Pisica printre porumbei, Agatha Christie

Am primit romanul asta gratuit de la Libraria Elefant [elefant.ro], cand aveau o promotie, acum vreo doua luni. Mi l-am ales eu, bineinteles, dintre putinele carti ramase gratuite de pe site, dar optat extrem de bine, pentru ca m-a INCANTAT!

Experienta mea cu Agatha Christie a inceput cand eram in clasa a 5-a si, intelegandu-ma foarte bine cu bibliotecara de la scoala, ma lasa sa ma plimb printre rafturi. In consecinta, cu fiecare imprumut incercam cate ceva nou, pana am descoperit-o pe ea, marea doamna a romanului policier, de care m-am indragostit ireversibil si care o sa ma farmece intotdeauna. I-am citit toate titlurile publicate pana la acel moment - desigur, majoritatea erau foarte cunoscute: Crima in Orient Express [beloved one], Zece negri mititei, Cinci purcelusi, Ucigasul ABC, Crima in Mesopotamia [care a ramas una dintre preferatele mele, dupa Crima din Orient Express] precum multe altele...dar si O Autobiografie, o carte formidabila, datorita careia am avut sansa sa descopar detalii interesante ale vietii ei personale, extrem de fascinanta si diversificata.

Nu aveam foarte multe asteptari de la aceasta carte, din doua motive: in primul rand, a trecut multa vreme de cand n-am mai citit ceva de Christie, mai mult pentru ca am depasit perioada adolescentei, cand ma puteam entuziasma exagerat doar pentru ca aflam cine e criminalul; in al doilea rand, cartea e aparuta in 1959, deci tarziu in cadrul carierei sale, si nu stiam la ce sa ma astept..

Iata, insa, ca m-am inselat si ca, spre surprinderea mea, cartea in discutie ajunge pe locul 2 in topul preferintelor mele [pe 1 situandu-se Crima in Orient Express - iubesc la nebunie finalul si "criminalul", iar pe 3 e Crima in Mesopotamia, care da, a decazut].

Acum ca am facut o introducere absolut enorma, as dori sa povestesc putin despre ce e vorba in acest roman.

Meadowbank este o scoala englezeasca pentru fete, impresionanta atat din cauza taxelor pe care directoarea le percepe pentru educatia copilelor, cat si datorita capacitatilor formidabile ale personalului - profesoarele erau foarte bune. Reputatia excelenta a internatului ii determina pe cei mai cunoscuti parinti [oameni politici, regi, printi si alte persoane ilustre] sa-si inscrie odraslele in acest amplasament.

Toate bune si frumoase - scoala e condusa de o domnisoara in varsta, Miss Bulstrode, care desi incearca de cativa ani buni sa iasa la pensie, se pare ca nu poate ceda cu usurinta locul ei, deoarece nu a gasit, inca, o urmasa pe voia asteptarilor sale.

Prologul debuteaza cu noul trimestru, care tocmai a inceput - ni se prezinta atat personalul, cat si elevele, din clase sociale diverse [unele provin din familii instarite, altele sunt de vita nobila, iar unele au pur si simplu sansa de a fi sponsorizate de cate o ruda bogata]. La finele prologului aflam ca "scoala Meadowbank avea sa fie aruncata intr-o mare de neplaceri, ca va domni peste tot dezordinea, confuzia si crima, si ca anumite evenimente deja fusesera puse in miscare...".

Romanul urmeaza, propriu-zis, traseul unor diamante, de la detinatorul original, Ali Yussuf, print si seic mostenitor al Ramatului, care e ucis intr-un accident aviatic prin care incerca sa evadeze din tara, pentru a scapa cu viata din revolutia ce parea iminenta. Alaturi de el se afla Bob Rawlinson, pilotul si prietenul sau bun, caruia ii fusesera incredintate pietrele pretioase, pentru ca acestea sa fie date mai departe cuiva, care sa le transporte in siguranta in Marea Britanie. De aici, ele aveau sa ajunga la o persoana importanta pentru print, a carei identitate n-o aflam decat in ultimele pagini. Bineinteles, din cauza unui sabotaj reusit, cei doi isi pierd viata, iar firul diamantelor ramane cel putin confuz.

Putini stiau, insa, ca in perioada in care s-a incercat fuga seicului la Ramat era cazata sora lui Bob, intr-un hotel oarecare. Acesta, profitand de absenta ei momentana, patrunde in camera si ascunde diamantele UNDEVA. Unde? Nu stim, insa femeia din camera alaturata izbuteste sa vada locul unde ele sunt pitite, pentru ca tocmai iesise pe balcon, ca sa se priveasca in oglinda. O tremurare a mainii si iata, oglinda reflecta imaginea din celalalt apartament, unde un barbat facea ceva foarte ciudat, bagand o serie de pietre pretioase in... o sa aflati voi unde, bineinteles. :D

Intre timp, la Meadowbank este inscrisa nepoata lui Bob, Jennifer, o fata relativ superficiala dar nu in intregime proasta, care-si petrece mai toata ziua gandindu-se la cum sa progreseze la tenis, si plangandu-se de zor de racheta ei [aparent isi pierduse balansul]. Cateva zile mai tarziu dupa sosirea ei, se petrece prima crima - profesoara de sport, desconsiderata de celelalte din cauza dragostei ei pentru barfa si din cauza curiozitatii sale excesive si a instinctului de a afla orice secret, este descoperita impuscata in pavilionul sportiv.

Politia este pierduta! De ce aceasta crima? Ce-ar fi putut descoperi Miss Springer, pentru a fi ucisa?

La scurta vreme, apare cea de-a doua crima, alaturi de o rapire formidabila a verisoarei lui Ali Yussuf, care da, invata la scoala respectiva - ca sa vezi coincidenta!

Cand nimeni nu pare a gasi o solutie, isi face aparitia ...Poirot. :D

Va zic, romanul asta are de toate - nu puteti da gres cu el, daca vreti sa va atatati curiozitatea, sa va testati atentia, si sa va relaxati intr-o duminica sau cand prindeti niste timp liber.

Beautiful!

I've been loving Pearl Jam since I was in the 7th grade and I still can't get enough of them. My favorite album remains TEN, however. :)

Ce-am mai facut.

Pai am luat 10 la Suina Aviara, de miercuri. Nu ca sa ma laud, dar ma bucur.

Pai am dezvoltat o obsesie pentru coloana sonora a filmului Concertul, pe care l-am vizionat si pe care vi-l recomand din plin, cu cea mai mare ardoare, asta in cazul in care nu l-ati vazut deja.

N-am mai citit absolut nimic, ceea ce e regretabil, dar e de asteptat [avand in vedere sesiunea si stresul pentru examene, stresul pentru un referat si stresul pentru licenta!].

Alta pasiune pe care am dezvoltat-o e pentru Murder, She Wrote, un serial despre care sigur ati auzit cu totii, cu Angela Lansbury, care joaca o babuta foaaaarte simpatica, ce rezolva crime si scrie romane politiste [J.B. Fletcher]. Am ramas intr-atat de impresionata incat chiar am cautat pe net daca nu exista intr-adevar romanele alea [stiu ca personajul e fictiv, dar m-am gandit ca, din cauza succesului serialului, cineva chiar s-a apucat sa scrie pe bune cartile ei].

In rest, inca 3 examene si se termina sesiunea. Ma consolez si eu cu trecerea timpului, na.

-------------------

Later edit: Romanele alea chiar exista! Le-am gasit pe Amazon!!!

Sursa.

Cateva filme vazute in ultima perioada

Neavand prea multe lucruri de spus cu privire la fiecare, si nedorind sa le lungesc in asa fel incat sa incapa fiecare intr-un articol, am decis ca cel mai bine ar fi sa scriu despre aceste filme intr-un singur post.

1. Jeux d'Enfants [2003]

Bineinteles ca am fost placut impresionata de Marion Cotillard, ca intotdeauna. O ador pe femeia asta - pe langa frumusete, se pare ca are si un real talent pentru actorie [demonstrat din plin in La Vie en Rose, unde o joaca pe Edith Piaf].

Povestea e tare draguta, bazata pe prietenia si, mai apoi, dragostea dintre un baiat si o fata, care, inca din copilarie, se provoaca la tot felul de teste, doar ca sa-si demonstreze curajul. Cei doi fac tot felul de prostii, atat impreuna cat si separat, iar chestia asta nu se opreste nici cand devin adulti.

Recunosc, am ramas cu un gust destul de amar cu privire la finalul peliculei, dar per total, filmul chiar merita vizionat, mai ales din cauza sicanelor pe care si le fac, si mai ales pentru cat de mult se iubesc cei doi.

2. Creation [2009]

Era de la sine inteles faptul ca, fiind vorba despre Darwin, aveam sa vizionez aceasta productie cinematografica. Nu am foarte multe lucruri de spus despre ea, din nefericire, din mai multe

motive: in primul rand, am vazut-o, cred, pe la Craciun si am tot amanat sa scriu despre ea pentru ca n-o consider a fi foarte reusita, si, in al doilea rand, filmul se axeaza mult prea putin pe descoperirile stiintifice ale marelui om, insistand mai degraba pe detaliile sentimentale, ale vietii sale personale.

Bineinteles, asta ma interesa pe mine cel mai putin. Nu ma asteptam ca personajul interpretat de Paul Bettany sa fie dependent de droguri si permanent deprimat. Da, moartea unui copil este devastatoare, dar incerci, pe cat posibil, sa-ti revii, mai ales daca mai ai alti trei, si o nevasta care te iubeste neconditionat, in pofida viciilor tale.

Per total este un film simpatic, mai ales din punct de vedere vizual, si mai ales din cauza amintirilor evocate [relatia dintre Darwin si prima lui fata fusese speciala, aparent, fiind cea mai desteapta dintre odraslele lui, si capabila sa identifice multiple specii de vietuitoare..mi s-a parut, intr-adevar, foarte inteligenta]. Din pacate, cam despre atata lucru e filmul - pune chiar prea mult accent pe caracterul melancolic al lui Charles, in urma mortii lui Annie.

3. Nell [1994]

Ei, de-abia asta m-a dat gata. L-am vizionat la TVR1, duminica seara, si vreau sa zic ca bine am mai facut. Nu-l vazusem niciodata, desi e da, asa de vechi.

Povestea e cam in felul urmator: Nell e o fata care a crescut intr-o lume izolata, in padure, alaturi de mama si sora ei geamana. Ultima a murit acum multa vreme, iar dupa decesul mamei, Nell e descoperita de un doctor local, Jerome Lovell. Acesta devine fascinat de ea, mai ales ca fata a ramas, oarecum, la nivelul psihic al unui copil, si vorbeste foarte stalcit - in prima faza, oamenii de stiinta chiar nu-si dau seama ca ea vorbea engleza, pentru ca o invatase aiurea, de la mama ei, care avea o parapareza si nu putea sa rosteasca in mod corect cuvintele.

In scena apare Paula, psiholog care-si pregateste teza doctorala, si care nu e de aceeasi parere cu Jerome, anume ca Nell trebuie lasata in habitatul ei natural [traia intr-o cabana]. Din contra, Paula considera ca Nell este bolnava si ca ar primi tratament adecvat numai intr-o clinica de specialitate. La finele a trei luni de observare a comportamentului ei, un judecator trebuie sa decida daca ea trebuie institutionalizata sau nu.

Ce m-a impresionat foarte tare la acest film a fost relatia speciala pe care o are eroina principala cu natura.. gaseste tot ce-i trebuie in padurea aia. Sunt foarte multe detalii realmente emotionante si extrem de frumoase, care fac din filmul asta o capodopera. Mie mi-a placut mult de tot, partial din cauza subiectului [bineinteles, consideram ca Nell trebuia lasata in padure, chiar daca asta insemna sa nu ia contact cu lumea exterioara], si partial din cauza jocului actoricesc al lui Jodie Foster, magistral ca intotdeauna.

More cute pictures

Sursa

Despre dragoste si alti demoni, Gabriel Garcia Marquez

Mai intai, as vrea sa-i multumesc Simonei pentru a-mi fi imprumutat cartea.

Apoi, am sa continui [parca asa era corect ultima oara, nu?] prin a spune ca da, romanul asta e bine scris, dar ca n-a reusit, din nefericire, sa ma impresioneze destul de mult. Povestea e interesanta, personajele asemenea, in alte cuvinte ar exista mult potential. Aici nu stiu exact, cred ca eu sunt de vina, si starea pe care o am zilele astea. Sunt putin cam stresata [miercuri incepe sesiunea].

In sine, cartea e alcatuita in jurul Siervei Maria, personaj principal putin criptic, interesant. Ea e copila rezultata din doua persoane cel putin atipice: tatal, Don Ygnacio, e un nobil cu prea putine atribute de nobil, care a fost indragostit o data, dar care, pentru ca si-a pierdut iubirea [literally, prima lui nevasta a murit], e mai mult fantoma decat om; mama, dona Bernarda, profita de ingenuitatea lui Ygnacio pentru a...profita de el si a-l obliga, ulterior, sa o ia de nevasta.

Cartea e plina de simboluri si intelesuri de tot felul - Marquez are grija sa faca din orice afectiune sau necaz reverberatia unui blestem sau a unui viciu din cadrul vietii, neramas nepedepsit.

In orice caz, avand in vedere relatia sinistra dintre cei doi, care n-au pic de iubire unul fata de celalalt, si avand in vedere ca nu se stie exact daca fata e chiar fiica nobilului...intr-un fel e normal ca ea sa aiba o soarta ciudata. De asta ajunge Sierva Maria sa traiasca impreuna cu sclavii negri, si sa le impartaseasca credintele si convingerile despre lume..sa se comporte la fel ca ei, ba chiar sa cunoasca si descantece tipice lor.

Numai ca, intr-o zi, Sierva Maria e muscata in piata de un caine. In acea vreme, turbarea era destul de frecventa, dar fetei nu-i apare nici o manifestare nici pana tarziu, cand tatal afla despre eveniment. Cainele e confirmat de a fi fost turbat, si e, bineinteles, ucis.

Toata cartea se bazeaza, oarecum, pe acest moment, si pe faptul ca Sierva Maria e presupusa de a fi turbata - ulterior, cand taica-su incearca tot felul de tratamente, o duce la medicul din sat [ateu] si cere chiar si opinia episcopului zonei, lucrurile iau o intorsatura pe care n-am agreat-o deloc. Respectiv ca fata e crezuta posedata.

Doamne, cat urasc prostia si limitarea omeneasca! Din nefericire, la acea vreme chiar nu existau descoperiri care sa le demonstreze fetelor bisericesti ca a fi posedat nu-nseamna sa faci spume la gura! Plus de asta, ce sansa ar putea avea o fata ca oricare, daca e inchisa intr-o manastire in care i se fac numai sicane? Cum ar putea reactiona, altfel decat sa lupte si sa le-o plateasca cu aceeasi moneda?

Mi-a placut fascinatia pe care Sierva Maria o exercita asupra tuturor persoanelor cu care facea cunostinta, inclusiv cu tatal ei, care pana la urma, ajunge chiar sa o iubeasca. Problema e ca mi s-a parut putin probabil ca un bisericos precum Cayetano Delaura sa se indragosteasca de ea, sa escaladeze peretii manastirii si, mai mult, sa ajunga sa se impreuneze cu ea..iar ea sa accepte.

Stiu ca n-ati inteles nimic din ce-am scris aici. Nu prea sunt in dispozitia necesara sa ma apuc sa povestesc tot ce se intampla in roman.

Daca va intrebati, poate, cu privire la motivul pentru care cei de la RAO au ales imaginea de pe coperta, ei bine puteti afla ca Sierva Maria nu isi taiase niciodata parul, urmand sa faca asta pentru prima oara atunci cand avea sa ia in casatorie un barbat. Dar bineinteles, cum n-a fost cazul.. nu s-a mai intamplat.

E scrisa bine. :)

Oferta imbatabila de la miniprix.ro, in judetele Iasi, Bacau si Prahova

In cadrul acestui sfarsit de saptamana, Gala Reducerilor Online are loc in judetele Iasi, Prahova si Bacau.

Atentie, in timpul acestor doua zile, cumparatorii care locuiesc in aceste judete vor beneficia de un discount de 30 % la orice articol comandat de pe magazinul on-line miniprix.ro !

Va recomand calduros sa profitati de aceasta oferta, pana la miezul noptii, pana cand ea inca mai e valabila. Cred ca reducerea este semnificativa, cu atat mai mult cu cat ea se aplica la toate produsele de pe acest site!

Never Let Me Go [2010]

As minti daca as spune fie ca mi-a placut, fie ca mi-a displacut filmul asta. Cartea am adorat-o, chiar daca a mers grelut, la inceput. Ideea, in sine, de clonare, si de replicare umana doar pentru transplante mi s-a parut, pana la un anumit punct, destul de probabila, asa ca tocmai de asta am savurat romanul. That and I am rather nerdish.

Jocul actoricesc al ambelor actrite [aici nu-l pun pe Tommy pentru ca nu-l stiam absolut deloc de dinainte pe cel care-l interpreteaza] a fost mai mult decat satisfacator, atat cat poate fi el, in conditiile astea. Nu pot sa reprosez nimic peliculei din punctul de vedere al actiunii, si al respectarii cartii - evenimentele sunt redate destul de bine.

Problema e alta - ce sa inteleaga telespectatorii care nu au citit cartea? Eu sunt printre cei fericiti care au parcurs deja romanul, dar daca altcineva, nepasionat de science-fiction, ar vedea acest film, cred ca ar fi cel putin confuz, din mai multe motive: nu ni se explica exact sentimentele copiilor, de ce ajung sa fie mai mult sau mai putin placizi in fata sortii care-i asteapta, si nici nu se pune foarte mult accent pe personalitatea dificila a lui Ruth. Ultimul lucru mi se pare chiar important, mai ales din punctul de vedere al lui Kathy H., si al evenimentelor ulterioare plecarii de la cabane.

Apoi, mai e un lucru care nu-mi da pace si asupra caruia as dori sa insist: Tommy e prezentat in film ca un baiat destul de ... indiferent. Exista, bineinteles, doua posibilitati [deci]: ori nu-l duce capul la prea multe lucruri, ori e relativ introvertit, dar cum sa ne dam seama de cea de-a doua eventualitate, mai ales ca sirul povestirii nu e istorisit ca lumea, prin prisma lui Kathy? In fapt, daca stau si ma gandesc mai bine la asta, exact acest amanunt m-a deranjat cel mai tare - de ce nu se aude vocea lui Carey Mulligan, pe tot parcusul celor 90 si ceva de minute, decat inspre final, cand nu mai era mare lucru de facut? De ce nu ne explica, propriu-zis, ce se intampla?

In afara de cele mentionate mai sus, as vrea sa mai punctez ceva, un detaliu care lipseste cu desavarsire si care e pomenit de vreo 2-3 ori in roman: scena in care Kathy ia o perna si o imbratiseaza, dansand pe melodia cu titlul omonim, prin camera, de una singura, si e surprinsa de catre Madame. Groaza si suferinta de pe chipul lui Madame, care facuse legatura si intelesese semnificatia pernei, anume de copil [donatorii fiind sterili]...de ce nu apare si in film? Mi se pare un indiciu destul de important, pentru faptul ca nu toate guvernantele sunt de acord cu soarta clonelor.

De asemenea, o data ajunsi la cabane, m-as fi asteptat ca momentele critice cauzate de disensiunile dintre Kathy si Ruth sa fie ceva mai bine portretizate - faptul ca prima plange seara in pat, gandindu-se la cat il iubeste pe Tommy, si faptul ca cea de-a doua o minte cu nerusinare, spunandu-i ca baiatul nu simte pentru ea altceva decat prietenie...sunt irelevante. Sunt mult mai multe gesturi pe care Ruth le face prin imitatie, si care chiar ii plac. De asemenea, nu apare scena in care Ruth isi bate joc de Kathy pentru ca cea din urma a avut relatii sexuale cu mai multi baieti, doar ca sa isi astampere necesitatile fiziologice.

Filmul a fost ok...dar cred ca am avut asteptari foarte mari de la el. Intr-un fel, era aproape imposibil sa poata transpune intr-o pelicula tot romanul, si ceea ce a dorit Ishiguro sa spuna, prin el.

Facebook - the devil inside.

Inspirata de faptul ca aseara am incercat, in van, sa ne uitam la The Social Network dar n-am reusit sa depasim jumatatea filmului [atat de prost e, da, cel putin din punctul nostru de vedere], m-am gandit sa scriu postul asta, despre Facebook.

Ok, inteleg, e un mijloc bun de socializare, si un mijloc inca si mai bun de promovare a brandurilor. Ma refer aici la bloguri sau site-uri care se ocupa cu diverse treburi, vanzarea a diverse lucruri, sau care-s pur si simplu relativ interesante. God only knows cati vizitatori mi-a adus mie pagina de Facebook a blogului asta, si let's face it, eu nu scriu despre lucruri fascinante.

Dar...n-am sa inteleg niciodata de ce imi dau add persoane pe care nu le cunosc. Se poate sa foloseasca pur si simplu in exces aplicatia aia cu "you might know these people"? Si daca as avea in comun, spre exemplu, orasul in care locuiesc, vreo 5-6 cunostinte comune, plus inca un indicativ oarecare..does that possibly mean I'm interested in befriending you on Facebook? NO.

De cand mi-am facut cont, cred ca am respins peste 100 de cereri de "imprietenire", si chiar vorbesc serios. Nu cunosc atatea persoane, sau nu sunt interesata de atat de multe. Mi se pare o stupizenie, o idiotenie sa fii trendy doar pentru ca ai multi prieteni pe facebook - sa intri sa-ti verifici contul si update-urile de nu stiu cate ori pe zi, eventual din cauza asta sa stai cu laptopul deschis non-stop.

Jesus! What the hell is this? Facebook is Satan! :))

Leapsa despre carti

Am primit aceasta leapsa de la Anca, si am decis sa o onorez, bineinteles, mai ales ca e cu privire la un subiect care o sa ma intereseze intotdeauna.

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieți biografia, cărui scriitor i-ați incredința sarcina aceasta?

Mie! :)) Acum serios, cine altcineva mi-ar cunoaste viata?

2. Care sunt motivele pentru care i-ați încredința lui sarcina aceasta?

Cred ca am mentionat mai sus.

3. Este sfârșitul lumii. Ce carte ați pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanitații?

Istoria religiilor, a lui Eliade.

4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?

Cel putin 2 ore la dispozitie, un pat mare, cu asternuturi albe si curate, eventual o fereastra fara perdele, de unde sa pot privi o padure sau un rau.

5. Dacă ați avea puterea de a « șterge » un personaj de roman care ar fi acesta?

Daca as putea sa-l sterg si din realitate, nu numai dintr-un roman, tare bine ar fi! Stanica, din Enigma Otiliei.

6. Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?

Consider ca e prototipul perfect al ipocritului, al celui care joaca intotdeauna pe mai multe planuri, al tradatorilor si al celor care-si vand si mama numai sa scoata un profit din asta.

7. Câți kilometri ați merge pentru a găsi o carte ?

Intr-o zi, maxim 20-25.

8. Dacă ar fi posibil să vă intoarceți în trecut, ce scriitor ați vrea să intâlniți ?

Jane Austen.

9. Care ar fi primele cuvinte care i le-ați adresa (In afară de « Bună ziua ») ?

Ce pacat ca ai murit de tanara, tare mult mi-ar fi placut sa te mai citesc.

10. Descrieți biblioteca visurilor voastre.

Pai...biblioteca visurilor mele e un conac boieresc, plin de sus pana jos doar cu romane, indexate alfabetic si corect [am o problema cu asta, ar trebui sa-mi vedeti numai folderele cu muzica, din computer]. In mansarda stau editiile interzise sau foarte vechi, la care nu are acces publicul.

Ah, si toate cartile imi apartin. Deci da, mi-ar placea sa fiu bibliotecar in propria-mi biblioteca.

Leapsa merge, bineinteles, la oricine doreste.

Sursa poza.

Nu mai am nici un chef. Nici de scris despre ce-am mai vazut, nici despre ce-am mai citit. Tocmai am terminat un roman de Garcia Marquez si sunt destul de dezamagita.. Nu stiu ce sa zic.

De invatat chiar nu am chef deloc. Imi mai fac un ceai, ma pregatesc sa fac un dus, ma doare capul, parca as fi racita dar parca nu.. afara e din ce in ce mai frig si cred ca o sa ninga, dar de fapt nici macar nu m-am uitat pe geam asa ca nu stiu sigur daca nu a nins deja, in alta ordine de idei am facut alte cateva poze, dar n-am chef nici macar sa le postez aici. Na.

Stupid post, I know.

About a Boy, Nick Hornby

Cred ca cel mai mare noroc al meu in ceea ce priveste cartea asta a fost ca n-am vazut filmul inainte, asa cum patesc cu majoritatea ecranizarilor. Nu stiu nici cum joaca Hugh Grant, si nici daca baietelul ales pentru rolul lui Marcus face o treaba buna. In orice caz, asta e irelevant.

About a Boy e un roman moralizator, foarte frumos, desi iti trebuie o oarecare doza de rabdare. Pentru mine, a citi o carte timp de o saptamana, inseamna cam mult...dar am pus acest lucru pe seama limbii [am o editie in engleza] si a faptului ca-mi venea destul de greu sa trec prin existenta lui Will, mai ales, foarte superficial si stupid. [in unele momente]

Actiunea urmareste firul vietii a doua persoane complet diferite, pe parcursul a aproape un an. Will e un adolescent intarziat [atat doar ca are peste 35 de ani], cu apucaturi de burlac convins, care isi doreste sa cucereasca femei cat mai diverse, mai multe si mai frumoase, dar care nu vrea inca o familie si nici nu intelege persoanele care deja si-au intemeiat una. Marcus, pe de alta parte, e un copil de 12 ani, neobisnuit pentru varsta lui, care asculta Joni Mitchell [nu neaparat pentru ca ar vrea el asa], care e total pe dinafara subiectelor uzuale celor de seama lui [nici macar nu stia cine era Kurt Cobain, si era prin 1993], si care, mai mult, are si o mama cu tendinte sinucigase.

Pana la urma, cei doi ajung sa faca cunostinta, printr-un set de circumstante relativ ciudate, si Marcus se obisnuieste sa mearga in vizita la Will acasa, in fiecare zi, dupa orele de la scoala. E uimitor cat de multe lucruri se pot invata unul pe celalalt, mai ales luand in considerare diferentele enorme dintre ei - unul e complet paralel cu ceea ce inseamna cultura muzicala actuala, celalalt e un fan inrait Nirvana; unul stie ce inseamna sa te imbraci bine sau in trend cu epoca, celalaltul poarta papuci cumparati de mama, negri, simpli, nicidecum adidasi la moda, asa cum stie ca ar trebui sa poarte; WIll nu-ntelege de ce tot vine Marcus in vizita pe la el, iar M. tot isi doreste ca mama lui [sinucigasa aproximativa] sa aiba o relatie cu Will.

In fine, pana la urma e o carte frumoasa, care merita citita, tocmai pentru ca invatam si noi ce inseamna toleranta, vizavi de persoanele care sunt pur si simplu diferite de cei din jur.

Recomand.

Hannibal, Thomas Harris

Am fost destul de impresionata de cartea asta. De obicei imi incep postarile cu parerea incipienta, daca mi-a placut sau nu. De data asta, insa, trebuie sa recunosc, sunt destul de confuza in ceea ce ma priveste, mai ales raportandu-ma la personajul principal.

Cine e, de fapt, Hannibal? Un psihopat, un criminal in serie, un canibal. Doar atat, sau e mai mult in spatele acelei masti care i se monteaza pe fata, de frica sa nu muste lumea de ce prinde? Cred ca personalitatea sa e mult mai complexa, si cred ca ideea asta a incercat sa o dezvolte Harris pe parcursul a aproximativ 600 de pagini.

In urma acestei lecturi, am ajuns la o concluzie clara: filmul e o realizare destul de buna, care respecta, in mare, majoritatea detaliilor cruciale. Sunt, insa, cateva personaje care lipsesc cu desavarsire, si care ajuta la trasarea portretului moral al lui Hannibal: Mischa, sora lui, care nu e nici macar pomenita in pelicula, si Margot, sora lui Mason Verger, care detine un rol aproape crucial in captivarea si elibarea lui.

Clarice Starling e la fel ca si-n Tacerea mieilor - interesanta, dar destul de simpla, si profund dezamagita de FBI. Ii inteleg atitudinea, intr-un fel, dar ce o poate face sa se revolte intr-atat de mult incat sa isi sfideze fostele dorinte, sa calce cu tocuri cui pe principiile de justitie formate in cursul a ani buni?

Pe scurt, in carte se explica mult mai multe lucruri, atat despre el, cat si despre circumstantele care-l aduc in proximitatea ei, si care concura, pana la urma, la formarea relatiei dintre cei doi. E un parteneriat bolnav, da, n-am sa neg asta, dar mi s-a parut mai vicios si depravat cu atat mai mult cu cat eu cred un lucru anume, care reiese din roman: interesul doctorului Lecter pentru Clarice era derivat dintr-o oarecare asemanare a acesteia cu sora-sa, ucisa violent de rusi, si mancata [posibil de vie]. In rest, caracterul agentei mi se pare destul de simplu de inteles - nu exista prea multa complexitate si/sau ambitii intelectuale in ea, si pana la un anumit punct, tind sa-l cred pe Paul Krendler [cel din care se ospateaza cuplul la final] cand spunea ca "she's just a cornpone country pussy".

Altminteri, cunoscand gusturile extrem de delicate si interesante ale psihopatului nostru, cum ar fi supravietuit el unei relatii cu o tarancuta?

In rest, insa, mai ales in ceea ce priveste capitolele care descriu intentiile si actiunile lui Hannibal, Thomas Harris face o treaba foarte buna.

In continuare, mi-ar placea mult sa citesc alte informatii despre criminalii in serie din realitate, precum si despre psihologia lor.

Dragul de el!

El e Albert, catelul extrem de dragastos si jucaus al Mihaelei!.. E o dulceata de baiat, si are si blog: Albert.mug.ro . Click pentru a mari poza. :>

Scuzele de rigoare

De saptamana viitoare incepe sesiunea, astfel ca am sa va rog sa ma iertati daca n-o sa am timpul necesar sa mai scriu despre una sau alta... in speta, am sa ma limitez la o postare pe zi, deoarece am sa imi folosesc cateva ore din week-end, pentru a programa cateva idei.

Imi pare rau, nu pot sa-mi permit sa ma gandesc toata ziua la ce sa scriu...ca sa public 3 articole. Medicina veterinara nu e o meserie care sa presupuna utilizarea frecventa a computerului, mai ales atunci cand interactionezi cu animale..sau cand ai de pregatit o lucrare de licenta.

Ne mai auzim,

Cris.

Recomandare ceai: Princess Noori - Black Currant

Am primit de la Simona un pliculet din acest sortiment de ceai, si desi la inceput eram extrem de entuziasmata, pentru ca sunt o mare fana a coacazelor, dupa ce l-am gustat m-am mai calmat..

Cateva informatii care se gasesc pe cutie [nu pe pliculet, care e in limba rusa, shame on them]:

Ingrediente: Ceai negru de Ceylon cu bucăţele şi aromă de coacăze negre. Preparare: Se pune într-o cană un pliculeţ de ceai. Se adaugă apă fierbinte şi se infuzează timp de 3-5 minute. Depozitare: А păstra la loc curat, bine ventilat, fără mirosuri străine, la o umiditate relativă a aerului de maxim 70%.

Fiecare pliculet e ambalat individual in hartie, si arata destul de frumos. Mirosul este absolut innebunitor, cel putin pentru impatimitii coacazelor. Ma asteptam la un gust absolut fenomenal, dar am fost destul de dezamagita sa constat ca se simte mult prea putin. Nu e un ceai rau, e destul de relaxant... insa m-as fi asteptat ca aroma sa fie mai puternica si sa persiste, la fel ca si mirosul. Mai mult, desi in ingredente e trecut ceaiul negru, eu nu i-am simtit gustul deloc. Nu de alta dar chiar imi place ceaiul negru, chiar daca unora li se pare insipid sau din contra, prea pregnant.

Mai jos aveti doua poze cu produsul. Noroc cu testarile acestea, si noroc ca ne oferim reciproc ceaiuri, ca sa aflu ce sa cumpar, si ce sa ocolesc, cand ajung la sectorul de ceaiuri dintr-un supermarket.

Cats and other stuff

O zi grozava

Ieri a fost o zi absolut splendida... am fost la plimbare cu Jojo si am surprins cateva pisici absolut adorabile, iar unele dintre fotografii le voi posta maine [cand o sa am ceva timp]. Apoi..m-am innoit cu ceva, si apoi am mers la tine. :)

Pana atunci, o mostra!

Hannibal, Thomas Harris [fragmente]

The purchases of courteous Dr. Fell over his months in Florence would not have totaled more than one hundred lire, but the fragrances and essences were chosen and combined with a sensibility startling and gratifying to these scent merchants, who live by the nose.
It was to preserve this pleasure that Dr. Lecter had not altered his own nose with rhinoplasty other than external collagen injections. For him the air was painted with scents as distinct and vivid as colors, and he could layer and feather them as though painting wet-on-wet. Here there was nothing of jail. Here the air was music. Here were pale tears of frankincense awaiting extraction, yellow bergamot, sandalwood, cinnamon and mimosa in concert, over the sustaining ground notes of genuine ambergris, civet, castor from the beaver, and essence of the musk deer.
Dr. Lecter sometimes entertained the illusion that he could smell with his hands, his arms and cheeks, that odor suffused him. That he could smell with his face and his heart.


Still as a figure in a medieval tapestry, Hannibal Lecter sat among the fallen leaves on the hillside above the river. He could see one hundred fifty yards of the running path, his field glasses proofed against reflection by a homemade cardboard shroud. First he saw the deer start, and bound past him up the hill and then, for the first time in seven years, he saw Clarice Starling whole.
Bellow the glasses his face did not change expression, but his nostrils flared with a deep intake of breath as though he could catch her scent at this distance.
The breath brought him the smell of dry leaves with a hint of cinnamon in them, the molding leaves beneath, and the gently decaying forest mast, a whiff of rabbit pellets from yards away, the deep wild musk of a shredded squirrel skin beneath the leaves, but not the scent of Starling, which he could have identified anywhere.

Dr. Lecter got into the car, into the air that as intensely Clarice Starling. The sterring wheel was thick and covered with leather. It had the word MOMO on the hub. He looked at the word with his head tilted like that of a parrot and his lips formed the words "MO MO". He sat back in the seat, his eyes closed, breathing, his eyebrows raised, as though he were listening to a concert.
Then, as though it had a mind of its own, the pointed pink tip of his tongue appeared, like a small snake finding its way out of his face. Never altering expression, as though he were unaware of his movements, he leaned forward, found the leather steering wheel by scent, and put around it his curled tongue, cupping with his tongue the finger indentations on the underside of the wheel. He tasted with his mouth the polished two o'clock spot on the wheel where her palm would rest. Then he leaned back in the seat, his tongue back where it lived, and his closed mouth moved as though he savored wine. He took a deep breath and held it while de got out and locked Clarice Starling's Mustang. He did not exhale, he held her in his mouth and lungs until his old truck was out of the park.

Silence of the Lambs & Hannibal

Am fost din totdeauna o mare fana a lui Anthony Hopkins, pentru ca e un actor bun, iar asta cred ca o poate recunoaste toata lumea. Amintindu-mi, zilele trecute, de seria cu Dr. Lecter, mi-am spus ca ar fi bine sa imi improspatez memoria si sa urmaresc primele doua filme din serie.

Asa am ajuns aseara sa revad Tacerea mieilor si Hannibal, doua filme pe care nu le voi uita prea curand. Care dintre ele m-a impresionat mai mult? Poate a doua parte, desi o ador pe Jodie Foster... in orice caz, dupa ce am terminat de vizionat si cel de-al doilea film, am decis sa fac o mica cercetare pe internet, ca sa aflu cateva alte amanunte despre pelicula.

Aici a intervenit vestea soc pentru mine, care a coincis cu faptul ca acum cateva saptamani, in perindarile mele pe la acel second-hand prodigios din Podu Ros, am cumparat romanul Hannibal, de Thomas Harris, in limba engleza. Mi-am imaginat ca scenariul seamana, in mare parte, cu actiunea din roman. Aseara am aflat, insa, ca lucrurile nu stau deloc astfel.

Clarice Starling chiar decide sa ramana cu Hannibal Lecter! Inteleg, pe de o parte, ca nu e deloc veridic ce a hotarat sa faca Harris, anume sa satisfaca cititorii care-si doreau in mod disperat asa ceva..pana si eu voiam sa existe ceva intre ei, chiar daca el e un psihopat canibal, iar ea o agenta FBI. OK, am zis ca voiam, dar asta nu inseamna ca preferam si urmatoarea parte, respectiv ca se anuleaza complet din principiile ei [de a respecta legea, a servi dreptatea si justitia si toate celelalte, si, in speta, toate regulile pe care si le insusise in cadrul Academiei]...si se elimina si o mare parte din farmecul lui. Barney [ingrijitorul de la sanatoriu] se pare ca-i zareste de la distanta, in cadrul unei excursii pe care o intreprinde in America de Sud. Sunt impreuna, ce sa zic, frumos !? Daca el era doar un psihopat oarecare, eventual nu criminal, sau mai degraba nu canibal, poate ar fi fost o relatie chiar interesanta. Insa...asa.. cum o sa se abtina el sa nu o manance pe ea?

Imi pun prea multe probleme, probabil. Ma tot intreb ce senzatie o sa am cand o sa citesc romanul, pentru ca intentionez sa il incep dupa About a Boy, de Hornby [sunt la mai bine de jumatate]. O sa mi se para ireal, sau o sa-mi placa? Cred ca o sa mearga mult mai repede decat About a Boy, pentru ca Harris e, pana la urma, american, si cred ca are un stil mai fluent de a povesti lucrurile.

Can't wait!

Va las acum cu bucatile mele preferate din cele doua filme:

Unde as vrea sa merg

Raspund cu intarziere la aceasta leapsa, primita de la Mihaela.

Trei tari pe care as dori sa le vizitez:

1. Polonia [am o fixatie in ceea ce o priveste, si nu ma pot dezbara de necesitatea de a o vedea, intr-o buna zi. Sunt interesata atat de cum arata orasele, dar si de obiceiurile lor, precum si de tipurile de mancaruri traditionale. Ar fi o experienta sa pot merge sa locuiesc intr-o casa normala, cu o familie poloneza, in loc sa stau blocata intr-un bed&breakfast si sa nu stiu ce si cum sa vizitez. :)]

2. Scotland [inca de la experienta mea cu Braveheart, istoria Scotiei si dragostea mea eterna si indubitabila pentru limba engleza, provenita din obsestia mea pentru Scotland...]

3. Maroc [pentru ca eram pe punctul sa ne stabilim acolo, cand eram mica. Asa ca, intr-un fel, as dori sa vad ce am pierdut, as vrea sa fac cunostinta cu exotismul arabesc tipic, sa mananc si eu niste ochi de oaie [stiu ca suna ciudat, dar omu' trebuie sa incerce tot ce poate, in cursul unei vieti, nu?], sa ma plimb pe strazile aglomerate din Marrakech...sa innebunesc vazand culorile covoarelor si ale tuturor lucrurilor de vanzare..si mai ales, sa-mi fac provizii de condimente pentru o viata intreaga!...

Astea-s cele trei locuri pe care as vrea sa le vad eu. Stiu ca Scotia nu se pune ca si tara, dar eu o s-o consider intotdeauna un stat de sine statator. :-)

Un blog si comentariile anonime

Am acest blog din septembrie 2007. Asta nu-mi da neaparat mai multa experienta decat alte persoane, si stiu asta. Cu atat mai mult cu cat, in special la inceput, nu faceam nimic altceva decat sa postez cateva din pozele mele. Lucrurile s-au schimbat in timp, luand un curs favorabil, cel putin din punctul meu de vedere, in sensul ca am invatat sa citesc carti mai bune [frunzarind alte bloguri si citind recenzii], sa apreciez o opinie bine formata, precum si sa-mi pronunt o parere cu privire la ceva, neutilizand un limbaj argotic.

Acum ceva vreme am citit un articol al Mihaelei [pe care l-am si promovat pe Polimedia, deoarece mi-a placut intr-adevar] cu privire la comentarii pe blog. La fel ca si ea, sustin ca apreciez alte puncte de vedere si ca incerc, pe cat posibil, sa le inteleg. De cele mai multe ori, majoritatea persoanelor s-ar putea sa aiba o perspectiva complet diferita de a mea, si, cata vreme e bine argumentata, se poate chiar sa-mi schimbe parerea.

Insa, un lucru o sa fie constant pe acest blog al meu, fie ca decideti sa va exprimati opinia ca anonimi sau ca useri inregistrati - intotdeauna comentariile vor fi moderate. Inainte sa le accept, le voi citi cu atentia pe care o acord oricarui alt om, in cadrul unei discutii normale. Aleg sa fac acest lucru deoarece, in urma cu vreo 2 ani, am avut 'indecenta' sa organizez un concurs [cu premii in carti], si 'nerusinarea' sa aleg castigatorul conform preferintelor personale. Au fost cateva persoane care au considerat ca am ales gresit, si daca si-ar fi expus cazul intr-o maniera civilizata, poate am fi discutat si am fi ajuns la vreun consens - in schimb, in acea seara in care am publicat rezultatele, am primit peste 10 comentarii de la aceeasi persoana, toate cu injurii.

Daca nu ma suporta cineva, este invitat sa ma atace cat si cum vrea, printr-un comentariu, dar cata vreme intrece limita bunului simt si face apel la cuvinte pe care nu le-ar folosi cu un oarecare om de pe strada...atunci poate fi sigur ca acel comentariu nu va fi publicat.

O zi buna in continuare!

Marti, dupa Craciun

Mai toata lumea a vazut filmul asta, inainte sa scriu eu despre el. Eu de-abia azi m-am incumetat sa-l vizionez, mai mult pentru ca am oarecare temeri in ceea ce priveste filmul romanesc. Chiar discutam despre asta cu Anca, mai devreme, ca sunt relativ putine pelicule autohtone care chiar transmit ceva. Sunt inovatoare, da, au pauze lungi in care nu se petrece nimic [nici filmul asta nu se abate de la regula], ceea ce pentru europeni s-ar putea sa para ciudat, si deci, interesant.

Marti, dupa Craciun e un film frumos. O data pentru imaginile prezentate - oamenii sunt infatisati intr-o maniera interesanta, are pauzele alea de care spuneam si in care poti auzi cate un individ pur si simplu respirand [cred ca se incerca transmiterea senzatiei de frustrare interioara, prin chestia asta], o mai vedem si pe Maria Popistasu goala [o reala priveliste :>], si nu putina vreme, cateva minute bune.

Insa cea care m-a fermecat cu jocul ei actoricesc a fost Mirela Oprisor, care o interpreteaza pe Adriana Hanganu, adica femeia inselata. Reactia ei a fost una cat mai reala, cel putin din punctul meu de vedere. Ce poti spune atunci cand sotul iti marturiseste ca e indragostit nebuneste, dar de o alta? Si ca, mai mult, aceasta alta e nimeni altcineva decat dentista copilului pe care-l aveti impreuna?

Ea-i spune lui ca i-a distrus viata. Nu mi s-a parut o replica prea dramatizata. Cred ca asta ne-ar trece fiecaruia prin cap, daca am auzi asa ceva, dupa mai bine de 8 ani de casnicie. Sau poate privesc situatia doar din perspectiva celui care ar putea fi inselat... insa ce scuza poti avea cand stii ca-i vei rani pe cei dragi, cu gestul tau nesabuit de a te culca cu alta, ba mai mult de a te indragosti de ea?

Cineva mi-a spus, cand eram in gimnaziu, comentand despre un cuplu, ca lucrurile stau destul de simplu - fie iubesti, fie nu iubesti pe cineva. Inteleg asta, si inteleg si cum se fac casniciile, si cum se desfac. Pare, intr-adevar, facil, dar cred ca persoanele care cedeaza in fata unei aventuri si aleg sa tradeze oameni care si-au pus intreaga incredere in ele sunt ori slabe, ori asta asteptau de la bun inceput.

Tot ea il intreaba pe Paul - m-ai iubit vreodata? El zice sigur ca da, ce fel de intrebare e asta. Pai cum ..ce fel de intrebare e asta? Nu vreau sa zic ca iubirea e pe vecie, Doamne, nu. Dar daca ai iubit, intr-adevar, un alt individ, atunci cred ca ar trebui sa fii capabil sa iti respecti angajamentul de sinceritate pe care ti l-ai asumat la inceputul relatiei. Nu asa e corect? Cand te simti intr-atat de atras de altcineva..n-ar fi corect sa marturisesti totul, inainte de a face vreun gest care sa strice absolut tot?...

Mi-ar fi placut ca Raluca [amanta] sa ii destainuie, dintr-o data, lui Paul, spre finalul filmului, ca de fapt, si ea avea alta relatie. Ceea ce era si destul de probabil, avand in vedere ca mai tot timpul tipul era ocupat cu familia sa..nu cu aventura extraconjugala. Asta ar fi fost un stil de razbunare. :-)

Book Garage Sale

Vand urmatoarele carti [am postat intai aici, ca sa va alegeti ce vreti, si apoi o sa pun titlurile si pe blog:
5 lei:

Marin Preda - Viata ca o prada [editie veche]
Gib Mihaescu - Donna Alba [editie veche]
Fanus Neagu - Ingerul a strigat [editie veche]
Gib Mihaescu - Rusoaica [editie veche]
Camil Petrescu - Patul lui Procust [editie veche]
Marin preda - Intalnirea din pamanturi; Desfasurarea [editie veche]
Per Olof Ekstrom - N-a dansat decat o vara [editie veche]
Liviu Rebreanu - Padurea spanzuratilor [editie veche]
Camil Petrescu - Ultima noapte...[editie veche]

editii noi, 5 lei:

Marguerite Yourcenar - Ca o apa care curge [biblioteca polirom]
Martin Amis - Sageata timpului [biblioteca polirom]
Jeanette Winterson - Sexul ciresilor [humanitas fiction, raftul denisei, 2009]
Alessandro Baricco - Matase [biblioteca polirom, 2003] - s-a dat
Brandon Hurst - Angelina Jolie [curtea veche, 2009]
Juan Antonio Cebrian - psihokilleri, editura litera international, 2008
Edgar Wallace - Casa secreta, edit. tritonic, 2009

Editii noi, la 10 lei [mi-au placut mult]:

Karel G. Van Loon - Fructul Pasiunii [editura humanitas, raftul denisei, 2010]
Claire Castillon - Insecta [editie cotidianul, editura univers, 2008]
Kurt Vonnegut - fii binecuvantat, domnule rosewater [biblioteca polirom, 2003]
Tara Moss - Fetis [editura leda 2006]
Tara Moss - Split [editura leda 2007]
Sherrie Hewson - [engleza]The Tannery, [editura Pan MacMillan, seria QuickReads, 2009]
Jacques Chessex - Vampirul din Ropraz, editura art, colectia desenul din covor, 2008
Alexander McCall Smith - Agentia de detective nr 1 [biblioteca polirom, 2006]
Alexander McCall Smith - O lectie de morala pt. fete frumoase [biblioteca polirom, 2007]
Alexander McCall Smith - Lacrimi de girafa [biblioteca polirom, 2006]

Persoanele interesate sunt rugate sa imi trimita e-mail cu adresa si datele de contact, precum si cu romanele pe care le doresc, bineinteles, la cristina.vee@gmail.com .

Glumele cu privire la Stargate merg doar la Stargate geeks. [such as myself]