joi, 31 martie 2011

Bullet Park, John Cheever [fragmente]

Luminile de pe Powder Hill sclipeau, cosurile scoteau fum si o husa de toaleta din plus roz se desprinse de pe o sarma de rufe. Vazuta de la o oarecare distanta prin ochii unui adolescent infierbantat si razbunator, bucata de plus cutreierand deasupra golfului era ca un certificat de garantie, un premiu si o suprema distinctie, stindardul din Powder Hill, in umbra caruia marsaluiau, in pantofi stramti englezesti plutoanele de spirite falite care fac schimb de neveste, se iau de evrei si se lupta cu alcoolul. O, sa-i ia dracu' pe toti, gandi adolescentul. La naiba cu luminile stralucitoare la care nimeni nu citeste, la naiba cu muzica neincetata pe care n-o aude nimeni, la naiba cu pianele impozante la care nimeni nu stie sa cante, la naiba cu casele albe ipotecate pana la streasina, sa-i ia naiba pentru ca prada oceanul de peste ca sa hraneasca nurcile si sa le poarte blanurile si la naiba cu rafturile lor pe care sta o singura carte - cartea de telefon, legata in brocart roz. La naiba cu ipocrizia lor, la naiba cu laudarosenia lor, la naiba cu cartile lor de credit, la naiba cu felul in care compromit salbaticia spiritului uman, la naiba cu preacurvia lor si mai presus de orice sa-i ia naiba pe toti pentru ca au stors din viata toata puterea, duhoara, culoarea si zelul care ii dau sens. Hauuu, hauu, hauu.

Piesa era jucata intr-un pod, in fata unui public restrans. Spatiul era stramt. Spre sfarsitul primului act, unul dintre actori isi scoase pantofii, camasa, pantalonii si, cu spatele la public, chilotii. Lui Nelli nu-i venea sa-si creada ochilor. Daca protesta, refuzand sa mai participe la un astfel de spectacol, asa cum ar fi facut mama ei, i s-ar fi parut ca respinde realitatile vietii. Voia sa fie o femeie moderna si sa intre in relatii normale cu lumea. Apoi actorul se intoarse incet, cascand si intinzandu-se fara nici o grija. Nu era nimic nenatural, dar unele succesiuni violente de asocieri, idei despre pertinenta si proprias excitabilitate o aruncara intr-un paroxism emotional care o facu sa transpire. [...] Luminile se stinsera treptat. Restul actorilor ramasera imbracati pana la sfarsitul piesei, dar Nellie era descumpanita. Cand iesi de la teatru ploua si era umed. Traversa Washington Square ca sa prinda un autobuz. Cativa studenti se invarteau in jurul fantanii arteziene purtand pancarte pe are scrias "M***", "P***" si "P****". Oare innebunise? Urmari procesiunea pana iesi din campul ei vizual. Pe ultima pancarta pe care o vazuse scria "Cacat". Se simtea slabita. Se sui in autobuz, unde cauta din ochi fetele linistitoare ale celor de un fel cu ea, mame oneste, sotii, femei care se mandreau cu caminile lor, gradinile lor, aranjamentele lor florale, gatitul lor. Doi barbati tineri pe banca din fata ei radeau. Unul dintrei ei il cuprinse cu bratul pe celalalt si il saruta pe ureche. Oare sa-i pocneasca cu umbrela? La urmatoarea statie se aseza pe locul de langa ea - parca spre a da un sens cautarilor ei - o femeie cinstita. Ii zambi necunoscutei, care zambi si ea.

Cumpara acum de la LibrariaOnline.ro.
Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Un produs Blogger.