Pădurea Norvegiană, Haruki Murakami

Particip la concursul organizat de librăria online libris.ro şi blogul Cronicile Ancuţei.

Acesta e primul meu Murakami și aș dori să spun că am rămas foarte plăcut impresionată de stilul japonezului de a povesti evenimente mai mult sau mai puțin fictive. Dacă ar fi să fac o recenzie așa cum îmi place mie, respectiv să introduc și un paragraf în care să prezint puțin subiectul romanului...păi nu prea aș putea. De ce? Pentru că sunt foarte multe evenimente evocate în cadrul cărții și ar însemna să o limitez la doar cîteva, mai interesante.

Ce aș vrea, totuși, să subliniez, e că, pentru un asiatic (eu am o oarecare preconcepție față de această rasă, cu răceala lor și simțul autocontrolului pe care îl stăpînesc la perfecție), Murakami are un stil foarte cald și apropiat de cititor, și că, prin notarea de acțiuni aparent banale (cum ar fi ce, unde și cu cine a mîncat pește prăjit, într-o zi) reușește să schițeze perfect împrejurările în care au loc faptele istorisite.

Pădurea norvegiană e povestea unui băiat care se înscrie la facultate fără a aștepta prea multe din partea acestui stagiu de învățămînt, așa că la prima vedere, Toru Watanabe pare a fi un alt adolescent superficial, pe care nu-l interesează prea multe lucruri, în afara de a citi și a fi lăsat în pace. Aici am apreciat nespus faptul că naratorul insistă mult asupra detaliilor care concură la alcătuirea vieții de cămin, și la trasarea amănuntelor în detaliu, chiar și a personajelor. Facem cunoștință, astfel, cu o serie de eroi din diverse clase sociale, și care, într-un fel sau altul, participă la conturarea personalității lui Watanabe. Pentru mine, cea mai importantă prezență feminină nu a fost iubita ideală a lui Watanabe (Naoko), ci un personaj episodic (apare doar în cîteva fragmente din carte), pe nume Reiko, fostă pianistă devenită profesoară de muzică și care e internată într-un sanatoriu de boli mentale. Povestea ei e cu mult mai complexă și interesantă decît a altor nume care se perindă prin carte, și cred că o să vă farmece, la fel ca și pe mine.

În alte cuvinte, mi-a plăcut într-atît de mult acest roman încît a fost prima oară în ani de zile cînd chiar nu voiam să îl termin. E absolut fermecător, și cuvintele sunt de prisos pentru a-l descrie. E o carte directă, sinceră, spirituală și plină de referințe literare și muzicale, astfel încît eu cred că v-ar plăcea. Mai mult, pentru cei care nu au nici prea multe informații privitoare la cultura literară sau muzicală, sunt convinsă că ar putea să servească drept abecedar. Atmosfera sfarsitului anilor 60 e perfect descrisă, în sensul că ajungem să fim acolo, la aceeași masă cu Watanabe, ascultînd aceeași melodie sau auzind o poveste istorisită de cineva, la un pahar de sake. Însă e și un roman realist, care nu neglijează suferința și dramele interioare de care sunt capabili tinerii, în cadrul persectivei injuste pe care o are societatea cu privire la adolescenți.

Pădurea norvegiană de Haruki Murakami se găsește de achiziționat la librăria online Tamada, la un preț de 33 de lei.

Sunt curioasă cu privire la În noapte, de același autor, deoarece am cartea în bibliotecă de vreo 2 ani de zile, dar n-am mai ajuns să o parcurg, date fiind celelalte romane pe care mi le-am cumpărat în neștire.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com