La sud de granita, la vest de soare, Haruki Murakami

prescriptum: Îi mulţumesc mult lui Jojo pentru a-mi fi împrumutat cartea. :d

Văd că am un spor nebun la citit de ceva vreme, însă ce e păcat e că, de săptămîna viitoare, o să fiu mult mai ocupată cu serviciul, astfel încît momentele în care o să mă pot bucura de lectură au sa fie mult mai rare. Pînă atunci profit cît pot, ca măcar acum să-mi fac o semi-normă din cea aleasă pentru vara în curs.

La sud de graniţă, la vest de soare e cel de-al doilea roman citit de la Murakami, de mine, care m-a fermecat. Întîi a fost Pădurea norvegiană, care mi-a plăcut tare mult dar care, pe alocuri, are un stil cam static, iar acesta nu e cazul primei cărţi pomenite. Am început-o în joacă, deoarece eram convinsă că nu avea cum să mă captiveze sau să-mi placă la fel de mult ca Pădurea norvegiană, dar uite surpriză, am apreciat-o chiar mai mult! E un roman scurt, cam prea scurt după părerea mea, mai ales luînd în considerare felul în care se termină, care trebuie să recunosc că m-a cam dezamăgit. N-are decît vreo 200 şi ceva de pagini, şi povestea e într-atît de grozav relatată încît se poate termina foarte bine în jumatate de zi. Mie mi-a luat ceva mai mult (două zile), pentru că am avut şi ceva treabă.

Synopsis:
Hajime e născut şi crescut într-o suburbie japoneză, unde ia contact în şcoala primară cu o fată, Shimamoto. Ce au în comun cei doi e că sunt ambii singuri la părinţi, ceea ce era un lucru neobişnuit în acea epocă (după cel de-al doilea război mondial). Amiciţia dintre cei doi copii ia o formă aproape sentimentală atunci cînd se apropie de final, cînd Hajime este trimis la altă şcoală, astfel încît legăturile dintre cei doi se pierd, în timp. Băiatul rămîne, însă, marcat de imaginea fetiţei care l-a ţinut de mînă într-o zi friguroasă, astfel că, peste ani, se trezeşte visînd la ea, chiar şi cînd are o nevastă şi doi copii.

Am citit mai multe recenzii pe bloguri înainte sa-mi scriu părerea despre romanul în discuţie, şi aş dori să nu încep cu maturitatea lui Hajime. Pentru toată lumea contează, aparent, mai mult faptul că bărbatul ajunge obsedat de Shimamoto, comiţînd nu numai un adulter fizic dar şi unul sufletesc... pentru mine e doar o poveste frumoasă. Pornisem de la premisa că aveam să ajung să-l judec pentru decizia teribil de proastă de a se arunca într-o amintire, în loc să-şi trăiască prezentul liniştit, alături de familie. Însă oricît de mult am încercat, nu am putut să-l judec. Nu ştiu nici eu de ce, cu atît mai mult cu cît nu sunt o persoana liberalistă în ceea ce priveşte ideea de adulter...dar pe el nu am putut să-l consider doar un prost care îşi găseşte o amantă.
Cred că depinde foarte mult de ce ai în minte atunci cînd porneşti la drum cu această carte. Dacă eşti absolut hotărît să nu-ţi placă nici un fel de mental bullshit, cred că nu o să ai răbdarea să o termini. Dacă, însă, înţelegi ce înseamnă să te gîndeşti de nu ştiu cîte ori atunci cînd ai de făcut o alegere, să vrei să întorci timpul ca să te mai poţi bucura de prezenţa cuiva, să trăieşti în trecut, măcar cu gîndurile tale...atunci da, o poţi înţelege foarte bine.

Ambiguitatea de care dă dovadă personajul principal nu prea m-a surprins. Toţi suntem oameni, pe toţi ne mănîncă o problemă sau alta, măcar din cînd în cînd, aşa că am putut să am un ochi comprehensiv, atunci cînd am lecturat povestea lui. Cu ocazia asta, aş dori să notez că am senzaţia că o temă recurentă în literatura lui Murakami e sinuciderea, dat fiind faptul că apare şi în Pădurea norvegiană, dar şi aici. Spuneam mai sus că m-a cam dezamăgit sfîrşitul - e adevărat. Totul se termină mult prea brusc, şi am putut să-mi imaginez cam cum avea să evolueze situaţia, dar nu am avut o siguranţă anume, cînd mi-am format ipoteza. Aveam nevoie ca scriitorul să mi-o confirme, iar din cauza asta am avut senzaţia că totul se termină cam trunchiat, ca şi cum ...s-a întîmplat să mi se taie piciorul şi de-abia ajunsei la spital ca să văd dacă mi-l amputează sau mi-l pot pune înapoi şi apoi pac. Rămîne la latitudinea cititorului dacă mă înzestrează cu un mers normal sau cu un membru de plastic.

Însă, exceptînd sfîrşitul, e o carte teribil de bună, care mi-a plăcut nespus, motiv pentru care v-o recomand cu mare căldură. E scrisă mult prea bine şi se citeşte foarte uşor, deci trebuie să o încercaţi.

---------------------------------------

Cumpără de la Libris.ro! (e la ofertă, costă 19 lei şi ceva, în loc de 26)

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com