinta destul de complex, care incearca, deja de ani buni, sa elaboreze o formula pentru un tip de sange sintetic, care sa-i elibereze pe vampiri de aceasta dependenta. [in ceea ce priveste asta, i-am asemanat pe sugatorii astia de sange cu Wraithii din Stargate Atlantis] Insa, bineinteles, nici un experiment nu da rezultate macar satisfacatoare, daramite stralucitoare. Astfel incat, dupa ce, spre surprinderea lui, face cunostinta cu un tip, fost vampir, retransformat in om...ajunge la concluzia ca asta ar trebui sa faca mai toti nemuritorii.

In fine - e sangeros, pe alocuri, I won't deny that. Dar e mult mai interesant decat ceva gen Twilight, sau chiar True Blood [pe care, totusi, il urmaresc, si chiar imi place, dar mai mult din cauza redneckshilor si a obiceiurilor din Louisiana], tocmai pentru ca, asa cum am mai zis, insista si pe detalii ceva mai tehnice.

Cel de-al doilea film vizionat ieri a fost An Education, la care intentionam de multa vreme sa ma uit, si care mi-a placut nespus! Fata aia, de doar 24 de ani, a meritat sa fie nominalizata la Oscar pentru Cea mai buna actrita, pentru ca joaca absolut natural, si pe parcursul filmului aproape ca uitasem de ce ma inconjura - respectiv jocul ala de Scrabble :)).

Anyway, e un film bun de vazut, mai ales pentru adolescente, ale caror vise sunt, de multe ori, fie irealizabile, fie inutile. Relatia pe care o intretine Jenny cu un tip mult mai in varsta decat ea, David e, bineinteles, un esec, si nu din cauza diferentei de varsta, nu. Ci din cauza minciunilor sfruntate pe care barbatul, in nemernicia lui, le toarna fetei inocente, care-l crede si care, pana la un anumit punct, chiar ar vrea sa se marite cu el, cu toate ca asta inseamna a-si parasi viitoarea cariera de filoloaga.

E un film pe care as vrea sa i-l arat fiicei mele [nenascute], in cazul in care am sa ..o patesc in halul asta. :))

Casa de la riverton, Kate Morton

Nota explicativa: scriu acest post in timp ce discut cu bunica-mea, si s-ar putea sa nu fiu extrem de concentrata, astfel incat s-ar putea sa apara erori gramaticale sau de sintaxa a frazei, macar.

Am reusit, cu greu [recunosc], sa termin acest roman, si asta nu pentru ca nu mi-ar fi placut, ba din contra, ci pentru ca nu am avut nici un fel de timp liber. Ba mai mult, veneam seara intr-atat de obosita acasa incat nu mai vedeam nimic altceva in fata ochilor decat patul.

Asa ca, intre examene si alte greutati ale vietii, am apucat, totusi, sa mai parcurg cateva randuri pe zi.

Romanul asta e uluitor de frumos, si, daca n-ar fi fost lipsa asta de timp crunta de care am suferit in aceste saptamani, l-as fi ingurgitat repede de tot, ca pe o inghetata care risca sa se topeasca si sa-si piarda din proprietatile innebunitoare pentru papilele gustative umane.

Ce am apreciat: romanul se desfasoara, in principiu, pe doua planuri - unul incepand din anii 1910, iar altul de prin 1990. Personajul principal e reprezentat de Grace, o femeie cu o viata fenomenala, cu toate ca nu a participat, in mod direct, la nici una dintre marile descoperiri ale secolului XX. Fara a banui ca existenta ei sta sub semnul nobilitatii, Grace, o tanara aparent batuta de soarta, traind in saracie impreuna cu mama ei care nu prea ii agreeaza prezenta, decide sa se angajeze la un conac din vecinatatea satului britanic in care locuieste. Riverton e numele casei in care va deveni servitoare, in care-si va petrece o buna parte din tinerete si in care va invata sa traiasca alaturi de aristrocratie, analizandu-le obiceiurile si luand parte la evenimente marcante.

Treisprezece ani are copila care ajunge la conac pentru a-i servi pe cei considerati superiori ei. Aceeasi varsta o are si Hannah, una dintre fiicele lordului Frederick, fata de care Grace a noastra dezvolta o afectiune frateasca, ajutata, pe alocuri, de unele secrete pe care le pastreaza cu sfintenie, si care duc spre o intimitate anume fata de cea care e, de fapt, sora ei.

Familia disfunctionala nobila care rezideaza la conac e alcatuita, dupa cum deja am dat de inteles, de Lordul Frederick si cei trei copii ai sai, fiecare cu un destin mai iesit din comun decat al celuilalt: David, Hannah si Emmeline.

David e o prezenta relativ scurta in roman, tocmai pentru ca, hotarat sa faca ceva cu viata lui si sa iasa din tipar, se inroleaza in armata si pleaca in Primul Razboi Mondial, unde, de altfel, isi si gaseste sfarsitul. Moartea lui e o lovitura groaznica pentru cele doua surori, pe de o parte pentru ca e fratele lor si e normal sa simta asta, dar, pe de alta parte, si pentru ca asta le limiteaza si mai mult existenta, incandrand-o intr-un univers plin de plictiseala, in care nu mai sunt prezente nici macar jocuri ale copilariei.

Hannah are asteptari mari de la viata, cel putin in adolescenta, si tocmai de aceea urmeaza niste cursuri de stenografie, in secret, pentru a se putea angaja mai tarziu, si a duce o viata separata de snobismul tipic casei de la Riverton. Insa planurile ii sunt dejucate, in special de tatal ei, care nu concepe ideea ca una din fiicele sale sa munceasca vreodata. Astfel ca, mai mult sau mai putin disperata, alege casatoria ca o cale de a scapa din casa parinteasca. Viata matrimoniala o multumeste intr-un grad decent, cel putin la inceput, dar apoi dezvolta o serie de temeri si neplaceri derivate tocmai din plictiseala de a sta acasa, a fi servita, si a nu face nimic altceva decat sa fie zambitoare si politicoasa fata de sotul ei. Tocmai de aceea, va incepe o aventura cu sfarsit tragic, cu un fost prieten al fratelui sau defunct, R.S. Hunter.

Emmeline are un traiect al vietii ceva mai simplu, fiindca nu e o fiinta prea complexa care sa-si puna prea multe probleme morale sau spirituale. De aceea, e tot timpul gasita si fotografiata in compania unor indivizi oarecum dubiosi, petrecand pana in zori si band sau drogandu-se. Asa si moare, intr-un accident de automobil, cu trei sticle de coniac golite alaturi.

Grace a noastra va avea o viata surprinzatoare, mai ales dupa plecarea de la Riverton - va profita de generozitatea fostei sale stapane, care-i lasa o mica avere, pentru a urma cursurile Facultatii de Arheologie. Imi place mult asta, faptul ca a vrut sa-si depaseasca limitele impuse de societate, si ideea, in sine, ca a vrut sa-si demonstreze siesi, pana la urma, ca nu e doar o servitoare prostuta, facuta sa urmeze ordine.

Grace ne povesteste toate astea din patul unui azil, la venerabila varsta de 90 de ani.

Concluzie: o carte din cele care-mi plac mie. Si atat. :-)

P.S. Multumesc mult Mihaelei pentru a-mi fi imprumutat-o!

13th of June

mouvement introductif

Trec printr-unul din acele rare momente in care, pe langa faptul ca-mi pun o gramada de intrebari, rezultate din ultima saptamana, mai si ajung la concluzii mai mult sau mai putin surprinzatoare.

In fapt, chestia la care ma gandesc acum si care ma domina in totalitate suna cam asa: imi iubesc la nebunie mama. Sentimentul in discutie nu vine ca o surpriza, totusi, cu toate ca asta am zis, indirect, in fraza de mai inainte. O stiam de multa vreme, sau cel putin o banuiam - o dragoste derivata dintr-un sentiment statornic, refulat timp de nenumarati ani, pentru a nu putea fi exprimat niciodata in totalitate, iar asta fie dintr-o oarecare jena promovata in familia noastra, in care parintii si copiii nu-si declara sus si tare sentimentele, dar si din cauza unor diverse divergente pe care le-am avut una fata de cealalta in timpul adolescentei mele nebunesti.

Dar in momente ca cel prin care am trecut saptamana trecuta, cand am crezut ca innebunesc de durere, cand am simtit ca ma cuprinde panica cea mai neagra [si folosesc comparativul, desi stiu ca nuantele nu il suporta], si ca la fiecare secunda, urma sa imi inghit limba sau sa-mi astup gura doar-doar nu i-oi da impresia ca imi vine sa plang...ei da, in clipe de acest gen, imi dau seama cat de multe am putut pierde, printr-o atitudine ..pur si simplu cretina.

Nu m-am gandit la privilegiul de a-mi petrece timpul liber cu ai mei, atunci cand eram in liceu sau in gimnaziu, si cand tot ce vroiam de la viata era sa ies afara sa ma zbengui sau, mai tarziu, sa merg prin vreun bar insidios, plin de fum de tigara, unde, cica, sa stau la o discutie. Ce porcarii de discutii pot avea doi adolescenti tampiti? Ce sfaturi de doi bani isi pot da unul celuilalt? Nimeni nu e intr-atat de matur ca mama sau ca tata, cel putin nu cand ai pana in 21 de ani. Nimeni nu te poate sfatui mai logic si intelept.

In afara de ei, cine te mai poate sustine financiar si moral, pana la infinit? Nimeni.

J'ai tant regrets.

Asa ca ..nu mi-am petrecut ziua copilului amintindu-mi de Epoca de Aur, sau rememorand tot felul de fragmente simpatice de demult. In schimb, m-am simtit, cu adevarat, copil, realizand ca ...I'll always be her baby girl. :)