miercuri, 27 aprilie 2011

Cosmetica dusmanului, Amelie Nothomb

Mare dezamagire cu romanul asta. Mai ales ca l-am citit dupa Nopti fara luna care m-a impresionat atat de mult..era de asteptat sa aiba un gust amar. Am inceput sa ma cam satur de stilul lui Nothomb, iar aici nu ma refer la limbajul tipic frantuzesc, cu neologisme si termeni putin bombastici, ci la discutiile interminabile pe care par sa le aiba personajele ei. 

Sfarsitul actiunii merita supliciul celor 120 de pagini, in sensul ca e la fel de inovator si ciudat cum ne-a obisnuit deja Amelie. In schimb, conversatia nesfarsita dintre cei doi, in aeroport, m-a pus serios pe ganduri. N-as vrea sa spun ca m-a pus pe ganduri in stilul meditativ...nu. Chiar deloc. Textor Texel e un personaj cel putin dizgratios, daca nu chiar uracios, si victima lui pare a fi nevinovata pana la proba contrarie...pai m-a terminat dom'ne, discutia lor. Stau de vorba, si stau de vorba, timp de peste 100 de pagini cand, deodata, se petrece un declic, si se pare ca Textor nici macar nu exista, decat in imaginatia lui Jerome Angust. Na, turnura de situatii, na ca nu-mi vine a crede. Na, ca nu mi-a placut cartea asta absolut deloc, dar chiar deloc, si ca n-am prea multe lucruri dragute de spus de ea, motiv pentru care nici nu o recomand nimanui. Nu vreau sa par absurda si sa zic ca punctul meu de vedere e cel corect, dar ...mie pur si simplu nu mi-a placut.

Se poate cumpara, insa, de la LibrariaOnline.ro, la 17 lei.
Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com

2 comentarii:

Anonim spunea...

Din pacate, nu cred ca ai inteles exact mesajul cartii, altfel ti-ai fi format o parere diferita. Mai este un aspect: o lectura se face pentru placerea in sine a lecturii, nu numai pentru a urmari un fir epic. La Amelie Nothomb nici nu prea exista actiune, sau, daca este prezenta, are rolul de cadru, pentru a transmite un mesaj, care de regula se concretizeaza in idei nepalpabile: ganduri ale subconstientului, sentimente greu identificabile etc. Incearca sa citesti printre randuri si sa prinzi subintelesul si adevaratele trimiteri ale dialogurilor "plictisitoare" din carte. O sa o vezi cu alti ochi.

Bibliophile spunea...

S-ar putea sa nu fi inteles mesajul cartii, s-ar putea nici macar sa ma fi chinuit sa fac asta. Intr-un fel, sunt destul de superficiala, pentru ca, daca lucrurile stau asa cum ai spus, daca o lectura se face in sine pentru placerea lecturii...pai eu nu sunt asa deloc. Eu pot distinge ideile din spatele cuvintelor, dar daca nu-s cu adevarat interesata de firul narativ, de povestea propriu-zisa, imi vine teribil de greu sa o fac, si de multe ori renunt. Pentru mine lectura inseamna relaxare, asa ca probabil de asta am o oarecare precadere pentru romanele politiste, tocmai pentru ca mi se prezinta clar cum evolueaza cazul, iar la final sunt recompensata cu descoperirea criminalului. Ce-i drept, si Cosmetica dusmanului a fost o carte relativ interesanta, mai ales datorita schimbarii de situatie de la final...dar n-a fost pe gustul meu. N-ai patit niciodata asta cu o carte?

Trimiteţi un comentariu

Un produs Blogger.