Tristete

Zilele astea am fost destul de daramata, de cand am aflat de moartea unui foarte drag profesor de-al meu, datorita caruia am devenit pasionata de un anume domeniu specific, din aria in care lucrez. Nu vreau sa dau prea multe detalii, dupa cum se observa dupa retinerea mea, pentru ca, spre deosebire de MULTI altii care se dau in spectacol, eu chiar nu doresc asta. Nici nu stiu, macar, de ce am inceput sa scriu despre el si despre ce om extraordinar a fost. Ce se intampla cand iti pierzi un mentor, mai ales cand asta are loc dupa ce nici n-ai terminat bine facultatea?

Bineinteles, cu aceasta ocazie am avut nesansa sa constat ca persoane care aveau pareri foarte proaste despre el (din motive de neinteles, spre exemplu ca nu si-au invatat pentru examen si i-a picat, pe drept) acum il deplang, probabil doar ca sa fie in rand cu restul lumii. Mi se face greata cand vad manifestari de genul asta, mai ales cand stiu adevarul din spatele fetelor lor fals indurerate. Si, cu toate astea, nu pot sa fac nimic in acest sens. Nu pot sa demasc nimic, nu pot sa ma cert cu nimeni, pentru ca oamenii m-ar crede nebuna, ba chiar (dupa cum bine stiu naturala morala a unora) ar avea nesimtirea sa ma numeasca pe mine aia FALSA.

Rusine sa va fie.

Facebook Blogger Plugin: Bloggerized by AllBlogTools.com Enhanced by MyBloggerTricks.com