Un an in Provence

I love this Peter Mayle guy. I love him so much incat am vaga senzatie ca, in curand, am sa-mi umplu putinul spatiu ramas liber din biblioteca doar cu romane de-ale lui...

Daca ati mai citit pe aici, probabil stiti ca autorul, acompaniat de sotie, a luat decizia de a se reloca in Franta, mai precis in Provence, pe o perioada nedeterminata, similara teoretic cu ..restul unei vieti. Ei, pe langa gastronomia franceza care-i termina psihic [pentru ca na, fiind britanici, va dati seama cam ce 'delicii' apucasera sa guste in Londra anilor '80. adica..nici unul.] prin simplitate dar si prin consistenta si profunzime, mai sunt si alte detalii mai mult sau mai putin placute in ceea ce priveste a trai in Provence.

Trebuie sa inveti sa gandesti ca un francez, sa-ti iei pauza de pranz cu tot dinadinsul la mijlocul zilei, chiar daca atunci are lumea cea mai mare nevoie de tine. Trebuie sa accepti sa-ti lasi o aripa din casa abandonata, pentru ca muncitorii francezi sunt delasatori si, ce e drept, vor face totul pana la Craciun, dar daca acum e octombrie si deja iti faci griji..stop it. They'll do it eventually.

Trebuie sa iei placerile vietii ca atare: sa inveti sa privesti un rasarit provensal impreuna cu cineva iubit, sa ai sansa sa incerci cat mai multe restaurante din ghidul Michelin [sau din celalalt, al carui nume imi scapa..], sa-ti faci prieteni fara a sti limba sau macar accentul provensal, cu riscul de a nu va putea intelege in cursul unui pranz banal...sa-ti saruti de trei ori pe obraz cunostintele din Provence si doar de doua ori cele pariziene [puisque c'est trop], sa te intalnesti periodic cu vanatorul local,zgarcit, ciudat, artagos si extrem de neprietenos fata de turisti... iar in ceea ce il priveste pe ultimul individ, chiar as vrea sa va impartasesc din inteligenta lui. Are o perspectiva ceva cam egoista si misogina, ce e drept, dar e grozav, tipul!

L-am intrebat pe Massot daca exista cu adevarat vipere in Luberon. Dadu dispretuitor din cap la aceasta noua dovada de ignoranta din partea strainilor.

- Eh oui, exclama el, nu prea mari - arata cu mainile aproximativ treizeci de centimetri - dar daca te musca, trebuie sa ajungi la doctor in trei sferturi de ora, altfel... Isi lua o mutra sinistra, cu capul atarnand intr-o parte si cu limba balanganindu-i-se in coltul gurii. Se spune, adauga el, ca atunci cand o vipera musca un barbat, acesta moare. Dar cand vipera musca o femeie - se aplica spre mine ridicandu-si sprancenele - moare vipera. Izbucni in ras, amuzat, si-mi oferi o tigara groasa, galbuie. Sa nu plecati niciodata la drum fara a fi incaltat cu niste ghete solide.

sau:

- Ce isi schimba culoarea, ma intreba el intr-o dimineata, de la cea a unui sobolan mort la cea a unui rac mort in rastimp de trei ore? I se scuturau umerii in timp ce incerca sa-si stapaneasca rasul la gandul raspunsului foarte amuzant. Les anglais en vacances, adauga el, vous comprenez?

Asa ca, oricat de ciufuta am fost si sunt zilele astea, romanul asta chiar m-a binedispus! De-abia astept sa imi mai cumpar vreo doua de-ale lui.

O lectie de morala pentru fete frumoase

Imi plac cartile lui Alexander McCall Smith, in primul rand pentru ca sunt foarte bune de citit in timp ce mergi la serviciu sau la scoala [in autobuz sau in tramvai], iar asta pentru ca limbajul e oarecum facil si nu pune prea multe probleme. De fapt, chiar deloc.

O lectie de morala pentru fete frumoase continua seria de aventuri deschisa de primele doua romane, respectiv Agentia de detective nr. 1 si Lacrimi de girafa.

Precious Ramotswe a evoluat, ca personaj, si a invatat destul de multe din experienta acumulata in urma cazurilor investigate. Bineinteles, si lectiile de moralitate pe care le are in sistem de dinainte de a fi detectiv, sunt foarte impresionante ca numar si ca profunzime.

Nu am prea multe lucruri de zis despre roman, cu toate ca e, ce e drept, foarte placut. Sunt dezbatute mai multe probleme, dintre care, spre surprinderea mea, doar un singur caz propriu-zis politienesc, un mister care avea sa se rezolve destul de repede si usor. Pretendentul lui Mma Ramotswe trece printr-un fel de depresie destul de puternica, pentru care si primeste tratament, spre finele cartii. Asistenta de la Agentie primeste o promovare destul de impresionanta, ajungand detectiv adjunct si director interimar al unui atelier de reparatii auto.

--

Nu pot sa cred cat de plictisitor mi se pare sa scriu despre ceva ce-am citit. Aiurea. Am impresia ca dau si eu in boala lui JLB Matekoni, adica depresia. Asa, putin.

slanic moldova

Nici nu stiu de unde sa incep. Astazi m-am intors din asa-zisa vacanta pe care am avut-o in ultimele trei zile, la Slanic Moldova. Am fost cu parintii, ceea ce nu a fost o problema, avand in vedere ca ne intelegem bine, dar ... exista, totusi, o chestiune dificila, care ma va face sa evit statiunea respectiva, pe viitor.

In primul rand, nu ai ce face acolo, ca persoana de pana in 40 de ani. Nu sunt eu fana a discotecilor, sau a altor chestii de genul asta, ba chiar pot spune ca am un caracter oarecum sextagenar, luand in considerare numarul de iesiri pe an. Care sunt, in discoteci, egale cu zero. Nevertheless, mi-ar fi placut sa merg intr-o cafenea interesanta, unde sa ascult muzica buna. Peisajul e, ce e drept, fantastic. Muntii sunt grozavi, izvoarele interesante, dar, pana la urma, chiar nu ai ce face acolo, mai mult de cateva ore.

Cazarea a fost, insa, chiar satisfacatoare, fiind raportata mai ales la preturi. 130 lei camera tripla.

Mai jos aveti o serie de poze cu locul unde am stat, adica Pensiunea Casa Alba, situata cam la jumatate de ora de mers pe jos de statiune.

P.S.: la Ocna din Tg. Ocna biletele s-au scumpit intr-atat incat am dat 54 de lei pentru 3 persoane!!!

beautiful handmade things

http://pikaciuka.blogspot.com/

intermitentele mortii, jose saramago

A doua zi, nimeni n-a murit.

Asa incep cele 300 de pagini petrecute de mine, din nou, in compania acestui geniu portughez, Jose Saramago, si pe care le-am parcurs destul de greu, dar de care m-am bucurat nespus.

In speta, ideea e simpla, asa cum m-am obisnuit si de la Eseu despre orbire. Intr-o zi, care se intampla sa fie 1 ianuarie, moartea se decide sa isi abandoneze lucrul, si anume sa nu mai ucida nici o fiinta. In consecinta, nimeni nu decedeaza, nici macar bolnavii terminali sau cei accidentati de asa o maniera incat n-ar putea sa traiasca. Acestia se agata de ultima speranta, de ultima samanta a existentei, implantate adanc in ei.

Fenomenul e izolat, insa, la o singura tara, astfel incat, dupa o perioada in care atitudinile confuze se succed unele dupa altele [initial, toata lumea se bucura de absenta mortii dar, dupa o vreme, populatia incepe sa-i simta lipsa, mai ales atunci cand spitalele si azilele de batrani devin suprapopulate..], unui taran oarecare, dintr-un sat oarecare, ii vine o idee. Individul, octogenar fiind si bolnav destul de grav, incapabil sa se ridice singur sau sa isi faca nevoile fara asistenta unei alte persoane, decide ca cel mai bine ar fi sa-si puna capat zilelor. Astfel, familia e somata sa il transporte la granita cu un alt stat, unde, daca are dreptate, va muri rapid. Ceea ce se si intampla, bineinteles, iar batranul moare impreuna cu nepotul sau, de asemenea suferind de mult timp si incapabil sa se mentina in viata, dar nici sa moara.

Trecand peste isteria creata in urma acestui eveniment, si peste aparitia unei "maphii" care se ocupa de transportul bolnavilor si de ingroparea lor in afara tarii...dupa vreo doua treimi de roman, apare moartea. Si nu oricum.

Intr-o dimineata, directorul televiziunii intra relaxat in birou, pentru a descoperi pe masa o scrisoare intr-un plic violet. Cum nimeni altcineva decat el insusi nu are cheie de la incapere, barbatul se intreaba, inevitabil, cum a putut ajunge acel plic acolo. Epistola fusese expediata [desi a expedia e un verb impropriu pentru moarte, care trimite misive printr-o simpla miscare a mainii, de la stanga la dreapta, dupa care ele dispar de pe birou] de insasi moartea, care-si anunta reaparitia publica, incepand cu orele 00:00 ale zilei urmatoare. Sunt anuntati prim ministrul, care da si un comunicat oficial la ora 21:00 in legatura cu fenomenul, politia si, in genere, fortele de ordine si, bineinteles, orice om care detine un televizor.

Cu toata stupefactia sau neincrederea care-i domina, oamenii reincep sa moara. Ceea ce dorise moartea sa demonstreze, lucru, de altfel, si subliniat foarte bine, e ca absenta ei e cu mult mai grava pentru cei vii decat prezenta ei, si ca aceasta din urma e o reala necesitate, de care nici unul dintre noi nu se poate debarasa. Mai mult, dupa o vreme, decide instituirea unui sistem prin care orice individ este informat de momentul in care va deceda, pentru a avea 8 zile la dispozitie pentru a-si incheia socotelile cu viata: sa se-mpace cu varul cu care n-a mai vorbit de douazeci de ani, sa isi faca testamentul, sa-si declare, in sfarsit, sentimentele pentru o dragoste pierduta..si-asa mai departe.

Intr-o zi, insa, un plic refuza sa fie trimis. Destinatarul nu-l primeste, si nici reexpedierea dubla a misivei nu reuseste. Moartea e intrigata de personajul care-i poate sfida fortele, si decide sa investigheze. Aici urmeaza o portiune a romanului pe care am savurat-o nespus, pentru ca moartea, beneficiind de puterile ei supranaturale, si de faptul ca se poate face invizibila, intreprinde multiple calatorii acasa la individul in discutie. In acest fel, aflam ca el e violonist la orchestra de stat, dar ca nu exceleaza in ceea ce face, ca-si considera viata o serie de esecuri, dar care nu-l fac sa devina pesimist.. neaparat, ca are un caine pe care il iubeste si care e, practic, singura fiinta cu care coabiteaza. Miercurea merge, acompaniat de prietenul sau canin, in parc, si dupa ce petrec o vreme acolo impreuna, merg la un bistro din apropiere, unde-si comanda un sandvis cu branza [pentru el], si un sandvis cu carne de vita in sange [pentru caine]. Cainele mananca intai painea, ca si cum si-ar prelungi desfatarea pricinuita de carne.

Ei si, de aici, povestea se schimba dramatic, si moartea afla, intr-un final, de ce n-a putut expedia acel plic. Mai multe detalii in carte, nu-n povestirea asta :D.

In orice caz, nu stiu daca am reusit sa va atrag atentia cu faptul ca am povestit romanul, in loc sa-mi exprim parerea asupra lui..dar credeti-ma, e realmente genial Saramago asta, si Intermitentele mortii e un alt roman grozav!

P.S. : daca e cineva interesat, de la clubul de carte, vi-l pot imprumuta :)

http://www.libhumanitas.ro/intermitentele-mortii.html

Oricat ar parea de ciudat, avand in vedere ca n-am mai fost fan Eminem [da, am avut si o perioada dintr-asta, da..] de prin clasa a opta, adica de vreeeoooo 10 ani, melodia asta imi place la nebunie. Pe Rihanna de-abia o suport, de obicei, dar, poate si din cauza videoclipului si din cauza ca Eminem mi se pare realmente genial in ceea ce priveste versurile pe care le compune, iubesc melodia urmatoare si, implicit, videoclipul ei:

P.S.: si da, aia e Megan Fox.

Si..imi placea pentru motive ca:

	Eminem - Mockingbird .mp3
	Found at bee mp3 search engine

	Eminem - When I'm Gone .mp3
	Found at bee mp3 search engine

the tannery, sherrie hewson

Alt roman despre o familie disfunctionala, dar devenita in acest fel datorita razboiului si a tarelor pe care le aduce el.

Dolly e o fata ca oricare alta, care-si duce viata relativ linistita intr-un oras oarecare din Marea Britanie din anii '30. Lucrurile se schimba drastic, insa, atunci cand tatal ei, angajat la vopsitoria locala de piei, decide sa se inroleze in trupele din cel de-al doilea razboi mondial.

In primul rand, fata si mama ei raman fara nici un venit, pentru ca, dupa cum se stie, doamnele nu prea lucrau in acea perioada. Astfel, amandoua se vad nevoite sa recurga la mijloace mai mult sau mai putin rezonabile sau onorabile, pentru a putea face rost de bani. Daca Dolly spala rufele celor din cartier pe sume de nimic, maica-sa ajunge sa se prostitueze cu o gramada de barbati. Aceasta schimbare survine si datorita lipsei acute de finante, dupa cum spuneam si mai sus, dar si datorita unei anume precaderi ale femeii pentru cea mai veche meserie din lume. :/

Dupa ani de absenta, tatal se intoarce acasa, doar pentru a descoperi o adolescenta distrusa de saracie si de neglijenta crasa a mamei, precum si o sotie nevrednica si nerusinata, care-si continua activitatile neonorabile, chiar si cu un barbat in casa.

Oricum, totul se termina cu bine, chiar daca, in unele momente, nu credeam ca avea sa se ajunga la un deznodamant fericit.

12 lei, de la Okian.