The Sweetness at the Bottom of the Pie, Alan Bradley

Unless some sweetness at the bottom lie,
Who cares for all the crinkling in the pie?

The Art of Cookery, William King

Pret in RO>> 39 lei
Pret in UK, paperback>> 6,04 Euro, la Bookdepository
Pret in UK, editia Kindle>> 4,99 Euro, la Amazon

Nota mea personala >> 4/5

Pana m-am caznit eu sa cumpar cartea asta in format .mobi, am constatat ca a aparut si la noi, tradusa! And voila, Placinta e dulce la sfarsit, la 39 lei la Libris.ro. Nu prea-mi place coperta, mai ales ca pe aceasta din varianta vestica o gasesc mai simpatica pentru ca da un indiciu clar asupra actiunii.

M-am indragostit iremediabil de Flavia de Luce. Nu stiu cum o suna expresiile si replicile ei in limba romana, dar in engleza pot sa spun ca are o spontaneitate absolut iesita din comun, pentru un copil de nici 11 ani.

Imaginati-va un decor din anii '50, cu trei surori care locuiesc la un conac impreuna cu tatal lor, care, insa, distrus chiar si acum de moartea napraznica a mamei fetelor, nu poate sa se apropie de ele prea mult. Pana acum suna exact a un roman clasic englezesc, cu probleme psihice ale personajelor, care nu pot fi tratate cu usurinta, dar care-s ignorate constant si sigur. Dintre cele trei tinere, in mod evident Flavia e cea mai interesanta, desi am nutrit o oarecare simpatie si pentru Daffy, care nu face nimic altceva decat sa-si tina nasul in carti. Ophelia, pe de alta parte, se incadreaza intr-adevar tipic in clasa adolescentelor care incep sa capete forme, sa devina relativ interesante pentru baieti, care incep sa se machieze si sa le atraga atentia acestora prin tot felul de actiuni [totusi decente, sa nu uitam ca inca suntem in 1950]. In consecinta, dat fiind ca nu se intelege prea bine cu surorile ei [cartea chiar debuteaza cu Flavia inchisa intr-o pivnita, de unde trebuie sa se elibereze desi e legata la maini, de catre da, ati intuit bine, chiar Daffy si Ophelia], fata asta incearca sa nu le implice in nazbatiile pe care le face, care au loc in laboratorul ei [e pasionata de chimie si, deci, de otravuri] si in gradina conacului.
Interesant mai e si un alt personaj, un fel de om bun la toate, Dogger, care a participat activ la cel de-al doilea razboi mondial si care a ramas destul de marcat de uciderile in masa la care a fost nu doar spectator, dar si participant. Dogger e ca un fel de caine loial, care in lipsa stapanului are grija de fete dar mai ales de cea mica, astfel incat ajunge sa o asiste in tot felul de aventuri, cu toate ca el nu ar vrea neaparat asta, bineinteles.

Intr-o seara, se intampla ca Flavia, eliberata de sub jugul asupritor al surorilor ei, surprinde o conversatie tragand de zor cu urechea, la usa biroului tatalui ei. Un alt barbat il admonesta verbal pe acesta, iar Flavia aude amenintari, santaj, razbunare, astea fiind cuvintele cheie care ar face-o sa initieze o investigatie cu privire la identitatea individului misterios. Din pacate, fata e surprinsa de Dogger, care o trimite politicos la plimbare, din dorinta de a-si proteja stapanul.
Vine dimineata si Flavia se trezeste intr-o dispozitie relativ buna, gandindu-se la cum reusise sa plaseze pe rujul lui Ophelia un extract din poison ivy (credeti-ma, stiu cum arata planta, stiu ce inseamna poison ivy dar nu stiu corespondentul in romana!) si la ce rezultate experimentale s-ar putea astepta, pe buzele acesteia.
Tanara noastra coboara ingenuu in bucatarie, la usa careia, in ziua anterioara, fusese descoperit un corb mort, cu un timbru in cioc (poate acum intelegeti de ce mi-a placut coperta). Bucatareasa se speriase de mama focului, il strigase pe tatal fetelor care venise intr-un suflet, dar care se innegrise la fata, vazand ce fusese lasat in fata usii. Istorioara paruse sa nu aiba nici o urmare, atat doar ca bucatareasca gatise o placinta din care nici unul din membrii familiei de la conac n-ar fi vrut sa manance, si pe care Flavia o gaseste inceputa, acum dimineata. I se pare intr-adevar suspect acest lucru, dat fiind ca nici macar Dogger n-ar fi vrut sa guste din ea.

La fel de naiva ca mai inainte si nebanuind ce avea sa se petreaca, Flavia iese in gradina, unde descopera UN SEMI-MORT, si zic semi- pentru ca tocmai ce isi dadea ultima suflare cand ajunsese fetita langa el.

Ei, de aici, va puteti imagina cat de multe lucruri se pot intampla! Romanul e foarte alert iar faptul ca naratiunea e realizata din perspectiva Flaviei da o nota personala tuturor evenimentelor, asa ca nu ne vom mira de nimic, nici chiar atunci cand lucrurile par sa ia o turnura foarte proasta. Cert e ca da, in descoperirea criminalului Flavia are un rol magnific, mai ales pentru o fetita de nici 11 ani!

Per total, mi-a placut deosebit de mult, dar n-am sa-i acord un 5/5 pentru ca ramane doar un roman politist, pana la urma. 5/5 primeste Eseu despre orbire, de Saramago, din punctul meu de vedere, asa ca pe acela nu-l pot compara deocamdata cu nimic din ce-am citit pana acum. :)

Happy reading de sarbatori!

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com