Intalnire in Samarra, John O'Hara

Boy, was I an idiot to have bought this book. Sa nu faceti niciodata ca mine, sa cititi doar descrierea fara a cauta recenzii pe alte bloguri. Mi s-a parut interesanta datorita perioadei in care se desfasoara actiunea, respectiv anii '30. Mi s-a parut interesanta si pentru ca personajul principal trebuia sa aiba un fel de dilema, asa ca m-am asteptat la un roman psihologic. Ce-am gasit a fost o carte mai mult decat dubioasa, care m-a pus pe ganduri: oare chiar nu sunt eu facuta pentru literatura moderna? Ce sens are sa citesc atatea pagini despre cum un tip devine alcoolic si se cearta cu nevasta-sa, pentru ca aceasta ii refuza placerile sexuale? Ce rost are sa ma cufund si eu in depresia lui, care, sincera sa fiu, nici macar nu-mi dau seama din ce deriva: n-are el o casa, n-are el o sotie frumoasa si inteligenta, n-are o slujba buna care-l satisface? Ba are toate astea, si mai mult, familia si prietenii il iubesc si il sustin. Pana cand da, intr-o zi, la o petrecere, ii arunca paharul cu bautura in fata sefului sau, si-atunci lucrurile se schimba dintr-o data. Asta mi-a placut, mai ales ca stiu ca, la vremea aia, societatea era extrem de restrictiva si conservatoare, si, daca se intampla cumva ceva neobisnuit, atunci toata lumea avea de comentat vreo luna, doua. Dar tipul asta ce face? In loc sa stea si el linistit si sa-i ceara scuze sefului cu orice ocazie, sau macar sa se calmeze si sa se opreasca din baut, ...el nu, continua cu petrecerile tampite, ba mai mult aparent isi inseala si nevasta de fata cu toata lumea.

Iar finalul e cel la care m-am asteptat, deci nici o surpriza nici din punctul asta de vedere. Cum dracu a putut sa-l recomande Hemingway pe O'Hara nu pot sa-nteleg. Si asta m-a indus in eroare, bineinteles, pentru ca eu il ador pe Hemingway, desi uneori nici eu nu inteleg de ce, avand in vedere ca pana si el scrie relativ plictisitor.

Nu v-as recomanda cartea asta, sincer. De regula citesc cam un roman pe saptamana, cam asta-i norma mea. Insa prostioara asta mi-a luat 3 saptamani!!! Trei saptamani in care as fi putut sa ma concentrez pe o carte mult mai buna, cum ar fi Gradina uitata de Kate Morton, pe care am inceput-o recent... nu pot sa cred cata rabdare de fier am putut avea. N-am mai patit de multa vreme sa parcurg mai putin de zece pagini pe zi, dar iata ca mi s-a intamplat, tot ce-a trebuit sa fac a fost sa astept Intalnire in Samarra, de John O'Hara.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com