luni, 28 februarie 2011

Uau, cata nesimtire.

Am fost azi sa ridic niste poze de undeva, si am intrebat trei angajati unde se gaseste ghiseul la care trebuie sa ma adresez; am primit urmatoarele raspunsuri: acoloşa, la capătul magazinului, faci dreapta şi-l vezi indata [cand eu inca nu intrasem in magazin, deci imediat cum faceam dreapta aveam sa ajung in altul]. Daca va intrebati, cumva, de ce n-am cerut mai multe informatii...pot sa va spun ca la o secunda dupa ce mi-au raspuns, mi-au intors spatele si-au plecat, astfel incat am ramas cu fraza-n gura, nerostita, cu o moaca frustrata, si cu un gust extrem de amar cu privire la 'amabilitatea' personalului de la Carrefour Felicia Iasi. Va recomand sa mergeti la sigur, eventual sa cereti o harta a magazinului de la receptie [daca exista asa ceva], deoarece n-aveti nici o sansa sa gasiti un pic de intelegere la cei care sunt platiti sa va ajute.

In alta ordine de idei, nu pot sa spun decat ca ma bucur ca termin, in sfarsit, facultatea asta, si ca n-am sa mai vad unele fete care-mi fac ziua 'mult mai buna'. De asemenea, ma bucur ca nu merg la banchet, ma bucur ca nu mi-am facut prieteni in cadrul acestei forme de invatamant, si din nou, ma bucur ca n-o sa mai fiu nevoita sa suport orele fara sens, petrecute in compania unor inspizi [de ambele parti, ca sa nu se supere nimeni, atat studenti, cat si cadre didactice]. Sunt in extaz cand ma gandesc ca n-o sa mai trebuiasca sa va aud glasurile,  precum si sa va suport obiceiul extrem de prost pe care-l aveti de a susoti si de a barfi pe absolut toata lumea, fara a face discriminari [macar in acest sens].
In alte cuvinte, sunt mandra de profesia mea, dar de colegii mei in nici un caz. :) [exceptie fac colegii mei de grupa, care-s niste oameni normali, probabil singurii din acest an]

Ca am luat tramvaiul si ca iar s-a atins un boschetar de mine, cand eu chiar ma chinui sa ma spal dimineata cand ma trezesc...ca sa nu mai spun de flora microbiana cu care e contaminat un personaj de acest gen, care pute de parca nu s-a mai spalat de 6 luni... ca aerul nu mai era respirabil in jurul lui si ca am incercat, pe cat posibil, sa nu arat asta, numai datorita unei doze sanatoase de bun simt, predicata intens de ai mei, in cadrul celor 7 ani jumate petrecuti acasa... ca ieri stateam linistita in autobuz cand au venit doua fufe si s-au postat in laterala mea, si-au inceput sa vorbeasca despre cosmetice si religie FOARTE TARE, si sa-mi rada in timpan, in timp ce eu incercam,in mod cu totul disperat, sa citesc dintr-o carte... ca azi iarasi era sa fiu daramata de parfumul unei domnisoare... sa va mai zic?

Nu. Pai daca va intrebati de ce scriu aproape doar despre carti si despre cate un film, rareori...iata raspunsul. Nu-mi plac oamenii, iar asta e din cauza lor. Pentru ca put, vorbesc tare, sunt nesimtiti, se ranesc reciproc doar din divertisment, si mai ales pentru ca barfesc.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com

7 comentarii:

Ana Ujlaki spunea...

Cand mai am si eu zile din acestea prietenul meu imi spune "Don't feel blue 'case Frankenstein was ugly too". Cheer up!

Cristina V spunea...

:| Daca era doar faza cu cei din Carrefour poate-mi reveneam rapid, dar dupa faza cu boschetarul puturos, plus faptul ca a trebuit sa ma duc la scoala si sa suport atitudinea unora... eram un pachet de nervi.
Oh, and the irony is - merg la Posta ca sa ridic un colet si mi se baga una-n fatza! Aveam atatia draci incat credeam ca o agresez fizic! The nerve on some people... :-<

Ana Ujlaki spunea...

Faza cu Posta imi este super cunoscuta pentru ca mai intotdeauna cand imi ridic coletele (cartile :P) se baga cineva in fata mea si stau si ma gandesc uneori: Oare chiar par atat de stearsa?! In fine, sunt multi care datorita ritmului cotidian uita de bunul simt, daca il au...

Cristina V spunea...

Si eu tot carti trebuia sa ridic, si ma gandeam poate-mi fac o bucurie, in cadrul unei zile de rahat, ca asta. Dar da, ai dreptate, ei chiar nu observa ca suntem si noi, ca existam, ca avem randul in fata lor?...la posta ca la posta, dar cand patesc asta la medic, simt ca-mi explodeaza venele-n cap de la tensiune si nervi!

Mihaela spunea...

Be strong! Eu cand se baga cineva in fata fac panarama. La fel si la supermarket, cand se imping in bine sau stau lipiti de mine, in spate, cand tastez codul PIN la card.
M-am saturat sa mai suport nesimtirea altora, asa ca le spun ca ma deranjeaza. De obicei isi dau seama de greseala si nu se mai imping/nu se mai baga in fata.

Ioana B. spunea...

Si eu m-am bucurat tare ca n-am fost la banchet. De fapt ma regasesc 100% in pasajul "ma bucur ca nu merg la banchet, ma bucur ca nu mi-am facut prieteni in cadrul acestei forme de invatamant, si din nou, ma bucur ca n-o sa mai fiu nevoita sa suport orele fara sens, petrecute in compania unor inspizi [de ambele parti, ca sa nu se supere nimeni, atat studenti, cat si cadre didactice.]"

Si la fel si cu partea"Nu-mi plac oamenii si e din cauza lor". I really feel you here.

And I'm sorry your day was not a good one for science. Mine sucked big time, too. Because of people, of course. Si imi cer scuze daca te enervez si eu cu romgleza, dar nu ma pot abtine. Defect ocupational.

Cristina V spunea...

Mihaela, eu nu reactionez asa de obicei, dar cred ca am sa incep sa ma revolt si eu, altfel daca-mi tin frustrarile in mine nu ma ajuta la nimic...decat sa ajung la balamuc, mai devreme sau mai tarziu. Iar faza asta cu tastatul parolei sau PIN-ului mi se pare nu numai o violare a intimitatii, dar si o tentativa de furt!

Ioana, nu ma enervezi deloc cu romgleza, chiar imi place. Si o folosesc si eu, asa ca... n-au decat sa ne pupe undeva toti moralistii astia care comenteaza 'ce fac englezismele din romani'.

Trimiteţi un comentariu

Un produs Blogger.