Soareci si oameni, John Steinbeck

N-are sens sa incep sa va povestesc despre cartea asta. Puteti citi cate un rezumat pe o gramada de bloguri, si sunt destul de sigura ca blogurile de nisa deja s-au ocupat de ea. In schimb, ce-as vrea sa va zic e ca m-a impresionat. Stilul lui Steinbeck e neschimbat. M-a umplut de emotie pana in maduva oaselor, asa ca v-o recomand sanatos si va mai recomand sa va apucati o data de citit, pentru ca am de gand sa imi vand aproape toate cartile [in afara de cele de Agatha Christie] deja parcurse. 

Soareci si oameni de John Steinbeck poate fi cumparata de la Librarultau.ro la un pret de 32 de lei.

P.S.: N-o sa mai fiu pe aici in urmatoarea vreme. Nu ma gasiti in alta parte..pur si simplu n-am chef de nimic, nici de citit, nici de vizionat filme. So this is one long 'BRB'.

Rear Window [1954]

Am avut o problemă cu filmul ăsta, pentru că am făcut greşeala să-l confund cu o versiune mai veche la Secret Window (da, cea cu Johnny Depp şi John Torturro), aşa că, necitind deloc descrierea peliculei, mă aşteptam tot la ceva la fel de psihotic. Nu prea a fost cazul, dar ţin să specific că Rear Window a fost o capodoperă în ceea ce priveşte spaima. Filmul ăsta are câteva momente, mai ales înspre final, care m-au captivat într-atât de mult încât îmi era pur şi simplu frică pentru personajul interpretat de Grace Kelly. One damn good movie, if you ask me, deci vi-l recomand cu mare prietenie.

Iarna vrajbei noastre, John Steinbeck [citate]

Iubiti colegi, le-am spus, daca totul e atatde simplu, de ce nu reusesc mai multi oameni? De ce comit mereu, aproape toti aceleasi greseli? De ce, oare, scapa ei intotdeauna din vedere cate ceva? Poate ca defcienta reala, fundamentala, consta intr-o forma oarecare de bunatate. Marullo spunea ca banii n-au suflet. In cazul acesta, inseamna ca sufletul unui om de afaceri, orice forma de bunatate constituie o slabiciune. Cum se face ca poti obliga baieti obisnuiti si cumsecade sa-si macelareasca semenii in razboi? Ei bine, e mai usor sa-i obligi daca dusmanul e de o alta natie sau daca vorbeste alta limba. Dar cum s-a intamplat in razboiul civil? Yankeii au mancat copii mici, iar rebelii i-au lasat pe prizonieri sa crape de foame. 

Mi-aduc aminte ca imi spuneam cat de intelept fusese Hans Christian Andersen. Regele isi marturisea tainele adancului unei fantani, si tainele lui ramaneau nedivulgate. Cel care spune altora taine sau povesti, trebuie sa se gandeasca la persoana care il asculta sau il citeste, caci o povestire are tot atatea versiuni cati si cititori. Fiecare ia dintr-o povestire ceea ce-i convine, sau ceea ce e in stare sa ia si transforma, astfel, povestirea dupa masura lui. Unii culeg cateva firimituri, aruncand restul, altii cern povestea prin sita prejudecatilor lor, altii o coloreaza cu propria lor incantare. Pentru ca un cititor sa se simta in largul lui, povestirea trebuie sa-i ofere unele puncte de contact. Numai atunci va putea sa accepte miracolul. O poveste pentru Allen trebuie sa fie altfel construita decat o poveste pentru Mary a mea, si remodelata, la randul ei, pe masura lui Marullo, pentru ca acesta sa o savureze. Dar poate ca tot Fantana lui Hosay din basmele lui Andersen, este ascultatorul cel mai bun. Ea se multumeste sa asculte, iar ecoul pe care-l transmite inapoi este potolit si se risipeste repede.

Cand unul dintre cei care reusesc, obtine ceea ce ii trebuia sau dorea sa aiba, redevine virtuos cu aceeasi usurinta cu care isi schimba camasa, si dupa cat se vede, nu sufera de pe urma acestor incalcari, presupunand desigur, ca nu este surprins asupra faptului. [...] Iar daca iti treci cu vederea micile pacate, de ce nu ti-ai trece si o lovitura fulgeratoare, cruda, curajoasa? Daca a fost comisa lent, cu perseverenta, o crima este mai putin grava, decat o injunghiere rapida si nemiloasa?  Eu nu ma simt deloc vinovat fata de vietile nemtilor pe care i-am ucis. Sa presupunem ca as desfiinta pentru o clipa toate preceptele morale, nu numai cateva dintre ele. Dupa ce mi-am atins telul, nu le pot oare respecta din nou?Afacerile sunt, fara indoiala, un fel de razboi. De ce sa nu declar un razboi total, in vederea instaurarii pacii?

In luna iunie, impins de instinct, barbatul coseste iarba, insamanteaza ogoarele si incepe lupta impotriva cartitelor, iepurilor, furnicilor, gandacilor, pasarilor, impotriva tuturor vietuitoarelor care se coalizeaza pentru a-i prada gradina. Femeia priveste, induiosandu-se, petalele infoiate ale trandafirilor, ofteaza, obrazul ei se catifeleaza, devenind si el o petala, iar ochii par doua stamine.

Amanase prea mult. Ca sa imbatraneasca, femeia are nevoie de un cadru anume, cu lumini, cu butaforie, catifea neagra, copii, in mijlocul carora sa incarunteasca si sa se ingrase, sa chicoteasca si sa se lacomeasc ala mancare; are nevoie de dragoste si protectie, de un sot linistit si nepretentios, sau de si mai linistitorul si mai putin pretentiosul sau testament, cu banii depusi la banca. Femeia care imbatraneste singura e un deseu nerecuperabil, o zbarcitura obscena, daca nu e inconjurata de o suita de hodorogi care sa-i mormaie si sa-i trancaneasca despre toate bolile ei, oblojindu-i partile dureroase.

- Baiete, la scoala te-ai mai gandit?

- Cui ii mai trebuie scoala, cand are un contract?

Am iesit repede din camera, am inchis usa, am intrat in baie si am dat drumul la apa, expunandu-mi pielea dusului rece, lasand frigul sa ma patrunda cat mai adanc, ca sa-mi stapanesc tremurul de furie ce ma cuprinsese. 

- Nu aud decat muzica amoroasa a unui maimutoi cu fundul albastru.

Intr-adevar, in camera mare, Allen isi sfasia sufletul revoltat: Am vrut sa cer iubirea ta nebuna, dar toti au spus ca eu nu stiu ce vreau, si tremur tot cand suntem impreuna, dar toti imi spun ca eu nu stiu ce vreau.

- Cred ca am sa-l ard de viu, cereasca mea sotie.

- Nu, n-ai s-o faci. Mai ales cand vei afla despre ce e vorba. 

- Nu pot sa aflu si asa nespalat cum sunt?

- Nu.

Am intrat in camera cea mare. Allen imi raspunse la salut, privindu-ma cu expresia inteligenta a unei bucati de guma de mestecat.

- Sper ca ai cules din praf inimioara ta singuratica si indragostita...

- Hî?

- Hî, domnule! După cum am auzit data trecută, cineva o luase şi o aruncase pe jos.

-----------------------------------------

Cumpără acum de la ProCarti.ro !

Married Life [2007]

Cred ca astept de vreo trei ani sa vad filmul asta. Was that a boring sentence or what? :) Povestea e interesanta, cu atat mai mult cu cat are loc intr-un decor oferit de anii '60. Pierce Brosnan isi face rolul de narator destul de bine, Chris Cooper joaca absolut magnific, iar sa o vad pe Rachel McAdams in rol de femeie relativ usoara a fost un soc, pentru mine, eu care ramasesem cu imaginea ei de la The Notebook. 

cand ma gandesc ca pe atunci se fuma in cinematografe...by God, I envy the 60s.

Avem ideea otravirii nevestii, pentru amanta.

Dar surpriza, cand toata lumea credea ca sotia e cea cuminte si ca Harry e cel care o inseala [porcu], na ca si ea are o aventura cu un actor.

Rachel, de care ziceam ca arata complet diferit.

How we think of killing the other, while they're sleeping.

And finally, the quiet before the storm.

Married Life e un film interesant, care merita vazut, si chiar imi pare rau ca am asteptat 3 ani si ceva ca sa ajung sa-l vizionez. Initial credeam ca e relativ plictisitor, asa ca mi-am luat si o carte cu mine, dar s-a intamplat sa ma prinda destul de mult si sa inchid romanul, abandonandu-l in brate. :)

After Life [2009] sau unul dintre cele mai nasoale filme ever.

Nici macar nu am rabdarea necesara sa va explic prea multe despre acest film... Christina Ricci e slaba ca naiba, Liam Neeson nu inteleg ce a putut cauta in asa o productie iar Justin Long joaca si el cam cat de bine poate juca, in conditiile unui scenariu realmente stupid. 

Se intampla ca o fetiscana, Anna, moare intr-un accident banal de masina, iar cand ajunge pe mainile 'morticianului' pur si simplu nu il crede pe acesta ca e moarta de-adevaratelea. Asa ca filmul asta, dragii mei, nu e decat o incercare continua a fetei asteia de a lua legatura cu Paul, logodnicul ei. By God, this movie is so boring that these two peckers aren't even capable of simulating love.

 

 

 

Nu recomand absolut nimanui din lumea asta. And yes, Christina Ricci has nice tits and all, but seriously... don't just watch it for that. Pentru ca doar pentru asta ati putea sa-l vedeti. Doar pentru asta!

Iarna vrajbei noastre, John Steinbeck

Mi-a luat 10 zile sa termin acest roman, chestie care nu prea se intampla. Cumva am avut senzatia, pe parcursul acestei perioade, ca aceasta carte nu e facuta ca sa ia sfarsit, pentru ca e intr-atat de reala incat pare ca descrie viata fiecaruia dintre noi. Steinbeck e magistral, ca intotdeauna, si acum, din ce mai am eu, imi lipseste de citit doar Pasunile raiului. Dialogurile sunt simple, replicile rapide si deloc agasante, descrierile nu prea mari si ce am apreciat e ca naratiunea la persoana a III-a alterneaza cu naratiunea la persoana I, astfel ca tu, in calitate de cititor, nu ajungi sa dormi in pace in timpul lecturii. Plus de asta, asa cum m-a obisnuit deja, Steinbeck face o pasiune pentru evenimentele care rastoarna intregi situatii, si, bineinteles, are un talent magnific de a descrie dramele launtrice ale oamenilor de rand.

Ethan Hawley e un locuitor ca oricare altul din New Baytown. Are nevasta si doi copii (un baiat si o fata) si o slujba de vanzator la un magazin de alimente. Multa lume din orasel inca-si mai aduce aminte de gloria familiei sale, care fusese detinatoarea multor proprietati din oras si care sfida societatea prin bogatia ei. Ethan a pierdut aproape tot cand s-a intors de pe front, dupa cel de-al doilea razboi mondial, asa ca actualmente se considera norocos ca are unde lucra. Familia lui, insa, nu e de aceeasi parere, asa ca toaaata ziulica saracul om are de suportat replicile acide ale nevestei [din fericire, mai putin, pentru ca femeia totusi il iubeste] si mai ales ale celor doi copii. Acestia se dovedesc a fi niste razgaiati si jumatate, care nu stiu sa faca nimic altceva decat sa ceara de la viata, astfel incat atunci cand Ethan ii cere ajutorul baiatului sau pentru pravalia pe care va ajunge sa o detina, acesta ii raspunde ca el are alte planuri decat sa fie vanzator! Tatal se enerveaza destul de rau, dupa cum era si de asteptat, dar nu-i aplica nici o corectie fizica, ci incearca sa se comporte civilizat si tot iese la plimbari nocturne, incercand sa-si dea seama care o fi solutia necesara pentru a-l scoate din situatia asta.

In carte apar multe personaje interesante. Margie Young-Hunt e un fel de prostituata mai classy, care traieste de pe urma unei pensii alimentare asigurate de primul ei sot [cel de-al doilea a murit] si care, in timpul liber, le da in carti si barbatilor cu care se culca, si nevestelor lor, care o considera, in mod ironic, amica lor. Ea e persoana care-i prevesteste lui Ethan [care, din fericire, nu beneficiaza de serviciile ei] ca va avea succes financiar, si din acest motiv, saracul om incepe sa elaboreze un plan pentru comiterea unei infractiuni. Danny e prietenul din copilarie al lui Ethan, actualmente betivul orasului si caruia Ethan ii ofera 1000 de dolari pentru a se interna intr-o clinica de dezintoxicare. Ramane sa vedeti daca Danny profita de oferta prietenului lui sau nu. Pe de alta parte, avem oamenii normali ai orasului, sau aproape normali. Domnul Baker e detinatorul bancii comunitatii, si, in mod evident, cel mai instarit dintre membrii acesteia. Joey e un casier ca oricare altul care lucreaza ore suplimentare doar pentru a fi platit ceva mai bine. Stoney si Willie sunt politistii regionali, doi indivizi intr-atat de diferiti incat pot fi comparati cu ziua si respectiv noaptea, care sunt, accidental, si perioadele in care cei doi lucreaza. Va zic de pe acum ca va trebuie o oarecare doza de rabdare ca sa parcurgeti fresca intregului orasel si a locuitorilor lui, dar timpul pe care il veti folosi pentru aceasta lectura va deveni irelevant, cand veti da de stilul narativ al lui John Steinbeck.

Iubesc Iarna vrajbei noastre mai mult ca oricare alt roman al acestui monstru sacru literar, cel putin dintre cele citite de mine. Ramane sa ma reintalnesc in viitorul apropiat cu Steinbeck, dat fiind ca presimt ca dezvolt pentru el o 'prietenie' trainica si solida.

-----------------------------------------

Cumpara acum Iarna vrajbei noastre de la LibrarulTau.ro, la doar 33,2 lei!

Valhalla Rising [2009]

Filmul asta e clar de arta, altminteri as fi inteles ceva din el. Dar, in afara faptului ca sunt cativa care se bat, un tip fara un ochi care arata destul de bine dar care e groaznic de ciudat si creepy si o serie de prostuti care vor sa 'crestineze' America calatorind cu o barca relativ fragila pana acolo...n-am prea ajuns sa pricep mare lucru. Ochiosu' e un tip destul de taciturn, asa, in sensul ca nu stiu daca ajunge sa rosteasca, in total pentru tot filmul, vreo patru fraze. Ideea asta e destul de buna, pentru ca mie imi cam plac filmele ciudate, in special cele care-ti dau senzatia de film mut. Insa, in cazul Valhalla Rising, nici eu nu stiu ce sa ma spun. M-a lasat pur si simplu fara cuvinte... 

Sinopsis: Cica Ochiosu' fuse prizonierul cuiva timp de ani de zile inainte de a fi eliberat de un copil, Are. Cei doi se imbarca dupa cum spuneam si mai sus, pe un vas viking nu foarte rezistent [de aici vine si contradictia mea, care stiam ca toate ambarcatiunile vikinge erau extrem de solide, dat fiind ca au fost, totusi, primii care au ajuns in Americi] si care, la scurta vreme dupa inceperea voiajului, este inghitit de o ceata densa. In acest moment, barca se si opreste iar membrii echipajului au parte de o serie de momente cam creepy, mai mult prin prisma propriei imaginatii decat prin prisma a ceea ce se intampla intr-adevar. Intr-un final, ajunsi pe un teren pe care ei il considera Pamantul Sfant [cred ca Israel or smth], isi dau seama ca acesta mai e locuit de alta populatie si, mai pe scurt, incep sa se omoare intre ei.

Ei, filmul asta o sa fie difuzat de HBO si nu numai ca nu o sa mai detin rabdarea necesara ca sa-l pot reviziona, dar chiar nu prea inteleg de ce l-au cumparat. 

Aline, stiu ca ai scris tu o data despre el si ca articolul tau m-a intrigat, pentru ca n-aveai o parere comuna cu a mea. De ce ti-a placut, daca ti-a placut?

Cum arata lista de filme de vazut acum

Daca stiti cateva titluri de filme pe care chiar merita sa le vad, va rog din suflet sa mi le transmiteti si ma chinui eu cumva ca sa fac rost de ele. Am inceput sa ma cam satur de atatea comedii romantice sau filme americane ce abunda in efecte speciale, in detrimentul unui scenariu sanatos si solid.

1. A Streetcar Named Desire (1951)

2. All About Eve (1950)

3. Breakfast at Tiffany s (1961)

4. Brideshead Revisited (2008)

5. Crazy Heart (2009)

6. East of Eden (1955)

7. La Strada (1954)

8. Goodbye Bafana (2007)

9. Hotel Rwanda (2004)

10. Human Stain (2003)

11. Into The Wild (2007)

12. Red Dragon (2002)

13. The English Patient (1996)

14. The Kids Are Alright (2010)

15. The Long Hot Summer (1958)

16. The Night of The Iguana (1964)

17. The Round Up (2010)

18. Two Lovers  (2008)

19. Whos Afraid of Virginia Woolf? (1966)

20. Murder on The Orient Express (2010)

21. Barton Fink (1991)

22. Blowup (1966)

23. Cat On a Hot Tin Roof (1958)

24. The Million Pound Note (1953)

25. The End of The Affair (1999)

26. Marnie (1964)
27.  The Crimson Petal and the White (2010)
28. Das leben der anderen  (2006)

29. Ne le dis a personne (2006)
30. Max Manus (2008)
31. Die Welle 2008
32. Flammen & Citronen 2008
33. De battre mon coeur s'est arrete 2005
34. Decalage horaire 2002
35. Los amantes del circulo polar 1998
36. Mio fratello e figlio unico 2007
37. Haevnen 2010
38. Ball of fire 1941
39. Stage Door 1937
40. Sullivan's Travels 1941

30 aprilie 2011

Lovely day :).

Just Cause [1995]

Saptamana trecuta am vizionat acest film la Pro Cinema, o data pentru ca sunt o fana inraita a lui Sean Connery, si a doua oara pentru ca stiam ca e o productie destul de reusita, un thriller la care merita sa te uiti. Daca decideti sa il vizionati, sa fiti atenti la jocul actoricesc al lui Ed Harris, care reuseste sa intruchipeze, cu succes, un criminal psihopat cu apucaturi bisericesti.

Sinopsis:

Bobby Earl este un tanar de culoare, ce e condamnat pe nedrept pentru violarea si uciderea unei fetite. La opt ani de la debutul procesului, un juriu ajunge la verdictul mentionat, iar in urma acestuia, bunica lui Bobby Earl apeleaza la serviciile unui profesor universitar de drept, Paul Armstrong [Connery], pentru a demonstra nevinovatia baiatului. O data ajuns in oraselul unde locuiau atat Bobby Earl cat si victima sa, Armstrong face o serie de descoperiri nemultumitoare, cum ar fi durata unui interogatoriu [in jur de 20 de ore] care l-a fortat pe negru sa-si admita fapta, precum si atitudinea total neprietenoasa a autoritatilor locale [in special a serifului Tanny Brown - Lawrence Fishburne], ce erau ferm convinse de vinovatia acuzatului. De aceea, in prima parte a filmului am avut senzatia ca e un fel de reeditare la To Kill a Mockingbird, mai ales ca nedreptatile comise de politisti se ridicau la un numar impresionant. Intr-un final, tocmai cand cazul lui Bobby Earl pare a se fi rezolvat, in sensul ca un alt criminal incarcerat in aceeasi inchisoare isi atribuie uciderea micutei, lucrurile se complica si mai mult, iar realitatea nu e ceea ce pare.

Va invit sa vizionati acest film, deoarece e o lectie interesanta despre cum putem crede pe cuvant o persoana ce ne poate insela asteptarile. Mintea umana e construita, uneori, de asa maniera incat nu poate accepta si alte posibilitati - atunci cand situatia se modifica brusc, constiinta e complet debusolata si nu mai stim cum sa reactionam la stimuli ce ne pot pereclita viata sau alegerile ulterioare.

Generalitati

Ma doboara o raceala de cateva zile si nu pot sa-mi dau seama de la ce a pornit. Toata lumea ma intreaba cum de am reusit sa o prind asa de bine incat sa nu mai vreau sa-i dau drumul...dar eu chiar doresc din toata inima sa scap de ea, serios ca da! Am inteles ca, in aceasta perioada, circula o viroza respiratorie prin oras [Iasi], lucru care nu ma bucura defel, cu atat mai mult cu cat se presupune ca ar trebui sa merg mai des pe la facultate, in aceasta perioada.

Cu lucrarea de licenta stau in acelasi fel ca acum cateva zile - scriu cateva pagini, mai descopar cate ceva, sterg, iarasi rescriu - asa ca ma intreb cand am sa termin o data cu perfectionismul asta, daca-mi face bine sa am o stare subferila si sa incerc sa compun fraze cat de cat inteligibile, pe care sa le arunc ulterior la gunoi, dat fiind ca nu mi se par destul de bune pentru o lucrare de diploma. Apai da, asta fraza, nu?

In alta ordine de idei, am operat azi o pisica de piometru, lucru care chiar mi-a facut bine. Nu starea ei destul de proasta, bineinteles, ci faptul ca operatia a decurs mai mult decat satisfacator, anestezia a fost perfecta, hemostaza la fel iar in cavitatea abdominala nu s-a scurs nici un fel de lichid purulent. In alte cuvinte, totul este in regula. Intr-o oarecare masura, imi pare rau ca nu am avut cum face poze, dar nu mi-a mai trecut si asta prin cap, cat eram ocupata cu ea. :)

Voi ce-ati mai facut?

The Long Hot Summer [1958]

Scrisoare pentru domnu' Liiceanu

Stimate domnule Liiceanu,

Nu sunt copil al strazilor, si nici n-am o rugaminte asa de mare incat sa vi sa rupa inima-n doua si sa nu puteti citi in continuare. Sunteti extraordinar, vorba lui Florin Piersic, si va respect enorm, atat pentru ce-ati scris cat si pentru munca pe care o depuneti la Editura Humanitas. In acest sens, as dori sa va rog din suflet sa reeditati Pianistul, de Wladislaw Szpilman, deoarece nu mai pot fara el! Caut cartea asta prin librarii de aproape un an de zile, domnu' Liiceanu, si nu o gasesc! La nici o librarie online nu exista, pe okazii.ro nici atat, la anticariate nici nu cred ca a existat vreodata...si-atunci intrebarea mea, de altfel destul de logica, e: cate exemplare ati facut prima oara cand ati editat cartea, domnule Liiceanu? 3 bucati? De ce nu o are nimeni, nici macar de imprumutat?!? Eu cunosc inca trei persoane care ar cumpara-o, deci daca situatia e in acest fel si pentru alti oameni, cerinta pentru acest roman este destul de mare...

Da' va roooooog reeditati Pianistuuuul!

Semneaza,

O cititoare disperata

Urzeala Tronurilor

Sunt atat de incantata de faptul ca, in sfarsit, am descoperit un serial care sa imi merite atentia. Din cate am auzit si The Borgias e destul de interesant, dar pentru ca nu am avut ocazia sa vizionez nici un episod, deocamdata ma rezum la a astepta, saptamana de saptamana, Urzeala Tronurilor.

Intr-o zi, mergeam pe Sf. Lazar [Iasi] cand am vazut un panou publicitar imens, care facea reclama acestui serial de televiziune, ce se difuzeaza la HBO in fiecare luni, de la ora 22:00. Initial am crezut ca e vorba de o alta productie speciala, gen Spartacus [la care imi pare tare rau, dar nu ma pot uita - prea mult sex si sange, pana si pentru mine, care urmaresc cu interes True Blood]. Intamplarea a facut, insa, ca HBO sa ma prinda saptamana trecuta luni, la ora deja mentionata, cu ochii in televizor. 

Mai intai, as dori sa va spun ca serialul este inspirat dintr-un ciclu de romane, care poarta numele de A Song of Ice and Fire, scris de George R. R. Martin. Din cate am inteles, pana acum [cu o numar mic de diferente], ecranizarea o sa respecte cartea, un lucru care ma incanta intotdeauna. Povestea se desfasoara pe trei planuri. Primul il urmareste pe Lord Eddard Stark [Sean Bean] incercand sa protejeze viata regelui sau; cel de-al doilea il are in prim plan pe bastardul lui Stark, Jon Snow, care se inroleaza intrun fel de armata pentru protejarea regatului, ce are in vedere supravegherea constanta a unui zid - aici au sa apara multe elemente fantastice, dat fiind faptul ca inca din primul episod am tins sa consider serialul unul horror, din cauza creaturilor infricosatoare din padurea de la marginea zidului; cel de-al treilea plan si, dupa parerea mea, cel mai interesant, ii urmareste pe cei doi frati, Viserys si Daenerys Targaryen, succesori drepti la tron si care au scapat ca prin urechile acului din razboiul civil ce a cotropit Westeros. Momentan, ei se adapostesc in alt regat [n-are sens sa va complic memoria cu amanunte pe care n-o sa le retineti], unde Daenerys este fortata de fratele ei sa se casatoreasca cu Khal Drogo [Jason Momoa - care dintre voi a vazut la Stargate Atlantis il va recunoaste pe Ronon Dex], pentru ca acesta e conducatorul cel mai important al dothraki-lor, si are o armata imensa. In consecinta, Viserys va putea sa isi recapete tronul mult dorit. Lucrurile bineinteles ca se vor complica de asa maniera incat nu cred ca va mai reusi sa faca acest lucru.

Planul dominat de personalitatea lui Eddard Stark mi se pare interesant din urmatoarele motive: avem si aici, ca si in alte seriale [gen Rome] tipice pentru HBO, o doza de sex ba mai mult, de incest [Regina Cersei si fratele ei, ai caror urmasi par a fi cei ai regelui - fail.], acest amanunt constituind o intriga puternica intotdeauna, nu pentru simplul fapt in sine ca un serial contine scene de sex, ci pentru ca acesta are loc intre personaje nepotrivite, de aici dezvoltandu-se intrigi; loialitatea, conservatorismul si bunul simt de care da dovada toata familia lui Stark, inclusiv bastardul lui mi se pare o antiteza frumoasa, fata de lipsa de scrupule si, in genere, dezmatul dezgustator care-i caracterizeaza pe Lannisteri [familia reginei]; nu in ultimul rand, imi place acest plan pentru ca, intr-o zi Lord Stark descopera in padure o lupoaica semi-primitiva care tocmai murise si lasase in urma 5 pui [de fapt erau 6, cum avea sa se descopere], iar el avand 5 copii plus Jon Snow [bastardul], ii ofera fiecaruia cate un lupisor. Ei, lupii acestia sunt magnifici, mai ales cand intervin in scene de nedreptate sau abuz asupra copiilor lui Stark - fac absolut tot ce pot ca sa-i protejeze, iar loialitatea asta imi place extrem de mult. Din cate am inteles, un direwolf dintr-asta ajunge la dimensiunea unui cal de talie mai mica [nu ponei].

In concluzie, HBO m-a nimerit cu stilul acestui serial... de multa vreme asteptam ceva mai medieval [nu The Tudors], cu actiune si intriga serioasa. Apreciez Urzeala tronurilor chiar daca planul actiunii e fantastic, iar tinutul in care aceasta se desfasoara nici nu exista in realitate. Imi vine destul de greu sa-mi imaginez lucruri pe care nu le-am mai vazut niciodata, dar dupa ce reusesc, sunt teribil de incantata. Pacat ca trebuie sa astept o saptamana intreaga pentru a vedea urmatorul episod!

Iar coloana sonora e absolut superba! Melodia de pe generic e realmente incantatoare:

Recomand pasionatilor de istorie/mitologie/arheologie, precum si impatimitilor filmelor de actiune.