Cartierul Tortilla, John Steinbeck

Am terminat cartea asta de citit chiar dupa ce m-am intors de la Sibiu, nu ca asta ar avea vreo legatura cu ce vreau sa povestesc despre ea. Ideea e cam asa: m-a cam dezamagit Steinbeck cu romanul asta, nu pentru ca n-ar fi fost neaparat interesant, ci pentru ca m-as fi asteptat la un final pe masura maretiei prozatorului american. Dupa ce-am parcurs Nopti fara luna, Perla, Iarna vrajbei noastre si Soareci si oameni, care toate mi-au placut, romanul in discutie cam lasa de dorit, cel putin in opinia mea.

Sigur, aventurile prietenilor respectivi, in frunte cu Danny, un pezevenghi, un hotoman si un cuceritor de inimi, sunt relativ captivante. Insa, daca la inceput m-am lasat destul de cucerita de felul de a povesti al lui Steinbeck, pe parcurs mi s-a mai diminuat din entuziasm si am ajuns sa consider ca, probabil, era nevoie si de o carte ceva mai slaba ca sa ajung sa le apreciez pe celelalte, citite inaintea acesteia. In orice caz, daca ar fi sa v-o recomand pentru ceva, am s-o fac pentru ca e scrisa intr-o maniera usoara, in asa fel incat va puteti petrece o parte din weekend cu lectura ei. Insa, daca va asteptati, la fel cum am procedat eu, sa regasiti in acest roman macar o treime din carisma literara a lui Steinbeck, tough luck, my friends, tough luck indeed.

Descrierea cartii in discutie se gaseste pe toate site-urile destinate achizitionarii de romane online, astfel incat am sa va las, de data asta, cu cea oficiala, publicata de o librarie online draga sufletului meu:

Adoptând structura şi temele legendelor arthuriene, Steinbeck clădeşte un Camelot modern pe un deal din aproierea oraşului Monterey şi-l populează cu o ceată pestriţă de cavaleri. Aceşti "cavaleri" sunt însă nişte paisanos, personaje cu origine etnică eterogenă, ai căror strămoşi s-au stabilit in California cu sute de ani în urmă. Pe masură ce le consemnează faptele, iubiri succesive, uimitoare încăierări, beţii bahice, Steinbeck ţese o poveste la fel de emoţionantă şi de memorabilă ca faimoasele legende ale Mesei Rotunde, care l-au inspirat. Steinbeck este un artist; el povesteşte despre aceşti fermecători hoţi şi adulteri cu o nobilă şi poetică puritate a sufletului şi a prozei.- New York Herald Tribune

Nu zic, intamplarile prin care trec amicii de care ziceam mai sus sunt, intr-adevar, in marea majoritate a lor, destul de amuzante. Insa, mai ales dupa ce au loc o serie de evenimente mai mult sau mai putin tragice, parca lucrurile nu mai stau la fel. Se pierde o parte din farmecul bahic care anima romanul, pe parcursul primelor capitole. Bineinteles, ca sa nu dau prea multe detalii despre final, am sa va zic doar ca m-a cam dezamagit, desi pana si el e amuzant, in felul lui.

I-as da un 3 din 5, but then again that's only MY OPINION.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com