Crima la vicariat, Agatha Christie

Aproape de fiecare data cand calatoresc cu trenul, aleg un roman care sa-mi tina companie si care sa nu ma plictiseasca in aproape nici un moment. Din acest motiv, de cele mai multe ori ma intorc la Agatha Christie, regina genului policier. Inca o data, stiu ca romanele ei nu sunt complexe, nu impun nici o dificultate cititorului si ca, in afara de misterul "who did it?" nu contin amanunte teribil de interesante. Cu toate astea, nu ma pot abtine sa ma indragostesc iremediabil si incontinuu de Poirot si Miss Marple. Fata de ultima eram relativ sceptica, mai ales dupa atatia ani in care ma obisnuisem cu mustata rotita si ingrijita, cu acel cap de ou prodigios care ascunde 'the little grey cells' si cu manierele exceptionale ale belgianului grasut. Insa trebuie sa recunosc ca pana si babuta asta simpatica m-a cucerit. Nu stiu din ce motiv, sunt foarte atrasa de ea, si, intr-un fel, asa ma vad si eu la batranete. Aici nu includ si portiunea caracterologica a ei care o determina sa faca macar putina barfa. Insa e fain sa fii cat de cat interesat de ce se intampla in jurul tau, chiar si la o varsta de invidiat. Mi se pare chiar frumos ca si ea isi mai poate folosi neuronii in scopul societatii, rezolvand enigme criminale.

Crima la vicariat trateaza, bineinteles, cum altfel, o crima. Miss Marple nu apare atat de pregnant ca in alte carti ale lui Christie, motiv pentru care e chiar si mai interesanta. Personajul principal si cel care dezvaluie misterul (cu ajutorul implicit al lui Jane Marple) e un preot dintr-o localitate, in salonul caruia este ucis un barbat pe care il detesta mai toata lumea din sat, inclusiv vicarul. Acesta e anuntat telefonic, intr-o seara, ca ii sunt necesare serviciile la casa cuiva, si cand ajunge acolo, constata ca fusese vorba de o farsa. Odata ajuns acasa, intra in birou si il gaseste pe colonelul Protheroe asezat in fata unei mese de scris, insa teribil de imobil si ..rece. Deci mort.
La dezlegarea enigmei concura si alte personaje din politie, dintre care se remarca un inspector, care destul de nesimtit si snob, si care nu il lasa pe Leonard Clement [vicarul] sa-si exprime punctele de vedere. Clericul devine un fel de Watson pentru Holmes sau un Hastings pentru Poirot in investigatia sa, pe care o realizeaza aproape singur, cerandu-i, insa, sfaturi pretioase lui Miss Marple. Spre surprinderea mea, aceasta nici macar nu e foarte populara in comunitate, cel putin nu din punctul de vedere al reprezentantilor de sex masculin, deoarece doamnele mai in varsta au un fel de 'club' in cadrul caruia se intalnesc si barfesc pe toata lumea. In consecinta, Jane Marple poate fi trecuta n categoria babelor care comenteaza orice amanunt cat de cat interesant, dar se ignora faptul ca doamna noastra e, de fapt, un geniu al observatiei precoce, astfel ca, inca de la inceputul actiunii, ea tinde sa intuiasca identitatea criminalului.

Aceasta e prima carte a Agathei Christie ce o are drept eroina pe Miss Marple. Mie mi-a placut destul de mult. Apreciez faptul ca in aceasta clasa, a romanelor ce o au drept protagonista pe ea, atentia cititorului este dirijata mai totdeauna inspre alt personaj decat Marple. E mai mult la latitudinea cititorului daca doreste sau nu sa recunoasca meritele babutei in rezolvarea cazului. Din acest motiv, eu cred ca pana si cititorii de sex masculin ar putea sa o aprecieze pe Jane Marple, macar de la distanta. :)

Cartea este in stoc la libraria online Libris la un pret de 22,9 lei.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com