Castigatoarea romanului "Copilul lui Noe" e...

Miruna Aura Grama.

Comentariul ei, trimis pe e-mail:

Ca o cititoare inraita ce sunt, stiu ca, desi recomandarile ne pot atinge o latura sensibila si ne pot face sa alegem o carte care altfel ar fi ramas neobservata, ele nu ne pot face sa si citim cartea aleasa. De-a lungul anilor am adunat in biblioteca zeci si zeci de carti cu care, pentru un moment magic in spatiu si timp, am format o conexiune. De undeva, de pe un raft, o culoare, un cuvant, ceva...m-a atras...iar mai apoi...citind descrierea povestii, am simtit un fior la gandul ca m-a ales pe mine...dintre zecile de cititori care au trecut prin fata aceluiasi raft, privind cu aceeasi curiozitate cotoarele cartilor expuse, dar trecand mai departe... Si cred ca acelasi lucru se poate spune despre o recenzie...citind sute...ne simtim atrasi poate de trei. Recenzia alege la randul sau cititori, stabilind conexiuni si invaluind minti cu care simte ca are acel ' ceva' in comun. Acel 'ceva' cu care cartea, pret de o secunda, a atras autorul recenziei.
Pe mine una, cartea m-a ales...intamplator, ma aflam chiar in libraria Humanitas, si rasfoiam alene niste volume, inercand sa fug pentru cateva minute de frigul de afara. Volumul era unul masiv, de o grosime considerabila si de un aspect atent lucrat sa atraga priviri...detaliile si nuantele te ademeneau sa te apropii, pentru ca titlul, de indata ce te regaseai in raza de vizibilitate impusa de miopia ta si de lentilele aburite... sa te cucereasca definitiv: "Pamantul de sub talpile ei"
Un roman despre care 'The Times' scria: 'Un carnaval de cuvinte, un imn triumfator inchinat puterii regeneratoare a iubirii' ... si de atunci am fost a sa...
Si cred ca, asa cum cartea m-a ales pe mine, e de datoria mea sa incerc sa atrag mai departe cititorii in cautare... de ce? depinde ce ii atrage din recenzia mea... cine sunt eu pentru a sti....
Poate ca tocmai ai terminat o carte facila, care nu prea ti-a placut si simti, in adancul sufletului tau, ca vrei mai mult si poate ca aceasta e cartea pentru tine. Dar nu pot merge mai departe cu descrierea fara sa te rog sa accesezi youtube si sa cauti piesa celor de la U2, The ground beneath her feet'. Versurile ii apartin lui Salman Rushdie, autorul romanului, si, desi banale, ma duc cu gandul la Ormus Cama si Vina Apsara, personajele in jurul carora se invarte actiunea. Povestea e spusa prin vocea lui Umeed 'Rai' Merchand si, daca cuplul nu te va face sa-l iubesti, atunci cu siguranta te vei indragosti de fermecatorul fotograf Rai. Povestea celor doi se intinde pe 50 de ani si urmareste o evolutie...a unei iubiri...a doua personaje...a unui oras...a unor cariere...greu de spus. Rushdie e complex in tot ceea ce intreprinde. dar ceea ce iti pot spune cu certitudine e ca la baza romanului, Rushdie plaseaza mitul lui Orfeu, personajul mitologic a carui muzica fermeca orice fiinta, si care se indragosteste de nimfa Euridice. Dar fericirea sa alaturi de ea se dovedeste a fi de scurta durata. Orfeu o plange indelung si, nesuportand pana la urma despartirea, coboara in infern sa o caute. Reuseste, cantand, sa inmarmureasca intregul Tartar si sa-l induplece chiar pe Hades sa-i dea iubita inapoi. I se permite sa o insoteasca spre lumea pamantenilor, daca si numai daca nu se va uita nicio clipa la ea. Insa acesta, framantat de temeri, cand mai are doar un pas de facut pentru a iesi la lumina zilei, isi intoarce capul si isi pierde iubita pentru a doua oara...si, desi timp de sapte zile ramane in preajma raului Styx, induiosand cu lira sa toate animalele salbatice, Hades nu a mai eliberat-o niciodata pe Euridice.
Acum ca ti-am dezvaluit intregul mister...incearca sa proiectezi acest mit pe fondul istoriei arhitecturale a Bombayului si a vietii din America anilor '80- '90. Descrierile sunt foarte realiste si vor reusi sa te transpuna in acel timp si acel spaiu...practic...vei simti pamantul cum iti zboara pe sub talpi...
Odata cu Rai, vei patrunde intr-o atmosfera fantastico-realista cum numai Rushdie stie sa creeze si iti vei dori sa amani cat mai mult posibil finalul ...
Iar daca totusi simti ca nu ai nimic in comun cu o astfel de poveste, afla ca e o catre inchinata muzicii, cu precadere rock-ului, asa ca poate...nu se stie nicodata...va ajunge sa mearga bine cu vreo formatie care iti place...
Sa iti spun...sa nu iti spun cine semneaza traducerea... nu ca ar fi un secret...dar poate vrei sa fie o surpriza... fie... iti spun: Antoaneta Ralian!
Nu e chiar o carte citita in 2011, dar e o carte de care, cu fiecare pagina tradusa, imi amintesc cu drag...e cartea mea de capatai...cartea la care ma intorc ispasita dupa fiecare dezamagire...cartea care ma asteapta...cartea care m-a ales, dintre zecile de cititori...asa cum sper sa te fi ales si eu pe tine.

Felicitari! :)

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com