2 filme faine

N-am vizionat eu cine stie ce pelicule de la inceputul anului, dar am hotarat sa scriu macar despre cateva dintre ele, dat fiind ca m-au impresionat. O sa incep cu cel care mi-a placut cel mai mult, si anume Happythankyoumoreplease, un film intr-atat de special incat nici nu prea stiu cum sa-l rezum! E plin de optimism. Poate parea, pentru unii, relativ indie, insa pentru mine a fost exact pilula care-mi trebuia intr-o duminica partial depresiva, din care nu credeam ca ies decat cu fata terfelita de lacrimi.
Sam, the classical struggling writer, ia sub protectie un baietel care se pierde in metrou. In ciuda a ce poate insemna asta, el nu are alta intentie decat sa-l duca pe copil acasa, motiv pentru care apeleaza la prima sectie de politie. Dupa ce-l lasa pe acesta acolo, se trezeste pe strada mergand tot cu baiatul dupa el, si, in consecinta, dat fiind ca nici eforturile ulterioare de a se debarasa de el nu reusesc, se hotaraste sa-l tina la el in apartament, pentru o perioada. Inca o data, vreau sa specific ca Sam nu e pedofil si ca nu are nici un fel de intentie malefica vizavi de baietel. In prima seara, perechea neobisnuita face o oprire la o petrecere organizata de Anne, prietena cea mai buna a lui Sam, care, desigur, la fel ca toate celelalte persoane, il alerteaza pe acesta din urma ca ceea ce face nu e normal si ca are toate sansele sa intre la puscarie, daca nu cedeaza copilul mai repede statului New York. Cu toate acestea, barbatul decide, in ciuda ratiunii sale, sa il mai pastreze pe Rasheen la el acasa pentru o perioada, dat fiind ca, din povestirile baiatului, nu are parinti, fiind dat doar in ingrijire cuiva, in casa caruia locuieste impreuna cu alti 7 copii.

Filmul asta e un complex de povesti, unele triste, unele amuzante, unele romantice, majoritatea insa optimiste. Asa cum ziceam la inceput, e pur si simplu o pelicula perfecta pentru cei care se simt tristi sau singuri. Orice e rezolvabil in lumea asta, cata vreme exista bunatate sau un pic de omenie, aceasta pare sa fie invatatura care transpare din film.

All Good Things e alt film vazut tot duminica, insa nu in totalitate. Ryan Gosling actually creeped me out, mai ales ca nu am avut sansa sa-l vad jucand pana acum decat in cateva alte pelicule de genul The Notebook (care mi-a rupt inima-n bucatele si oh, niciodata n-o sa-mi mai revin!), Blue Valentine (iar, care m-a strafulgerat in adancul sufletului!) sau Murder by Numbers (la care pur si simplu m-a socat cu fata lui adolescentina aparent ingenua).

In consecinta, il consider un actor chiar bunisor, insa nu ma asteptam sa vad chiar un thriller psihologic cu el. Hai sa zicem ca poate 'povestirea' nu e relatata chiar cum ar trebui, insa unele momente de suspans m-au facut sa tresar in patul meu de camin, la ideea ca a omorat-o pe saraca nevasta-sa, jucata de Kirsten Dunst!
David Marks e un tanar aparent de succes, care provine dintr-o familie foarte instarita si care face cunostinta cu o fata frumusica si energica (Dunst), de care, desigur, se indragosteste. Intr-o incercare de a se elibera de jugul financiar al tatalui lui David, cei doi se muta in Vermont, unde-si deschid un magazin de produse naturale si naturiste. Din pacate, traiul paradisiac al cuplului se naruie destul de repede, dat fiind ca tot domnul Marks ii sponsoriza si ca acesta decide ca cea mai buna solutie ar fi ca David sa se reintoarca in NYC, unde sa lucreze la firma familiei. Bineinteles, asta e lucrul pe care tanarul il uraste cu adevarat, cu atat mai mult cu cat consta in intreprinderea a tot felul de actiuni mai mult sau mai putin ilegale. Pe langa asta, David are si cateva probleme psihologice, derivate din decesul fortat si violent al mamei lui, la care, copil fiind, a asistat. Asa se face ca barbatul vorbeste cu el insusi, are unele momente de absenta mentala pentru care nu poate raspunde si, din pacate, viata fericita familiala decade din ce in ce mai mult, cu fiecare zi care trece in New York.

Hotararea lui David de a nu avea copii o determina, indirect, pe Katie sa faca un avort, doar pentru a ramane alaturi de el. Mie mi s-a parut un sacrificiu destul de mare. Inteleg ca el avea mari probleme psihice, pe care, din nefericire, nu i le-a dezvaluit si ei, astfel ca ea nu a ajuns niciodata sa-l cunoasca intr-adevar, insa cred ca, poate, un copil i-ar fi apropiat si nu s-ar mai fi ajuns la evenimentele realmente dramatice de mai tarziu.
Pe scurt, recomand acest film pentru ca, surprinzator, e un thriller chiar bun si ambii actori joaca fenomenal. Gosling mi s-a parut putin absent, dar probabil pentru ca studiase adevaratul personaj al lui David Marks (pentru ca filmul e inspirat din evenimente reale) si, poate, asa fusese el in realitate. Interesant film, per total!

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com