Domnisoara Brodie in floarea varstei, Muriel Spark

E prima oară cînd aleg să citesc ceva de la doamna Spark, deşi am auzit, în nenumărate rînduri, o grămadă de laude la adresa dumneaei. Părerea mea e cel puţin confuză în ceea ce priveşte romanul acesta. M-aş fi aşteptat să-mi placă teribil de mult, dat fiind că acţiunea primară se desfăşoară în Scoţia, regiune a Regatului Britanic în care mă tot visez din clasa a cincea. Cred că a fost o maximă deficienţă de ambele părţi, atît din partea mea pentru că nu am reuşit să mă concentrez la maximum pentru această lectură, cît şi din partea traducătorului-traducătoarei (îmi pare tare rău că nu am avut curiozitatea să mă documentez în privinţa asta), căruia i-a scăpat, cu siguranţă, umorul britanic acid şi, pe alocuri, ciudat.

Muriel Spark face, într-adevăr, o treabă foarte bună la a descrie gîndurile şi sentimentele copilelor ajunse la pubertate. În ciuda acestui amănunt, uneori mi s-a părut repetitivă şi am găsit-o cam plictisitoare, cu tot cu domnişoara asta Brodie care nu face nimic altceva decît să joace pe degete o serie de fete de şcoală generală, ce o consideră mentorul lor şi pe care o folosesc ca să se ghideze, ulterior, după finisarea procesului de învăţămînt. Mi s-a părut destul de bolnavă pasiunea domnişoarei Brodie, un fel de învăţătoare la un colegiu scoţian din (bineînţeles) Edinburgh, pentru profesorul de desen, şi, de asemenea, mi s-a părut cam bolnavă şi aventura pe care o iniţiază cu proful de muzică, un fraier mare şi lat, care termină prin a se căsători cu o altă femeie, care doar are grijă de el. Some men, I tell ya...

În cazul în care nu aţi înţeles mare lucru pînă acum din ce am scris eu, gîndiţi-vă că aşa e scrisă cărticica. S-ar părea că mai toate evenimentele care au loc ar fi trebuit, cumva, să existe deja în amintirea cititorului, pentru ca el să se poată raporta la ele. Din păcate, e destul de clar că nu avem cum înţelege cu exactitate cine a trădat-o şi mai ales de ce pe domnişoara Brodie, pînă nu ajungem în cea de-a doua jumătate a romanului.
Ştiu că sunt multe persoane cărora cartea în discuţie li s-a părut amuzantă, şi n-am să neg că şi eu am avut cîteva momente în care am fost tentată să izbucnesc în rîs, cel mai probabil în autobuz. E o cărticică uşurică, de la care nu trebuie să avem prea multe pretenţii. Şi cam atît.

Cine o vrea să-mi scrie pe facebook un comentariu la această postare. Nu aici, vă rog. Primul venit, primul servit, cam asta e regula după care primiţi cartea în discuţie - şi o dau nu pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că vreau să ajungă la cît mai multe persoane, sau la cineva care să o aprecieze mai mult decît mine. Nu judecaţi romanul după opinia mea, doar ştiţi că gusturile diferă mult între oameni.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com