Rime despre viata si moarte, Amos Oz

OK, recunosc, nu ma asteptam sa-mi placa intr-atat de mult Rime despre viata si moarte. Da, am gasit-o bazata pe o idee interesanta, dar am crezut ca, timp de 170 de pagini, voi citi si aberatii. Mai sunt unele momente de ratacire, pe ici, pe colo, dar asa are fiecare autor, cred eu. In orice caz... cuvintele nu sunt de ajuns pentru a descrie cat de mult am apreciat-o.

De data asta, descrierea de pe toate site-urile e satisfacatoare, anume ca un scriitor invitat la o conferinta de presa incepe sa-si imagineze posibile scenarii despre persoanele aflate in public. Da, e adevarat, dar si despre cele pe care le cunoaste inainte de conferinta propriu-zisa, cand merge intr-o cafenea si admira indelung coapsele superbe ale chelneritei, felul in care i se asaza chilotii pe fund, decolteul pe care-l intrezareste in momentul in care-i ofera cafeaua..si-asa mai departe. Pe seama ei construieste, ulterior, o intreaga poveste despre dragoste si inselare, despre o aventura fulminanta, petrecuta in urma cu mai bine de 15 ani, intre ea si un jucator sportiv relativ cunoscut. Partea asta e agreabila, da. Insa ceea ce m-a frapat si, am sa recunosc, m-a surprins placut, a fost momentul in care scriitorul nostru [al carui nume nu e pomenit nicaieri, dar eu banuiesc ca ar fi insusi Amos Oz] profita, indirect, de admiratia pe care o resimte o femeie din public pentru el, in asa fel incat cei doi ajung sa-si petreaca noaptea impreuna. Sau nu. Totul e posibil, in acest mic roman, tocmai de asta mi-a si placut intr-atat!

Mi-a venit destul de greu sa ma obisnuiesc cu denumirile si numele personajelor, deoarece actiunea se petrece in Israel, iar numele israelene sunt cam dificile de pronuntat. Daca sunteti pudici sau extrem de conservatori, nu cititi aceasta carte, date fiind detaliile senzuale pe care le evoca, care-s absolut delicioase si sincere, si care par intr-atat de firesti incat nu poti incadra romanul in categoria 'porcoasa'. Urmatorul paragraf mi se pare stralucit din punct de vedere al imaginilor pe care le pune la punct - nu stiu daca va amintiti prima bucatica din filmul Le fabuleux destin d'Amelie Poulain, dar e cea in care naratorul arata obiceiurile preferate ale personajelor principale, si le prezinta atat de succint si corect, incat asa mi-am imaginat si eu, la randul meu, urmatoarele actiuni si decoruri.

Ai putea sa zabovesti putin in acest punct, pentru a incerca sa zugravesti cateva dintre deprinderile acestui personaj, deprinderi care se vor intipari in mintea cititorilor: ca, de exemplu, obiceiul de a linge cu patima, cu toata limba, fasia aceea de lipici de pe interiorul plicurilor, ca si cum ar fi o bomboana. Yeruham Sdemati linge cu pofta si timbrele, salivand abundent, cu o placere rusinoasa, pentru ca imediat dupa aceea, sa le lipeasca pe plic, apasandu-le cu o lovitura naprasnica de pumn, care o face pe Miriam Nehorait sa tremure, dar ii place si 'latura lui salbatica ascunsa'.

Ridica receptorul telefonului imediat dupa primul tarait, cu un gest larg, luandu-si avant, ca si cum s-ar pregati sa arunce o piatra, si spune: Da, va rog, aici Sdemati, cu cine vorbesc, va rog? [...]

Yeruham Sdemati are aproape intotdeauna vanatai albastrui in coate, pe frunte, pe spate sau pe coapse, rezultat al obiceiului sau de a ignora obiectele inanimate si de a incerca sa treaca prin ele ca si cum ar fi facute din aer. Sau poate, din contra, obiectele inanimate, manate de vechi resentimente, il ranesc ori de cate ori au ocazia: spatarul scaunului il ataca si isi arata coltii catre el, coltul dulapului din bucatarie ii loveste fruntea, o felie de paine unsa cu miere cade pe scaunul lui exact inainte sa se aseze, coada pisicii sfarseste intotdeauna sub talpa pantofului sau, iar cana cu ceai fierbinte i se varsa pe pantaloni. 

In clipa aceea, in mintea scriitorului revine si flutura pret de o clipa imaginea acelui individ aflat pe patul de moarte, Ovdeia Hazam, cel care si-a trait viata ca un rege, dar ce spun eu ca un rege, ca un lord, care a colindat dintr-un loc in altul, s-a imbogatit si a divortat, care se plimba prin tot orasul in Buickul lui albastru, insotit mereu de catre o rusoaica blonda, batea pe toata lumea pe umar si ragaia zgomotos, caruia ii facea intotdeauna placere sa ii imbratiseze si sa ii sarute chiar si pe straini, barbati si femei deopotriva, ale carui hohote de sanatoase de ras faceau ferestrele din jurul lui sa vibreze, pentru ca acum sa zaca intr-un salon al sectiei de medicina interna al spitalului Yehilov, cu cateterul desprins si cazut de la locul sau, in timp ce asistenta de garda noaptea aceasta este prea departe pentru a-i auzi geamatul slab - va renunta si se va zvarcoli in balta de urina amestecata cu sange negru; urina calda, acida, murdara, se raceste repede si ii urca printre coapse, lipindu-i pielea de pe spinare de cearsaful ud.

Va zic, magnifica. Mi-a adus aminte de Saramago, intr-o oarecare masura, in ceea ce priveste 'the flow of thoughts kind of writing'. Oricum, romanul costa doar 23 de lei. Pentru cei care vor sa-si foloseasca un pic imaginatia, cred ca e un pret destul de mic. :)

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com